TRANSFOCALIA
De o bunã bucatã de vreme, trimis în Transfocalia în calitate de corespondent de rãzboi, nu am mai dat semne de viatã, desi, iatã, trãiesc alãturi de transfocalieni, neam de ginte latinã, semãnând izbitor de mult cu noi, românii, atâta doar cã se poartã tunsi scurt si vorbesc chiar latineste, silindu-mã, vai de capul meu! sã-mi reîmprospãtez cunostintele de lãtinie din liceu, fiindcã cele din facultate au zburat demult. Apoi sã stiti, dragi cetitori, cã rãzboiul a încetat aici de un sfert de veac si de atunci transfocalienii se aflã într-un fel de sos social-politic numit transitus, dupã principiul aeternus natus est in vico (adicã vesnicia s-a nãscut la sat) si trebuie minteni s-o reformãm, dar nu stim cum si cãutãm mereu solutii, imitându-i pe altii. Fiindcã nu vreau sã transform scurtele mele note de gazetar într-o dificilã si inutilã cãutare în dictionare, mã voi sili sã scriu româneste, traducând subiectiv si cu oarecare aproximatie ideile bãstinasilor, uneori de o simplitate genialã, cum ar fi „bunã tarã, rã tocmalã“, dar de obicei foarte complicate, ca „democratie, luptã politicã, administratie“ (Am tradus.) si alte minuni de acest soi. Sunt organizati administrativ în (Traduc.) localitãti, municipii si prefectorate, conduse de colegii alese din patru în patru ani. Azi mã aflu, de pildã, în Finispoloniae, unde studiez modul lor de organizare localã, comunalã, cum s-ar zice la noi, mai cu seamã cum si pe cine aleg finispolonienii sã-i conducã un ciclu electoral. Si, pentru cã am ajuns la unele concluzii, vi le împãrtãsesc cu drag. Mai marele asezãrii, tribunus magnus, se alege dintre localnici, cu totii agricultori, prin vot direct, secret si universal. ÃŽn primul ciclu electoral de dupã rãzboi, având ei o nouã constitutie, au decis sã aleagã în fruntea lor un simplu agricola, tãran adicã, unul înstãrit, posesor de tractor, având acela experienta din vechiul regim, de dinainte de sângeroasele evenimente. Curând, au bãgat de samã cã acela nu stie decât sã câstige bani buni prestând munci pentru altii. Iar pentru comunã, nimic! Preotul ortodox a refuzat scaunul comunal, fiindcã nu-i îngãduia mitropolia, iar cel catolic i-a sfãtuit sã aleagã un profesor de la scoala de centru. Bun! Si cum unul de fizicã, bãstinas, nu aveau, cum aflaserã ei cã fizicienii sunt buni primari, ba chiar si presedinti ! în alte tãri, au decis sã punã în capul obstii pe dascãlul de matematicã, de-al lor, cam boscãu, numit Costicã, bãiat de comitet, „popolar“ si bãscãlios. Atâta doar cã matematicianul a dovedit cã în calitate de tribun a rãmas tot de comitet, „popolar“ si bãscãlios, a risipit banii obstesti si iar n-a mers treaba, adicã nu s-a produs transitus, rãmânând, sãrmanii de ei, în pagubã, si ei, si copii, si nepotii lor, datori pe vesnicie la bãnci. Acum, au aflat cã într-o depãrtatã tarã ar exista un fel de „Curationum“ (Adicã tãmãduitor!), un cãlugãr cu darul sfinteniei, Anastasie, si au dat fuga cu avionul acolo, sã i se închine si sã-l roage a coborî mila sa cãtre ei. Si ce sã vezi?! Fatalitate! Murise de multe decenii sfântul! Si (ne)orânduiala din tara lui Anastaie era aidoma ca în Transfocalia lor... Destul pe azi. Dar revin curând cu alte noutãti din Transfocalia.
|
Autentificare
