Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2017
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 22 Noiembrie 2017
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

De jale si de. . . nenoroc

Nu mi-au plãcut niciodatã oamenii care înjurã sau folosesc un limbaj licentios, suburban. Când nu i-am putut ocoli, i-am tratat cu indiferentã, dacã nu cu dispret. Cu atât mai mult cu cât vocabularul nostru, atât de bogat si variat, cu infinite posibilitãti, permite orice exprimare la modul decent si civilizat. Cum sã-i aflu vreo justificare scriitorului consacrat si adulat care ne explicã de ce iubim femeile dar care n-a ezitat sã trânteascã între paginile cãrtii dedicate ei, femeii, versuri triviale si penibile, de care nu se simtea nici o nevoie? Din invidie brumãreascã?
Nu neg cã existã oameni cãrora la stã bine când spun lucrurile cum le vine la moara vorbelor. Dar sunt exceptii si nu regula. Amintesc de farmecul aparte al unui cunoscut si pretuit profesor, care folosea un limbaj foarte colorat. L-am întrebat odatã dacã nu a avut necazuri: „Ba bine cã nu! Am consultat o cucoanã pe care am mirosit-o de la o postã cã nu era bolnavã pe cât se fandosea, doar ca sã-si chinuiascã sotul. I-am trântit o vorbã desucheatã, s-o trezesc. M-a reclamat bãrbatului, ditamai colonelul. Sã mã împuste si mai multe nu! Cum sã ajungã la urechile delicatei sale consoarte asemenea vorbe desucheate? Abia am scãpat“.
Mãrturisesc cã tehnologia de ultimã generatie m-a bãgat si pe mine în bucluc. Într-o discutie telefonicã cu un amic, inteligent de felul lui si putin atent la mãruntisuri, cum-necum, nu reuseam sã ajungem la un numitor comun pe o anume temã. El la stânga, eu la dreapta sau invers, vorbeam ca la pereti, de parcã nu mai eram noi, cei care ne stiam. Ca sã nu adâncesc si mai mult momentul critic, am decis sã amân pe mai târziu sau pe niciodatã descifrarea obtuzitãtii de care dãdea/ dãdeam dovadã. Am curmat discutia, am salutat si am închis. Dupã care, plin de ciudã, am tras o înjurãturã. Aproape nevinovatã.
Din nefericire, mai putin dedat cu tehnica, am apãsat o tastã nepotrivitã, celularul a rãmas deschis, încât interlocutorul meu a primit în ureche întreaga sudalmã. Când, dupã putine secunde, telefonul a sunat, am avut intuitia catastrofei. Ce mi-a pãtit sufletul, fereste-i Doamne si pe dusmani ! Am fost ocãrât, bãlãcãrit si apostrofat cu toate epitetele posibile: farsor, tip cu douã fete, neprieten, demagog, lipsit de scrupule si constiintã, sã nu mai îndrãznesti sã te mai chemi amicul meu. . . si asa mai departe. Ce puteam sã fac ? Am încercat sã o dreg: stai sã vezi cã, de fapt, nu tie îti era adresatã înjurãtura, ci telefonului (dracu' s-o ia de sculã nenorocitã!), dar n-a fost posibil. Dupã nu stiu câtã vreme, abia am reusit sã reintru în gratiile lui, dar si acum, dupã ani buni, se mai întâmplã sã-mi batã obrazul.
Apropo de asemenea întâmplãri nefericite, care îti hotãrãsc viata în câteva clipe, n-am cum sã uit pãtania de dinainte de revolutie cu un plugusor neinspirat, care i-a dus pe autor si pe cei care l-au difuzat în fata tribunalului militar si le-a prilejuit ani grei de puscãrie. Norocul meu a fost cã scriitura nu mi-a plãcut, fiindcã era de proastã facturã si am refuzat sã opresc o copie. Altfel. . . împãrtãseam si eu aceeasi soartã.
Revenind la incidentul cu înjurãtura, tot mi-a adus un câstig: mi-a revelat virtutile ei, ca element de defulare, care ne poate scoate din impas, într-un moment aparte. Nu s-a nãscut ea în dorul lelei. I-am verificat eficienta si chiar dacã nu-mi dau drumul la gurã fãrã frânã, mi-a ajutat si ne este de folos. Cu atât mai mult cu cât o avem pe vârful limbii, într-o gamã diversificatã (la nevoie dupã alfabet), gata formulatã. Cã doar nu ne-om apuca noi sã inventãm înjurãturi. Si mã vãd dator sã spun cã nu natia noastrã este cea mai prima la înjurãturi, fatã de ce ceea ce dau pe afarã ungurii sau urmasii lui Molière. Mãcar la ceva sã nu mai fim noi primii în Europa.
Sigur cã dacã intrãm în miezul problemei, si înjurãtura cunoaste coduri, nuante si caractere, fiindcã una este sã înjuri direct, în fatã, persoana care ti-a prilejuit un neajuns oarecare, ceea ce echivaleazã cu un pumn trântit în plinã figurã, si alta este sã slobozesti în eter o înjurãturã impersonalã, fãrã adresã, capabilã doar sã-ti stingã pe moment furia ori necazul sau orice alt sentiment potrivnic sau nepotrivit.
Dar sã vedeti poveste. De o bunã bucatã de vreme, spatiul public este asaltat, invadat de o puzderie de cuvântãtori, oameni cu pozitii cheie sau esentiale pentru societate si pentru soarta semenilor lor, care dau drumul suvoaielor de vorbe, ca sã ne convingã de un anume adevãr. Chiar dacã nici ei nu cred în el si stiu cã gogoasa e cât casa ori muntele. ÃŽnsã pledoaria lor este atât de seninã, te privesc si glãsuiesc cu atâta fermitate, învelitã în catifeaua unor vorbe mesterite ba, la nevoie, apelând la documente si calcule schioape, încât nu poti sã nu te întrebi cum si cine i-a scolit. Cât despre vreo vinã oarecare? Nu, românul nu e niciodatã vinovat, vina apartine altora, dacã nu unei lovituri de stat sau agenturilor strãine care vor sã ne destabilizeze, sã ne arunce în prãpastie si sã ne desfiinteze. Fereascã Dumnezeu sã le spui de la obraz cã nu crezi în spusele lor, cã ti-ai gãsit beleaua, dacã nu cumva esti expediat: „altã întrebare!“.
Nu e si asta o formã abilã de înjurãturã? Cã nu avem noi monopolul ei e adevãrat, se mai dedulcesc si altii, dar românul îi conferã o aurã aparte. Si practicând-o zi de zi, devine monedã curentã si ajunge si el sã creadã cã minciunile lui sunt adevãruri.
În ultima vreme, fortat de realitate, nu mai caut fineturi, fiindcã aproape cã nu e zi de la Dumnezeu sã nu fiu obligat sã recurg la o variantã ori alta de sudalmã, spusã de-a dreptul sau numai gânditã, ca sã mã mai pot saramura de obidã.
Si nu e greu de înteles, când esti nevoit sã te încrâncenezi de atâta nemernicie etalatã în public, împotriva firescului elementar.
Nu o singurã datã mi-a venit în minte cã asemenea situatii de disperare si impas, precum cele prin care trecem, erau rezolvate altãdatã prin puterea pumnului si instaurarea unor dictaturi militare. Istoria e plinã de asemenea evenimente.
Dar. . . mai e armata ce-a fost odinioarã? Când unitãtile si obiectivele militare sunt apãrate de civili!? Nici vorbã!

Articol afisat de 1299 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil RÃZESU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective