 Vadu Rãu, descoperire epocalã?
• un profesor de istorie din Farcaºa este convins cã a descoperit în punctul Vadul Rãu piese de piatrã similare celor de la Tãrtãria, Alba • este vorba despre tãbliþe de lut ars pe care sînt încrustate semne grafice • la Tãrtãria, tãbliþele respective au fost datate ca fiind realizate între anii 4500-4300 î.e.n., adicã cu 1.000 de ani mai vechi decît cele mai vechi tãbliþe acoperite cu scriere cuneiformã, descoperite în Sumer, pe teritoriul actualului Irak • Comuna Farcaºa, printr-o descoperire arheologicã fãcutã de cãtre profesorul de istorie Dumitru Ioniþã, în punctul Vadu Rãu, ar putea intra în istoria marilor întîmplãri care dau peste cap teorii ce par „bãtute-n cuie“. Aceasta numai în condiþiile în care specialiºtii în domeniu vor certifica cele susþinute de cãtre dascãlul din Farcaºa, care alãturã cele 300 de piese de piatrã, acoperite cu un strat de lut ars de la Vadu Rãu, descoperirilor confirmate ºtiinþific, de la Tãrtãria, judeþul Alba. „ÃŽntîmplãtor am descoperit o serie de piese de piatrã, de diverse forme ºi dimensiuni, ce comportã relative similitudini cu tãbliþele de la Tãrtãria, descoperite în 1961, de cãtre regretatul arheolog Vlasa, ºi care certificã existenþa unui «centru» de scriere protoliterarã pe teritoriul României“, a declarat profesorul Dumitru Ioniþã. Cît priveºte piesele scoase la luminã de cãtre apele Bistriþei pe un grind din Vadu Rãu, acestea au atras atenþia tînãrului profesor din zonã prin forma lor deosebitã, precum ºi prin semnele grafice înscrustate, dupã spusele sale, în stratul de lut ars ce acoperã piatra. „Pe tãbliþele descoperite de muncitori, ultimele chiar în iarna 2004-2005, sînt incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemãnarea cu cele descoperite la Tãrtãria tocmai aici se produce. Asta m-a fãcut sã leg descoperirea de la Vadu Rãu celei din Alba ºi de aici ideea unui alt centru cultural, ce comportã un stadiu precursor al scrierii sumeriene datatã pe la 3300 ÃŽnainte de Hristos“, a afirmat profesorul Ioniþã. Referitor la obîrºia acestor piese în zona Vãii Bistriþei, profesorul emite ipoteza: „în zonã ar fi existat un atelier neolitic de confecþionare a acestora ºi prin diverse cãi ar fi fost, mai apoi, rãspîndite pînã în vestul României, la Tãrtãria“. Afirmaþia sa ia de bazã numãrul pieselor, „la Tãrtãria descoperindu-se trei tãbliþe, pe cînd la Vadu Roºu trei sute, din care 120 comportînd semne grafice“. Piesele descoperite la Dumitru Ioniþã se aflã în proprietatea sa, alãturîndu-se altor piese cu valoare documentarã colecþionate de-a lungul timpului.
„Sînt un pasionat colecþionar de obiecte ce atestã documentar istoria Vãii Bistriþei. Numãrul pieselor achiziþionate se ridicã la 2.000 ºi le pãstrez cu sfinþenie“, a spus colecþionarul, deºi ar fi interesat sã primeascã un sprijin de specialitate în alcãtuirea unui punct muzeistic, care sã facã cunoscutã colecþia sa. „Dacã cei autorizaþi în domeniu m-ar înþelege, ar accepta expunerea colecþiei într-o locaþie specialã pentru accesul publicului, dar în condiþii de securitate maximã, iar banii încasaþi sã intre în bugetul localitãþii Farcaºa“, a declarat profesorul Ioniþã. Dintre piesele ce ar putea reþine atenþia iubitorilor de istorie, ce se aflã în colecþia profesorului Ioniþã, am reþinut „sceptrul voievodal de ceremonial al lui ªtefan cel Mare“, „clopotul de ceremonial al lui Petru Rareº“, „icoana lui Daniil Sihastru“, la care spune colecþionarul s-ar fi închinat Marele Voievod ªtefan ºi multe altele.
Prin pasiunea sa de colecþionar, profesorul Ioniþã nu pare însã sã fie agreat de cãtre colegii de breaslã, mulþi considerîndu-l un aventurier. Se pare cã ºi specialiºtii în aheologie de la Complexul Muzeal Neamþ nu prea sînt interesaþi de descoperirea de la Vadu Rãu. Totuºi, cã profesorul Ioniþã a descoperit ceva este de netãgãduit. Ce anume, urmeazã ca într-un viitor apropiat sã aflãm. „Unii spun cã prin activitatea mea ca istoric aº vrea sã le iau locul. Nu este adevãrat. Vreau sã se ºtie cã istoria curge printre noi ºi pentru a o observa trebuie sã fim atenþi la tot ce ne înconjoarã. Acesta a fost ºi motivul pentru care am dorit sã discut cu redacþia Monitorului de Neamþ, sã se afle despre ceea ce istoria locurilor ne semnaleazã din cînd în cînd, iar mie, considerîndu-mã un «ales» al istoriei, mai mult ca la alþii“, a mai afirmat profesorul Dumitru Ioniþã.
Tãbliþele de la Tãrtãria - cea mai veche scriere?
În 1961, arheologul Nicolae Vlasa a fãcut o descoperire epocalã, recunoscutã de unii strãini, negatã de unii istorici din România. Încã se mai afirmã ca plãcuþele au fost puse acolo chiar de arheolog sau au fost aduse în traistã de un negustor din Sumer!
Vlasa a gãsit un mare complex de cult ºi schelete umane sfãrîmate. ÃŽntr-o groapã cu materiale de tip Turdas au fost descoperite 26 de figurine de teracotã, trei figurine de alabastru ºi trei plãcuþe de lut ars. Douã plãcuþe au o scriere pictograficã, fiind mai vechi cu douã milenii decît cele descoperite la Djemer-Nasr, Kis ºi Uruk din Sumer, datate 3300 i.H. Profesorul Marco Merlini de la Roma afirmã cã „spiritualitatea danubianã este una dintre mamele culturii europene“. Mai categoric, doctorul Napoleon Sãvescu din Statele Unite susþine cã spiritualitatea pelasgicã (dacicã, mai tîrziu) se aflã la originea civilizaþiei europene ºi nu numai. Napoleon Sãvescu a ridicat un monument la Tãrtãria pentru a marca vechimea scrierii de pe malul Mureºului. Este un scris magic, la care aveau acces doar cei iniþiaþi. Mormîntul în care au fost gãsite acele tãbliþe, a aparþinut probabil unui sacerdot. Aceasta reprezintã o descoperire extrem de importanta întrucît tãbliþele respective au fost datate prin metoda carbonului radioactiv ca fiind realizate între anii 4500-4300 î.e.n., adicã cu 1.000 de ani mai vechi decît cele mai vechi tãbliþe acoperite cu scriere cuneiformã, descoperite în Sumer, pe teritoriul actualului Irak.
Prin analogie cu pictogramele din scrierea sumerianã, cu care prezintã o asemãnare frapantã, tabliþele de la Tãrtãria au fost descifrate. Citind în sensul invers acelor de ceasornic, textul scris pe tabliþa rotundã este urmãtorul: „4 NUN KA SA UGULA PI IDIM KARA I“, în traducere „(De cãtre cele) 4 conducãtoare, pentru chipul zeului Saue, cel mai în vîrstã (conducãtorul- patriarhul - sacredotul - preotul suprem, (în virtutea) adîncei înþelepciuni, a fost ars unul“. Adicã inscripþia ne vorbeºte despre ritualul morþii ºi arderii unui sacerdot care ºi-a sãvîrºit slujba într-un anumit termen al conducerii sale. (Paul Lazãr Tonciulescu - „De la Tãrtãria la Þara Luanei“, pag. 9-15).
|
Autentificare
