Monitorul de Neamt si Roman ziar cotidian din judetul Neamt
 Ultimele StiriStiri azi    Arhiva de stiriArhiva    Cãutare articol în arhivaCãutare    Anunturi de Mica Publicitate NeamtAnunturi    Forum de discutiiForum    Redactia Monitorul de Neamt si RomanRedactia  
AutentificareAutentificare / �nregistrare 
ACUZATIA DE HOLOCAUST
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Creazã un subiect nou   Rãspunde la subiect
Subiectul anterior :: Subiectul urm�tor  
Autor Mesaj
Leea



Data �nscrierii: 09/Oct/2008
Mesaje: 1

MesajTrimis: Joi, 09 Oct 2008 9:40    Titlul subiectului: ACUZATIA DE HOLOCAUST Rãspunde cu citat (quote)
DE CE? REFLECÞII INFIDELE DESPRE HOLOCAUST

ISBN 978-973-88829-1-1

(Textul integral al lucrãrii cu CopyLIBER: Radu Mihai Criºan, De ce? Reflecþii infidele despre Holocaust, Editura Tibo, Bucureºti, 2008)

- CopyFREE -

Material preluat de la http://www.scribd.com/doc/6247838/DE-CE-REFLECTII-INFIDELE-DESPRE-HOLOCAUST

CUPRINS
DE CE? Reflecþii infidele despre Holocaust
DJUGAªVILI. Numele adevãrat al lui Stalin
Bibliografie


Motto:
Cel care respectã caracterul propriu ºi libertatea de manifestare a oricãrui alt geniu naþional, contracteazã prin aceasta el însuºi dreptul de a fi respectat în toate ale sale.

Mihai Eminescu,
ªedinþa Adunãrii de vineri…, Timpul, VII, nr. 19 din 26 ianuarie 1882, în Opere, vol. XIII, PUBLICISTICÃ, 1882 – 1883, 1888 – 1889, Timpul, România Liberã, Fântâna Blanduziei, cu 64 de reproduceri dupã manuscrise ºi publicaþii, Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureºti, 1989, pag. 40, 41


DE CE?
Reflecþii infidele despre Holocaust

Îmi place sã cred cã nu sufãr nici de mania persecuþiei, ºi cã nici nu vãd pretutindeni doar complotiºti ºi comploturi.
,,Orice aluzie la «conspiraþie» trezeºte un cor de proteste din tabãra «javrelor cu ºtaif» autohtone încadrându-se cu entuziasm în spectacolul mondial regizat de cinicii dirijori. Exemplul cel mai actual este acuzaþia de «holocaust» adusã poporului român”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel, în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2) „Lãsând la o parte monstruozitatea vinei colective, dreptul pe care ºi-l arogã diverºi(;) de a fi ºi acuzatori ºi judecãtori; am vrea sã ºtim dacã acuzaþiile ce ni se aduc vin din partea unor persoane private, a unor asociaþii sau pur ºi simplu din partea statului Israel.
Dacã vin din partea unor persoane private sau O.N.G., rãmâne de neînþeles[:] de ce statul român în frunte cu preºedintele trebuie sã sãrute mâna cãlãului; sã accepte orice acuzaþie la adresa statului român?
Dacã ar fi venit din partea statului Israel trebuia sã vinã pe cãi oficiale, diplomatice ºi fãcute publice prin presã.
Deci cine a stabilit vinovãþia poporului român în cazul acuzaþiei de holocaust ºi, mai grav, cine a acceptat aceastã vinovãþie? S-a fãcut vreun referendum, s-a discutat în legislativ, s-a fãcut mãcar vreun sondaj de opinie, s-a fãcut publicã suma exorbitantã cerutã de…; ºi aici mã opresc: cerutã de cine? De o entitate «superioarã» care trece peste orice convenþie între naþiuni?
De ce statul român nu dã un comunicat în care sã spunã: cine ne acuzã, pe baza cãror dovezi acceptate de un tribunal, care tribunal, când s-a judecat.
Dacã statul român acceptã sancþiunea ºi statul Israel nu declarã oficial nimic, trebuie sã acceptãm existenþa unei supraputeri oculte ºi a unui complot împotriva românilor – evident, cel puþin începând din secolul 19”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel, în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2)
A compara argumentele, ºi a o face cu tonul liniºtit al bunei-credinþe reciproce, constituie esenþa oricãrei discuþii serioase – nota Eminescu încã acum mai bine de o sutã de ani. (Mihai Eminescu, «Românul» continuã a se ocupa…, Timpul, VI, nr. 20 din 27 ianuarie 1881, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, PUBLICISTICÃ, 1 ianuarie 1881 – 31 decembrie 1881, Timpul, cu 28 de reproduceri dupã manuscrise ºi publicaþii, Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureºti, 1985, pag. 46)
De-aceea, în ºtiinþã, „totdeauna, indiferent de subiectul abordat, se obiºnuieºte un examen critic ºi senin al tuturor argumentelor, pro ºi contra. ÃŽn privinþa holocaustului însã – capitol din istoria contemporanã a umanitãþii, indicaþia din programa ºcolarã este aceea de a nu se admite nici o discuþie liberã cu privire la aspectele controversate sau poate chiar controversabile. Cui foloseºte ca în aceastã problemã sã fie ascunsã complexitatea faptelor ºi, mai ales, complexitatea vinovãþiilor?” (Ion Coja, Notã explicativã(2), cuvânt introductiv la lucrarea: Situaþia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duþu ºi Dr. Constantin Botoran, Editura Þara Noastrã, Uniunea Vatra Româneascã, Bucureºti, 2003, pag. 10)
„Nu le dau dreptate celor ce neagã holocaustul, iar dacã prilejul se iveºte, caut totuºi sã înþeleg acest fenomen, real, al «revizionismului», ºi asta nu mã împiedicã sã citesc cu cel mai mare interes dezvãluirile, mai vechi ºi mai noi, fãcute de autori evrei [ca de exemplu Roger Garaudy în studii precum Procesul Sionismului Israelian - vezi ediþia româneascã Editura Samizdat] privind complicitatea unor persoane ºi cercuri evreieºti la producerea holocaustului. Li se va preda oare elevilor o lecþie ºi despre vinovãþia care revine unor lideri evrei, unor instituþii evreieºti, unor doctrine politice evreieºti, în iniþierea ºi întreþinerea holocaustului?” (Ion Coja, Notã explicativã (2), cuvânt introductiv la lucrarea: Situaþia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duþu ºi Dr. Constantin Botoran, Editura Þara Noastrã, Uniunea Vatra Româneascã, Bucureºti, 2003, pag. 11) Sau despre „declaraþia datã în 1955 de WILHELM FILDERMAN, fost preºedinte al Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti în anii ’40:
«Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preºedinte al Uniunii Comunitãþilor Evreieºti din România ºi Preºedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar urmãtoarele:
(…) ÃŽn timpul perioadei de dominaþie hitleristã în Europa, eu am fost în legãturã susþinutã cu Mareºalul Antonescu. Acesta a fãcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuºi la persecuþia germanilor-naziºti (s.n.). Trebuie sã subliniez cã populaþia românã nu este antisemitã(;). Am fost martor al unor miºcãtoare scene de solidaritate ºi de ajutor între români ºi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareºalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea mãsuri dure împotriva evreilor. Aº aminti doar câteva exemple:
Graþie intervenþiei energice a Mareºalului Antonescu, a fost opritã deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;
El a dat paºapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistã evreii din Ungaria, a cãror viaþã era în pericol;
Graþie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, fãcându-le sã parã pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.
Menþionez aceasta pentru a sublinia faptul cã Poporul Român, atât cât a avut, chiar în mãsurã limitatã, controlul Þãrii, ºi-a demonstrat sentimentele de umanitate ºi moderaþie politicã.»” (Uniunea Vatra Româneascã, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, Uniunea Veteranilor de Rãzboi ºi a Urmaºilor Veteranilor, Asociaþia Culturalã Pro Basarabia ºi Bucovina, Federaþia Românã a Foºtilor Deþinuþi ºi Luptãtori Anticomuniºti, Liga Naþionalã a Luptãtorilor din Decembrie ’89, Fundaþia George Manu, Comunicat, Bucureºti, 16 aprilie 2002 – Textul se regãseºte în volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suitã de documente ºi mãrturii adunate ºi consemnate de ION COJA, în folosul parlamentarilor ºi al autoritãþilor implicate în elaborarea, aprobarea ºi aplicarea Ordonanþei de Urgenþã nr. 31/2002 a Guvernului României, Editura Kogaion, Bucureºti, 2002, pag. 13, 14)
ªi oare la cunoºtinþa câtor elevi va fi adus conþinutul articolului lui Nicolae Iorga, «De ce atâta urã?» (6 iulie 1940):
„Se adunã ºi cresc vãzând cu ochii documentele ºi materialele, actele oficiale ºi declaraþiile luate sub jurãmânt.
Înalþi magistraþi ºi bravi ofiþeri cari ºi-au riscat viaþa ca sã apere cu puterile lor retragerea ºi exodul românilor, au vãzut cu ochii lor nenumãrate acte de sãlbãticie, uciderea nevinovaþilor, lovituri cu pietre ºi huiduieli. Toate aceste gesturi infame ºi criminale au fost comise de evreimea furioasã, ale cãrei valuri de urã s-au deslãnþuit ca sub o comandã nevãzutã.
De unde atâta urã?
Aºa ni se rãsplãteºte bunãvoinþa ºi bunãtatea noastrã?
Am acceptat acapararea ºi stãpânirea iudaicã multe decenii ºi evreimea se rãzbunã în ceasurile grele pe care le trãim. ªi de nicãieri o dezavuare, o rupere vehementã ºi publicã de isprãvile bandelor ucigaºe de sectanþi sangvinari. Nebunia organizatã împotriva noastrã a cuprins târguri, oraºe ºi sate.
Fraþii noºtri îºi pãrãseau copiii bolnavi, pãrinþii bãtrâni, averi agonisite cu trudã. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, mãcar de o fãrâmã de milã. Sprijin cald ºi un cuvânt înþelegãtor, fie ºi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoºtinþã. Li s-au servit gloanþe, au fost sfârtecaþi cu topoarele, destui dintre ei ºi-au dat sufletul.
Li s-au smuls hainele ºi li s-a furat ce aveau cu dânºii, ca apoi sã fie supuºi tratamentului hain ºi vandalic. Românimea aceasta, de o bunãtate prosteascã faþã de musafiri ºi jecmãnitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lãuda pânã mai ieri cã are sentimente calde ºi frãþeºti faþã de neamul nostru în nenorocire”. (Nicolae Iorga, De ce atâta urã?, 6 iulie 1940, Neamul Românesc – Regãsiþi textul în volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suitã de documente ºi mãrturii adunate ºi consemnate de ION COJA, în folosul parlamentarilor ºi al autoritãþilor implicate în elaborarea, aprobarea ºi aplicarea Ordonanþei de Urgenþã nr. 31/2002 a Guvernului României, Editura Kogaion, Bucureºti, 2002, pag. 23)

„Adevãrul se dovedeºte cu argumente ºi contra-argumente, nu prin ordonanþe guvernamentale, armatã, poliþie, închisori, cãlãi ºi trântori, cu care trebuie dat de pãmânt!
Ce are de ascuns regimul de la Bucureºti?
Guvernele care au ceva de ascuns, care încearcã sã ascundã realitatea istoricã în dosul uneia sau a mai multor ordonanþe de urgenþã, sunt în afara legii”. (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Articolul 31 din Constituþia României: (1)Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaþie de interes public nu poate fi îngrãdit.
Or, tocmai acest drept este anulat de prevederile O.U.G. 31/2002, care obligã cetãþenii la dopaj ºi îndoctrinare cu versiunile fabricate de poliþia politicã a gândirii ºi de foºtii (;)academicieni plini ºi corespondenþi de la «Fane Babanu»”. (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Unde sunt gropile comune cu zeci sau sute de vagoane de schelete umane, unde sunt restul de dovezi care ne incrimineazã?
Dupã ce se vor gãsi dovezile, ele vor trebui evaluate de niºte comisii de experþi ºi transformate în probe ale procesului. Am zis proces! Care proces? Acela care judecã ºi condamnã!
Unde sunt executanþii, criminalii, cã nu se vede nici unul, cã nu or fi omorât atâta puzderie de oameni Antonescu ºi Alexianu?! Sã-i aducem în faþa unui tribunal, sã mãrturiseascã, nenorociþii!
Cine ne acuzã? Tovarãºul Ellie Wiessel? Pãi ce-o fi el, acuzator, judecãtor ºi pluton de execuþie?” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Miºcarea Legionarã, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5)
„Dacã ne acuzã statul Israel, sã o facã la nivel diplomatic, cum cere uzanþa internaþionalã.
Vreau sã vãd în ziare(;) scris mare: «Statul Israel acuzã România de Holocaust!» Copie dupã actul oficial, ºi, ca tot românul, cu antet, ºtampilã ºi semnãturã!” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Miºcarea Legionarã, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5)
„De ce se ascund Poporului Român anumite adevãruri? Simplu: pentru a-l menþine pe mai departe în sclavie. Sclavia iudeo-comunistã de ieri a fost înlocuitã de cea iudeo-americanã ºi occidentalã de azi”. (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
Jewish Banker : „S-ar putea spune cã Marxismul este cel mai înverºunat duºman al Capitalismului, care pentru noi e sfânt. Pentru simplul motiv cã ei sunt poli opuºi, ei ne dau nouã cei doi poli ai Pãmântului ºi ne permit sã-i fim noi axa. Aceºti doi oponenþi Bolºevismul ºi noi înºine ne gãsim identificaþi în Internaþionala. Aceºti doi oponenþi, care constituie doctrina celor doi poli ai societãþii, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societãþii de sus prin controlul avuþiei ºi de jos prin revoluþie”. (Citat din Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, pag. 10)
Din perspectiva (;)Ordonanþe[i] guvernamentale 31/2002 ºtiinþa devine duºmanul poliþiei politice, care o combate pe toate cãile ipocriziei democrate de tip occidental, prin toate mijloacele teroriste de tip KGB”. (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
Dupã decembrie 1989 „Românii au devenit cetãþeni liberi, într-un stat ce se pretinde cã ar fi de drept, NU de drepþi. Drepturile lor fundamentale, garantate de numeroase tratate ºi convenþii internaþionale, ca ºi de art.37 din Constituþie, au fost golite de orice conþinut ºi anulate prin abuziva Ordonanþã de Urgenþã 31/2002.
Art.1 din O.U.G. 31/2002 nu ne spune care autoritate de stat este îndreptãþitã ºi împuternicitã sã constate «ura naþionalã, rasialã sau religioasã», discriminarea sau infracþiunile contra pãcii ºi omenirii. Nu se ºtie cine constatã acestea, dupã cum nu se ºtie nici cine, cum, în ce fel ºi între ce limite trebuie sã le combatã!
Prea uºor se ajunge la încheierea din art. 1 cu privire la promovarea cultului «persoanelor vinovate de sãvârºirea unor infracþiuni contra pãcii ºi omenirii». Ce înseamnã de fapt «promovarea» unui astfel de cult? Nu cumva legiuitorul alogen vrea sã ne interzicã pânã ºi pronunþarea numelui mareºalului-erou Ion Antonescu?” (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Adicã a omului care:

- a fost ºeful Statului Major al armatei române ce, în 1919, desfiinþând la Budapesta dictatura bolºevicã a lui Bela Kuhn (Cohen), reuºea sã întârzie cu mai bine de douãzeci de ani instalarea comunismului în Europa de Est;

- a denunþat (odatã cu instalarea regimului sãu de autoritate) Masoneria ca un pericol de Stat ºi a instituit Comisiunea de cercetarea materialului ºi activitãþii societãþilor secrete Franc-Masonice din România (vezi pentru amãnunte volumul: Toma Petrescu, Conspiraþia lojilor – Francmasonerie ºi Creºtinism – , Ediþia a IV-a, Imprimeriile Frãþia Româneascã, Bucureºti, 1941).

„Dacã da, cu ce drept vorbesc de infracþiuni contra pãcii ºi omenirii tocmai guvernanþii care, aflaþi acum în solda Americii ºi a Pactului Nord-Atlantic (precum altãdatã în solda Uniunii Sovietice ºi a Tratatului de la Varºovia) trimit armata românã sã ucidã patrioþii afgani ºi irakieni ce îºi apãrã þara ºi interesele lor naþionale?” (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
ªi, totodatã, de ce „dupã apariþia O.U.G. 31/2002, nimeni nu a fost cercetat ºi condamnat pentru promovarea cultului personalitãþii criminalilor Stalin, Lenin sau Ceauºescu, prezentaþi ºi lãudaþi în diverse publicaþii, la televiziunea naþionalã sau la alte televiziuni centrale ºi locale[?] Nu cumva se încalcã astfel în mod flagrant prevederile (;)ordonanþe[i]? (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Corectitudinea politicã este în aceeaºi mãsurã inamica adevãrului, care, pânã astãzi, a fost obiectivul declarat al cunoaºterii omeneºti, ºi al îndoielii, care a fost fidelul instrument al acestei cunoaºteri”. (Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice. Defectele democraþiei, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 102)
ÃŽn optica ei, „un individ sau un grup de indivizi care îºi revendicã dreptul la o informare imparþialã, obiectivã, independentã, necontrafãcutã de ziariºti ºi nesupusã cenzurii corecte politic trebuie considerat extrem de periculos ºi tratat ca atare, monopolul pe care corectitudinea politicã îl deþine asupra informaþiei fiind de o importanþã crucialã”. (Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice. Defectele democraþiei, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 35)
„Printr-un program bine pus la punct, românul este þinut la limita supravieþuirii, pentru ca toatã atenþia ºi preocuparea sa sã se îndrepte spre rezolvarea zilei de mâine, cu preþuri mari, salarii ºi pensii mici; tineretului i se oferã fotbal, ca o supapã de refulare a mizeriilor ºi neîmplinirilor, stadionul – ºi nu numai – devenind locul de descãrcare dirijatã a furiei ºi a excesului de energie.
Cine se mai gândeºte în ziua de azi la viitorul apropiat sau mediu al României, cine pune cap la cap toate manevrele aparent fãrã legãturã din viaþa politicã a þãrii? Românilor li s-a dat o coajã de pâine ºi circ cât cuprinde!
Presa scrisã, dar mai cu seamã televiziunea, îþi serveºte zi ºi noapte diversiune ºi nu pentru audienþã, cum se pretinde, ci în baza unei campanii de lungã duratã, dar de evidentã intensitate, pentru a te dirija pe un anumit drum(;)”… (Nicador Zelea Codreanu, Cui îi e fricã de Legiune, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 54, ianuarie 2008, pag. 2)
„ÃŽntreprinderile înapoiate [- nu din punct de vedere tehnic!... -] sunt o redutã a comportamentului autoritarian, a organizaþiilor masificate, a abandonului decizional ºi deci a nevoii de «führer». Disperarea, spaima de viitor, dezrãdãcinarea genereazã masificare ºi autoritarism. Aceste întreprinderi sunt «poliþiile» informale în era maselor. Ele reprimã tot ceea ce se abate de la starea care le conservã”. (Ilie Bãdescu, Cu faþa spre Bizanþ. Jurnal, Editura Evex, Bucureºti, 1998, pag. 260)
„ÃŽntreprinderea înapoiatã genereazã aºadar fatalmente putere totalitarã. ÃŽnlãuntrul ei puterea este de tip autoritarist, relaþiile sunt cele de dependenþã faþã de ºef care-ºi «promoveazã» ºi «recompenseazã» «clienþii» dupã loialitate faþã de el, dupã lipsa discernãmântului ºi a judecãþii critice. ªcoala puterii totalitare începe în aceste întreprinderi unde un individ care are judecatã criticã, etc, este eliminat(;). Aceste întreprinderi sunt «Âºcoli» ale comportamentului totalitar, ale supunerii faþã de «Âºef», ale compromisului moral ºi politic în raport cu interesul cel mai mãrunt.
ªeful acordã recompensele, de la acordarea «aprecierii» individuale la acordarea «primelor», a «recuperãrilor», a «Ã®nchiderilor» de ochi, etc, în funcþie de ascultarea oarbã ºi de loialismul bine probat în timp. Cel ce încalcã regulamentul nescris al acestei ºcoli este livrat necazurilor care culmineazã – dupã o lungã ostracizare ºi expulzare sociometricã – cu darea afarã (cu prima ocazie care se iveºte)”. (Ilie Bãdescu, opera citatã, aceeaºi paginã)
Totuºi, chiar ºi în condiþiile acestea paralizante, mai apare câte o voce care nu se teme sã vorbeascã public despre „dezmãþul ºi setea de sânge ºi de rãzbunare dezlãnþuitã de iudeo-comunism dupã pierderea rãzboiului de cãtre români ºi câºtigarea puterii(;) de cãtre evreii travestiþi în ruºi, comuniºti, eliberatori, educatori, conducãtori politici, conducãtori militari, asigurãtori ai siguranþei naþionale, asigurãtori ai ordinii publice, travestiþi în scriitori, în artiºti, în justiþiari, în ºefi de orice, în conducãtori de orice, în specialiºti de orice, ºi mai presus de toate hotãrâþi sã acopere «cu vârf ºi îndesat» «datoriile» (de cele mai multe ori imaginare) faþã de oricine îndrãznise pânã atunci sã îi supere(;) oricât de puþin”. (Nicador Zelea Codreanu, Pe cine sperie Miºcarea Legionarã în Cuvântul legionar, An III, nr. 46, iunie 2007, pag. 2) Câte o voce care nu pregetã sã dezvãluie faptul cã „dupã aprecierea istoricului ºi cercetãtorului de specialitate Gh. Boldur-Lãþescu, numãrul victimelor asasinate în închisori, ºantiere ale morþii, la interogatorii etc., se ridicã la 500.000: tot ce a avut þara mai bun în acei ani, elitele intelectuale, politice, militare, ºi, în plus, 4.000 de preoþi ºi ierarhi – cei mai mulþi sub acuzaþia de «legionari». Din aceastã cifrã uriaºã, 300.000 au fost legionari, simpatizanþi legionari sau pur ºi simplu cei care îi dãduserã nu-ºtiu-când un ºut în spate vecinului la o ceartã ca între vecini, dar vecinul nu era numai vecin, era evreu!” (Nicador Zelea Codreanu, Pe cine sperie Miºcarea Legionarã în Cuvântul legionar, An III, nr. 46, iunie 2007, pag. 2)
„A trece genocidul ca act politic antiromânesc din sarcina celor care l-au conceput, dirijat ºi impus pe seama unor temniceri, de la simplul gardian, la directorul de închisoare, executanþi încorsetaþi în rigori militare, aºa cum încearcã sã o facã o echipã de simbriaºi din presã, este egal cu operarea de diversiuni ºi intoxicãri spre a ascunde adevãrul istoric ºi a exonera de rãspunderi bestiile criminale care au îndoliat un popor, hãrãzindu-i o epocã de mucenicie prin teroare ºi dictaturã poliþieneascã.
Consider diversiune manevra de a impune prin mass media ºi orice fel de referire scrisã, numele româneºti adoptate de membrii comandourilor alogene încuibate pe toatã ierarhia puterii. Este o metodã abilã de a trece pe seama autohtonilor atât impunerea bolºevismului, cât ºi crimele în masã sãvârºite de alogeni”. (Radu Theodoru, Contra-Raport Tismineþky-Bãsescu (IV) în Santinela, nr. 17, iunie 2007, pag. 3)
„Poporul Român aspirã la cercetare ºtiinþificã ºi exprimare liberã a concluziilor acesteia în orice domeniu, indiferent cã ele plac sau nu plac unora, indiferent de adevãrul sau eroarea pe care aceste concluzii le-ar conþine, adevãr ºi eroare ce vor ieºi la luminã cu timpul, dupã cum s-au petrecut lucrurile totdeauna, fãrã intervenþia nici unui fel de poliþie sau justiþie represivã în materie de gândire ºi de cunoaºtere. Nimeni nu are dreptul sã ne interzicã cercetarea ºtiinþificã a oricãror popoare, evenimente, fapte, întâmplãri, obiceiuri, religii, superstiþii ºi orice altceva”. (Teodor Usca, Apel la raþiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Desigur, e excelent sã se lupte «contra rasismului, antisemitismului ºi a resurgenþelor nazismului»(;) dar este tipic faptul cã guvernul ar prefera s-o facã reducând la tãcere sursele de informaþii contradictorii, ceea ce echivaleazã cu a viola spiritul în care au fost concepute libertatea gândirii, a cuvântului ºi a presei, singurele care fundamenteazã libertatea de opinie. Cãci, în fine e dificil sã se facã deosebirea între «adevãraþii» ºi «pretinºii» istorici, dacã nu li se dã voie tuturor sã se exprime, ºi pare curios cã un guvern republican îºi propune sã impunã publicului o anumitã viziune asupra istoriei ºi sã-i întemniþeze pe oamenii care propun alta.
Existã aici o confuzie(;) periculoasã între libertatea de a afirma sau nega ºi libertatea de a lãuda sau de a condamna.
Se înþelege clar cã un guvern îºi exercitã legitim funcþiile atunci când interzice sã se facã apologia unei crime, a unui viciu, a unui drog. E mai greu de înþeles de ce interzice sã se discute despre existenþa acelei crime, a acelui viciu sau a acelui drog: cu cât e mai absurdã o tezã care le neagã, cu atât va fi mai uºor recunoscutã ca atare ºi se va descalifica de la sine. Interzicerea unei informaþii, fie ºi mincinoase, înseamnã a da impresia cã se doreºte sã se ascundã ceva, fãrã a mai pune la socotealã faptul cã o asemenea mãsurã nu pare deloc conformã cu Declaraþia Drepturilor Omului ºi ale Cetãþeanului pe care se bazeazã Constituþia.
ÃŽn mod vizibil, manipularea informaþiei a devenit o procedurã fireascã (o procedurã curentã – n.n.) în spiritul puterilor publice. S-ar zice cã am revenit la vremurile când Inchiziþia dãdea foc cãrþilor cãrora nu le aproba conþinutul”. (Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet, Traducerea Mihnea Columbeanu, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 222, 223)

Dezirabilitatea, în atari împrejurãri, a omului care totuºi se încãpãþâneazã sã gândeascã?...
Cea care-o ºtim.

Dar…, meritã?
Ce-aþi zice sã nu ne pripim de-a rãspunde?

Sugestia mea. Acceptaþi provocarea? Întâi trei întrebãri:

I. De ce Hitler, deºi Germania era o mare putere tehnicã, trimite armata germanã (etnic germanã!) pe frontul sovietic NEechipatã cu carburanþi ºi motoare care sã reziste la gerurile iernii ruseºti? ªi aceasta în condiþiile în care, tot el, Hitler:

a) Precum însuºi mãrturiseºte în Mein Kampf, fusese combatant în primul Rãzboi Mondial, în calitate de militar; adicã e imposibil sã nu fi ºtiut adevãrul elementar cã orice rãzboi, indiferent cât de roz ºi de fulger s-ar profila la început, nu-i deloc exclus sã se transforme – urmare ivirii pe neaºteptate a unor circumstanþe independente de voinþa celui care îl proiecteazã – sã se transforme într-o confruntare de uzurã, care sã dureze ani ºi ani.

b) Iarãºi conform propriilor lui mãrturisiri:

o Avea deplinã cunoºtinþã cã pe Napoleon gerul îl înfrânsese sub zidurile Moscovei.

(„Nu am avut de luat o decizie mai gravã, pe tot parcursul acestui rãzboi, decât aceea de a ataca Rusia. Spusesem dintotdeauna cã trebuia sã evitãm cu orice preþ rãzboiul pe douã fronturi ºi, de altfel, nimeni nu se îndoieºte cã am meditat mai mult decât oricine asupra experienþei lui Napoleon”. (Adolf Hitler, ÃŽnsemnarea intimã din 15 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureºti, 1999, pag. 39))

o Dificultãþile pe care i le provocase nereuºita campaniei militare a Italiei în Grecia l-au forþat sã întârzie cu aproape o lunã ºi jumãtate declanºarea atacului asupra Uniunii Sovietice.

(„De ce anul 1941? Pentru cã trebuia sã întârziem cât mai puþin posibil, ºi sã întârziem cu atât mai puþin cu cât, în vest, adversarii noºtri nu încetau sã-ºi sporeascã puterile. De altfel, nici Stalin însuºi nu stãtea cu mâinile-n sân. Pe ambele fronturi, timpul acþiona împotriva noastrã. Prin urmare, nu se pune întrebarea: «De ce deja din 22 iunie 1941?», ci «De ce nu mai devreme?». Fãrã dificultãþile create de italieni, cu campania lor idioatã din Grecia, i-aº fi atacat pe ruºi cu câteva sãptãmâni înainte”. (Adolf Hitler, ÃŽnsemnarea intimã din 15 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureºti, 1999, pag. 41)
„Dacã rãzboiul ar fi rãmas un rãzboi condus de Germania, nu de Axã, am fi putut ataca Rusia încã din data de 15 mai 1941. Având la activ numai victorii totale ºi indiscutabile, am fi putut termina campania înainte de sosirea iernii”. (Adolf Hitler, ÃŽnsemnarea intimã din 17 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureºti, 1999, pag. 51))

o Urmare aceloraºi dificultãþi, era nevoit sã înceapã cu forþe militare diminuate atacarea colosului de la Rãsãrit.

(„Deºi incapabili deja sã reziste în Abisinia ºi în Cyrenaica, italienii au avut tupeul, fãrã a ne cere pãrerea ºi fãrã mãcar a ne anunþa, de a se lansa într-o campanie absolut inutilã contra Greciei. Dezonorantele lor eºecuri au stârnit contra noastrã ranchiuna anumitor balcanici. De altfel, acolo trebuie sã se caute cauzele rigidizãrii ºi ale schimbãrii de atitudine a iugoslavilor, în primãvara anului 1941.
Acest lucru ne-a determinat, contrar tuturor planurilor noastre, sã intervenim în Balcani, ceea ce a provocat o întârziere catastrofalã în declanºarea rãzboiului contra Rusiei. Ne-am consumat acolo unele dintre cele mai bune divizii.
ÃŽn sfârºit, aceasta ne-a obligat sã ocupãm teritorii imense unde, în alte condiþii, trupele noastre nu ar fi fost necesare. Þãrile balcanice se cantonaserã voluntar într-o neutralitate binevoitoare în privinþa noastrã. ÃŽn ceea ce-i priveºte pe paraºutiºtii noºtri, aº fi preferat sã-i lansez asupra Gibraltarului, decât asupra Corintului ºi a Cretei”. (Adolf Hitler, ÃŽnsemnarea intimã din 17 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureºti, 1999, pag. 50))

II. De ce Stalin (Djugaºvili pe numele sãu adevãrat – adicã în traducere, «fiul evreului») timp de nu mai puþin de un an ºi jumãtate – adicã pânã la contraofensiva sovieticã de la Stalingrad –, opune experimentatei ºi, totodatã, bineînzestratei cu muniþie armate germane trupe sovietice alcãtuite din etnici ruºi neinstruiþi, neînarmaþi ºi flãmânzi, însã constrânºi, prin mitralierele politrucilor care-i mânau permanent din spate, sã lupte mereu în linia I-a? Asta în condiþiile în care odatã cu Stalingradul – ºi cu tancurile lui sovietice de fabricaþie S.U.A. –, Stalin a scos, ca din pãmânt, valuri-valuri de trupe de o calitate cu totul opusã celor decimate sub tirul germanilor, de-acum aproape îngheþaþi ºi aflaþi în retragere dezordonatã.

III. De ce marea finanþã internaþionalã îl aduce pe Hitler la putere în Germania, îi susþine efortul de înarmare ºi, mai cu seamã, nici pânã la finele rãzboiului (adicã fãrã întrerupere – ceea ce înseamnã inclusiv pe toatã vremea Holocaustului) nu înceteazã sã sprijine maºina de rãzboi germanã?


(„ÃŽn realitate, industriaºii ºi afaceriºtii bogaþi din cercurile financiar-bancare internaþionale au fost cei care i-au garantat succesul lui Hitler. Dupã ce Hitler a pierdut votul popular în cadrul alegerilor organizate în 1932, în favoarea bãtrânului erou de rãzboi, feldmareºalul Paul von Hindenburg, treizeci ºi nouã de lideri din lumea afacerilor, cu nume cunoscute precum Krupp, Siemens, Thyssen, Bosch au semnat o petiþie adresatã lui Paul von Hindenburg în care se cerea ca Hitler sã fie numit Cancelar al Germaniei.
Acest târg, care l-a adus pe Hitler la conducerea guvernului, a fost fãcut în casa bancherului baron Kurt von Schroeder, la 4 ianuarie 1933. Potrivit spuselor lui Eustace Mullins, la aceastã întâlnire au luat parte de asemenea ºi John Foster ºi Allen Dulles de la firma de avocaþi Sullivan&Cromwell din New York, care reprezentau Banca Schroeder. Anul urmãtor, atunci când Rosenberg l-a reprezentat pe Hitler în Anglia, el s-a întâlnit cu directorul sucursalei de la Londra a bãncii lui Schroeder, T.C. Tiarks, care era ºi director în cadrul Bãncii Angliei. Pe toatã durata celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, banca Schroeder a acþionat ca agent financiar pentru Germania, atât în Anglia, cât ºi în S.U.A.”. (Jim Marrs, Guvernarea secretã a Lumii. Istoria secretã ce leagã între ele Comisia Trilateralã, Francmasoneria ºi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 123)

„ÃŽnsã sursa principalã de putere a lui Hitler venea de la un cartel de chimicale numit I.G. Farben (numele este prescurtarea de la Interssen Gemeinschaft Farben). Importanþa sprijinului acordat de I.G. Farben miºcãrii socialiste a fost relevatã într-o carte despre cartel, care afirma: «fãrã imensele facilitãþi de producþie ale I.G. Farben, departamentul sãu dezvoltat de cercetãri, variata experienþã tehnicã ºi concentrarea sa monopolistã de putere economicã, Germania nu ºi-ar fi putut permite sã înceapã rãzboiul de agresiune din septembrie 1939.»
Exista însã o sursã mai puþin cunoscutã a enormei puteri economice de care se bucura I.G. Farben: Wall Street, SUA. «Fãrã capitalul oferit de Wall Street, în primul rând nu ar fi existat nici un I.G. Farben ºi, aproape sigur, nici un Adolf Hitler ºi nici un al doilea rãzboi mondial.»
I.G. Farben s-a înfiinþat în 1924, când bancherul [cetãþean] american Charles Dawes a contractat o serie de împrumuturi externe totalizând 800 de milioane de dolari pentru a organiza marile companii de oþel ºi chimicale în carteluri, printre care ºi I.G. Farben. Profesorul Carrol Quigley defineºte Planul Dawes: «Ã®n mare, un proiect al lui J.P. Morgan.»
Trei companii participante la Wall Street, Dillon, Read&Co, Harris, Ford&Co, împreunã cu National City, s-au ocupat de trei sferturi din împrumuturile folosite pentru crearea acestor carteluri”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 15)
„(;)Adevãrata importanþã a I.G. Farben în eforturile de rãzboi ale lui Adolf Hitler consta în utilizarea procesului cunoscut ca hidrogenare, producerea de benzinã din cãrbune, creatã de cartelul de chimicale I.G. Farben. Germania nu dispunea de resurse naturale pentru producþia de benzinã, ºi acesta a fost unul dintre motivele pentru care a fost înfrântã în primul rãzboi mondial. Un om de ºtiinþã german a descoperit în 1909 procesul de transformare a cãrbunelui în benzinã (Germania dispunea de mari rezerve de cãrbune), dar procesul tehnologic nu fusese definitivat în timpul rãzboiului. ÃŽn august 1927, Standard Oil a acceptat sã participe la un program de cooperare în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii procesului de hidrogenare, pentru a rafina petrolul necesar Germaniei pentru a pregãti cel de-al doilea rãzboi mondial.
ªi, în cele din urmã, la 9 noiembrie 1929, cele douã companii gigantice au semnat un contract de cartel”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 16)
„Dupã cum s-a exprimat un purtãtor de cuvânt al companiei Standard Oil: «I.G. Farben nu va intra pe piaþa þiþeiului – ºi noi nu vom intra pe piaþa chimicalelor».
Acest contract de cartel a fost extrem de important pentru rãzboi, cãci, pânã la sfârºitul rãzboiului, Germania a ajuns sã asigure prin eforturi proprii 75% din necesarul de combustibil prin sintetizare.
Mai important a fost faptul cã aceste uzine n-au fost bombardate de Aliaþi, aºa cã, pânã la sfârºitul rãzboiului, cam 25-30 de rafinãrii germane erau încã funcþionale, fiind afectate în proporþie de numai 15%”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 16)
„William Bramley remarca existenþa urmãtoarelor conexiuni financiar-bancare internaþionale: Max Warburg, un important bancher [cetãþean] german, ºi fratele sãu, Paul Warburg, care jucase un rol crucial în înfiinþarea Sistemului Rezervelor Federale din SUA, erau totodatã directori la Interessen Gemeinschaft Farben sau I.G. Farben(;). La rândul sãu, H.A. Metz de la I.G. Farben era director al Bãncii Warburg din Manhattan, care mai târziu a devenit o parte componentã a lui Chase Manhattan Bank, ce aparþinea familiei Rockefeller”. (Jim Marrs, Guvernarea secretã a Lumii. Istoria secretã ce leagã între ele Comisia Trilateralã, Francmasoneria ºi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 124, 125) „Unul dintre directorii americani de la I.G. Farben era C.E. Mitchell, care era ºi unul dintre directorii Bãncii Rezervelor Federale din New York ºi ai lui National City Bank, aparþinând familiei Warburg. Preºedintele concernului I.G. Farben din Germania, Herman Schmitz, era de asemenea ºi membru al consiliilor de administraþie de la Deutsche Bank ºi Banca de Reglementãri Internaþionale. ÃŽn 1929, Schmitz a fost ales preºedinte al consiliului de Administraþie al National City Bank, devenitã acum Citibank”. (Jim Marrs, Guvernarea secretã a Lumii. Istoria secretã ce leagã între ele Comisia Trilateralã, Francmasoneria ºi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet, Bucureºti, f.a., pag. 125))

Aºadar?...
CU DUMNEZEU ÃŽNAINTE!

-------------- * * --------------

DJUGAªVILI. NUMELE ADEVÃRAT AL LUI STALIN

„Numele «Djugaºvili» înseamnã în georgianã «fiu de evreu». ÃŽn aceastã limbã, pentru evreu se spune literar «uria», dar existã de asemenea ºi cuvântul «djuga», sinonim cu «uria», care indicã originea evreilor caucazieni, veniþi aici dintr-o colonie portughezã. Cealaltã parte a numelui lui Stalin, «Âºvili», înseamnã în georgianã «fiu»”. (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 72)

(„Cine a fost Iosif Vissarionovici Stalin?
Se spune cã era creºtin ortodox de «sânge pur» georgian, nãscut la Gori, în Caucazia, ºi cã pentru un timp a frecventat un seminar. Deºi existã diverse «documente» cum ar fi fotografiile ºi fotocopiile, care pot fi adevãrate sau false, fiindcã au apãrut dupã revoluþia comunistã, ofiþerii Serviciului Secret Român au cules propriile lor informaþii chiar în Caucazia, în timpul celui de al doilea rãzboi mondial, informaþii care scot la luminã ºi dezvãluie, cel puþin pentru noi, misterul vieþii ºi carierei lui Stalin. Ca religie, familia lui se pare cã a fost într-adevãr creºtin ortodoxã, dar ca «rasã» Stalin nu era un georgian pur. De multe ori evreii care trãiesc izolaþi într-o societate creºtinã preferã, din comoditate, sã adopte în mod formal religia comunitãþii, ca sã nu fie priviþi de creºtini ca indivizi periculoºi. Dar asta nu schimbã cu nimic caracterul acestor oameni ºi, ori de câte ori se iveºte ocazia, ei se ridicã împotriva religiei adoptive, de a cãrei protecþie nu mai au nevoie ºi, ca buni evrei ce sunt de fapt, încearcã sã o distrugã. Stalin, dictatorul roºu, a fost evreu de origine ºi în acest sens existã multe probe.
Adevãratul nume al lui Stalin era David Visarion Djugaºvili, cãruia i se mai spunea ºi Koºba. Numele de Iosif ºi Visarion, pe care le purtau Stalin ºi tatãl sãu, nu erau folosite de creºtinii ortodocºi. Creºtinii nu primeau nume de origine evreiascã precum Iosif, Benjamin, Solomon, Miriam etc., ci nume de origine greceascã, slavã ºi latinã, pe lângã cele locale. De aici, o primã concluzie: prenumele lui Stalin indicã de la început cã este evreu de origine.
Numele «Djugaºvili» înseamnã în georgianã «fiu de evreu». ÃŽn aceastã limbã, pentru evreu se spune literar «uria», dar existã de asemenea ºi cuvântul «djuga», sinonim cu «uria», care indicã originea evreilor caucazieni, veniþi aici dintr-o colonie portughezã. Cealaltã parte a numelui lui Stalin, «Âºvili», înseamnã în georgianã «fiu».
Numele de Koºba sau Koba, sub care era cunoscut Stalin ca revoluþionar în Caucaz, nu era decât numele legendarului evreu Bar-Koºba, care în [anul] 165 d.C. a condus o rãscoalã a evreilor împotriva romanilor, în timpul domniei lui Hadrian. ÃŽn aceastã rãscoalã Bar-Koºba a fost numit de cãtre marii rabini «Mesia», dar rãscoala s-a terminat rãu pentru evreime, care a fost împrãºtiatã de romani în diferite provincii ale Imperiului. Pentru cã adevãratul sãu nume îi trãda originea evreiascã, Stalin a preferat sã-l schimbe cu cel rusesc de Iosif Vissarionovici Stalin.
Originea îi era trãdatã ºi de trãsãturile feþei. Georgienii sunt în general oameni înalþi ºi bine dezvoltaþi fizic, pe când Stalin avea doar un metru ºaizeci înãlþime. Acest fapt i-a obligat pe urmaºi sã-l urce pe un scaun «invizibil» în lãcaºul Mausoleului, ca sã aparã mai «impozant» pentru masele care defilau în ºiruri nesfârºite prin Piaþa Roºie din Moscova. Fizionomia lui Stalin era tipic evreiascã ºi probabil de aceea, ca sã-i ascundã aceste trãsãturi, toate fotografiile care i se publicau erau în prealabil retuºate.
Familia, sau mai bine zis familiile lui Stalin au fost de origine pur evreiascã. Prima soþie a lui Stalin era o evreicã din Caucaz, Kati Schwanitz, cunoscutã sub numele de Katerina ªvanidze. Ea a fost mama lui Iacob Davidovici Djugaºvili (de ce Iacob ºi nu un nume autentic rus sau caucazian?), fiul cel mare al lui Stalin, capturat în timpul rãzboiului de germani, în ziua de 16 iulie 1941, ºi dispãrut, probabil executat la sfârºitul rãzboiului. A doua nevastã a fost Nadia Alleluiah, cunoscutã sub pseudonimul de Aleluieva. Fosta secretarã particularã a lui Stalin i-a devenit nevastã, mamã a lui Vasili ºi a Svetlanei Stalin. Nadia Alleluiah a fost asasinatã de propriul ei soþ, în 1932, din cauza relaþiei adultere cu evreul Gleizer, el însuºi executat în acelaºi an din ordinul lui Stalin, ca «troþkist». Sinuciderea Nadiei Aleluieva a fost o minciunã scornitã de comuniºti pentru a-l apãra pe Stalin, care îºi ucisese propria nevastã. A treia nevastã a dictatorului roºu, Rosa Kaganovici, era, cum se ºtie, sora faimoºilor Kaganovici, evrei care deþineau un adevãrat control asupra U.R.S.S., fiindcã au fost singurii care, în ciuda schimbãrilor specifice regimului roºu, s-au menþinut în posturi cheie ºi controlau cea mai importantã ramurã a vieþii economice comuniste, industria.
Cel de-al doilea fiu al lui Stalin, Vasili Iosipovici Djugaºvili, general în armata rusã, cãruia i se spunea «Vulturul» pe vremea când trãia tatãl sãu, are o faþã tipicã de evreu: pãr roºu, faþã plinã de pistrui, nãri de evreu, urechi mari ºi buze groase. Cât timp a trãit Stalin, fiul lui a locuit la Moscova ºi era considerat unul dintre cele mai respingãtoare personaje de la Kremlin.
Fiica lui Stalin, Svetlana, s-a cãsãtorit în 1951 cu evreul Mihail Kaganovici, unul din stãpânii Rusiei sovietice. ÃŽntrebarea e: de ce nu s-a cãsãtorit Svetlana cu un rus oarecare, ci tocmai cu un evreu? Fireºte, pentru cã ºi ea era evreicã ºi respecta normele Talmudului, care interzice evreilor sã se cãsãtoreascã cu ne-evrei, pentru a nu altera «poporul ales de Dumnezeu».
ÃŽntre anii 1949-1950, Svetlana Stalin a fost în relaþii amoroase cu ziaristul evreu Alexei Keplen. Svetlana ar fi putut gãsi uºor în «paradisul» creat de tatãl ei un iubit rus. Dar, cum ruºii de atunci ºi de azi sunt doar sclavi ai evreimii ascunse sub pseudonime, ei nu ºi-ar fi putut permite sã întreþinã relaþii cu «elita evreiascã» reprezentatã de Svetlana Iosipovici Djugaºvili.
Cum se explicã faptul cã georgianul de «sânge pur» s-a preocupat de problema naþionalã evreiascã încã din 1912? ÃŽn acel an, Djugaºvili a scris un articol intitulat «Problema naþionalã ºi social-democraþia», în care se ocupa în principal de problema naþionalã evreiascã. Articolul a fost publicat la Viena în numerele 3, 4 ºi 5 din 1913 ale revistei «Prosvescenie». Stalin amintea cã existã un numãr mare de evrei în Daghestan ºi Caucazia, adicã þara lui de origine, ºi se ocupa de posibilitatea organizãrii evreimii într-o naþiune. ÃŽnainte de a scrie acest articol, Stalin a consultat o bi[bli]ografie vastã pe aceastã temã, printre care «Problema naþionalã» a lui Springer, «Problema naþionalã ºi social-democraþia» a lui Bauer, ambii evrei(;), ºi protocoalele celui de-al IV-lea, al VI-lea ºi al VII-lea Congres Evreiesc, care au avut loc la Bielostok (Polonia) în aprilie 1901, la Zürich (Elveþia) în aprilie 1905 ºi la Lvov (Polonia) în decembrie 1906, ca ºi protocoalele celui de-al VIII-lea ºi celui de al IX-lea Congres al Bund-ului evreiesc, desfãºurate în septembrie 1910 la Lvov ºi iunie 1912 la Viena. De ce acorda Stalin atâta interes problemei internaþionale a evreilor, cu mult înainte de revoluþia comunistã?”... (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 72, 73)
„Orice persoanã cu judecatã care nu se lasã influenþatã de presã înþelege fãrã mari dificultãþi cã nici un ne-evreu nu ar fi putut anihila din interiorul Rusiei puterea organizatã de zecile de evrei(;) creatorii statului sovietic. ªi nici un ne-evreu, spre exemplu Stalin (dacã n-ar fi fost evreu de origine) n-ar fi fost tolerat ºi ajutat de un grup de evrei ca Apfelbaum (Zinoviev), Rosenfeld (Kamenev), Sobelsohn (Radek) etc., sã îl elimine pe unul de-ai lor, cum a fost cazul lui Bronstein (Troþki)”. (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 87)
„Orice om «fãrã experienþã politicã», dar cu capul limpede ºtie cã atunci când este vorba despre o bandã de asasini, cum a fost cea a organizatorilor ºi conducãtorilor revoluþiei bolºevice, nu poate exista niciodatã înþelegere între membrii ei ºi cã, mai devreme sau mai târziu, vor apãrea rivalitãþi interne, diferenþe care vor conduce la lichidarea celui mai slab. Aºa s-a întâmplat între Stalin ºi Troþki ºi mai târziu între Stalin ºi Kamenev, Buharin, Radek etc. Nu este vorba aici de antisemitism, ci de o simplã rivalitate tribalã”. (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 87)
„Evreii din Occident ºi instrumentele lor recrutate dintre creºtini au dat lumii o versiune greºitã despre luptele interne din Rusia, ca sã creeze impresia cã cei «câþiva» evrei amestecaþi «din întâmplare» în revoluþia bolºevicã au fost excluºi ºi înlocuiþi cu «ruºi antisemiþi» ºi cã nici comunismul nu este altceva decât o nouã «reeditare» a vechiului imperialism þarist, la fel de antisemit ca ºi acela. Ignoranþa Occidentului cu privire la organizarea secretã ºi la conducerea omorurilor din Rusia, dar mai ales cu privire la adevãrata naþionalitate a autorilor a permis ca minciunile iudeo-masoneriei sã ia locul adevãrului”. (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 87)
„Cei implicaþi în conspiraþia iudaicã mondialã au adus lumea în starea de confuzie de astãzi. Evreii nu sunt proºti ºi ºtiu ce fac. Singurii care nu înþeleg ce se întâmplã sunt ne-evreii. Câteva milioane de evrei organizaþi ºi lucrând pe ascuns sunt pe punctul de a distruge viaþa ºi fericirea tuturor popoarelor lumii.
ÃŽn ciuda luptelor interne pe care le-a dus împotriva fraþilor sãi rivali, Stalin ºi-a interpretat fãrã cusur rolul în conspiraþie – tocmai de aceea masoneria iudaicã americanã i-a cedat cu atâta uºurinþã jumãtate din Europa ºi aproape toatã Asia”. (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 87)
„Lupta dintre Stalin ºi Troþki a fost o consecinþã fireascã a morþii lui Lenin. ÃŽntotdeauna când moare un dictator moºtenitorii lui se luptã pentru a-i lua locul. Aºa s-a întâmplat ºi în Rusia.
Iudaismul occidental þipa cã «georgianul» Stalin a înlãturat «vechea gardã» (evreiascã) a lui Lenin prin procese ºi epurãri. ªi chiar aºa s-a întâmplat. Stalin a înlãturat vechea gardã leninistã, dar numai pentru a o înlocui cu alta asemãnãtoare. Mai abil decât Troþki în materie de intrigi politice ºi cu ajutorul evreilor Apfelbaum, Rosenfeld, Sobelsohn sau, cum se prezentau ei, Zinoviev, Kamenev, Radek, ºi alþii, Stalin a reuºit sã învingã. Dar asta nu a schimbat cu nimic natura regimului comunist, politica lui ºi soarta poporului rus”. (Traian Romanescu, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997, pag. 87))

-------------- * * --------------

BIBLIOGRAFIE

(nominalizez în ea doar materiale din care
am citat sau la care am fãcut referire directã)

1. XXX, Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006 [C.L. III. 39]; An III, nr. 46, iunie 2007, [C.L. III. 46]; An IV, nr. 53, ianuarie 2008, [C.L. IV. 53]; An IV, nr. 55, martie 2008, [C.L. IV. 55]; An IV, nr. 60, iulie 2008, [C.L. IV. 60]
2. XXX, Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, [O.L. 1(7)]
3. XXX, Santinela, nr. 17, iunie 2007
4. XXX, Situaþia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duþu ºi Dr. Constantin Botoran, Editura Þara Noastrã, Uniunea Vatra Româneascã, Bucureºti, 2003
5. Angelsdorf Wilhelm von, Imperialismul Noii Ordini Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureºti, f.a.
6. Bãdescu Ilie, Cu faþa spre Bizanþ. Jurnal, Editura Evex, Bucureºti, 1998
7. Coja Ion, Holocaust în România? Suitã de documente ºi mãrturii adunate ºi consemnate de ION COJA, în folosul parlamentarilor ºi al autoritãþilor implicate în elaborarea, aprobarea ºi aplicarea Ordonanþei de Urgenþã nr. 31/2002 a Guvernului României, Editura Kogaion, Bucureºti, 2002, [HOLOCAUST ÎN ROMÂNIA?]; Notã explicativã(2), cuvânt introductiv la lucrarea: Situaþia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duþu ºi Dr. Constantin Botoran, Editura Þara Noastrã, Uniunea Vatra Româneascã, Bucureºti, 2003
8. Eminescu Mihai, «Românul» continuã a se ocupa…, Timpul, VI, nr. 20 din 27 ianuarie 1881, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, PUBLICISTICÃ, 1 ianuarie 1881 – 31 decembrie 1881, Timpul, cu 28 de reproduceri dupã manuscrise ºi publicaþii, Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureºti, 1985
9. Hitler Adolf, Mein Kampf, Ediþie în limba românã, Editura Pacifica, Bucureºti, 1993; Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureºti, 1999, [T.P.]; Însemnarea intimã din 15 februarie 1945, în [T.P.]; Însemnarea intimã din 17 februarie 1945, în [T.P.]
10. Iorga Nicolae, De ce atâta urã?, 6 iulie 1940, Neamul Românesc – în [HOLOCAUST ÃŽN ROMÂNIA?]
11. Marrs Jim, Guvernarea secretã a Lumii. Istoria secretã ce leagã între ele Comisia Trilateralã, Francmasoneria ºi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet, Bucureºti, f.a.
12. Petrescu Toma, Conspiraþia lojilor – Francmasonerie ºi Creºtinism – , Ediþia a IV-a, Imprimeriile Frãþia Româneascã, Bucureºti, 1941
13. Romanescu Traian, Marea Conspiraþie Evreiascã, Editura Logos, Bucureºti, 1997
14. Theodoru Radu, Contra-Raport Tismineþky-Bãsescu (IV) în Santinela, nr. 17, iunie 2007
15. Uniunea Vatra Româneascã, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, Uniunea Veteranilor de Rãzboi ºi a Urmaºilor Veteranilor, Asociaþia Culturalã Pro Basarabia ºi Bucovina, Federaþia Românã a Foºtilor Deþinuþi ºi Luptãtori Anticomuniºti, Liga Naþionalã a Luptãtorilor din Decembrie ’89, Fundaþia George Manu, Comunicat, Bucureºti, 16 aprilie 2002 – în [HOLOCAUST ÃŽN ROMÂNIA?]
16. Usca Teodor, Apel la raþiune (II), în [C.L. IV. 60]
17. Volkoff Vladimir, Manualul corectitudinii politice. Defectele democraþiei, Editura Antet, Bucureºti, f.a.; Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet, Traducerea Mihnea Columbeanu, Editura Antet, Bucureºti, f.a.
18. Zelea Codreanu Nicador, România ca un hotel, în [C.L. III. 39], [C.L. IV. 56]; Pe cine sperie Miºcarea Legionarã în [C.L. III. 46]; Cui îi e fricã de Legiune, în [C.L. IV. 54]; Despre Miºcarea Legionarã, în [C.L. IV. 56]
19. XXX, Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud [O.L. 1(7)]

-------------- * * --------------
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
publicitate
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Creazã un subiect nou   Rãspunde la subiect

 
Nu pute�i crea un subiect nou �n acest forum
Nu pute�i r�spunde �n subiectele acestui forum
Nu pute�i modifica mesajele proprii din acest forum
Nu pute�i �terge mesajele proprii din acest forum
Nu pute�i vota �n chestionarele din acest forum
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalã sau partialã a materialelor este permisã numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.