 Sinaxar 27 septembrie: Sfîntul Ierarh Martir Antim Ivireanul
Credincioºii ortodocºi prãznuiesc, astãzi, 27 septembrie, pe cel care a fost cel mai de seamã ierarh al Þãrii Româneºti, deopotrivã pastor ºi învãþãtor, Mitropolitul Antim Ivireanu. Deºi n-a fost român de neam, prin harul cuvintelor ºi al vieþii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit ºi preþuit de poporul nostru, care a vãzut în el un adevãrat „om al lui Dumnezeu”. Aºa se ºi explicã decizia Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din iunie 1992, prin care strãlucitul între ierarhi Antim Ivireanu a fost confirmat (oficial) în rîndul sfinþilor, ca Ierarh-Martir, prãznuit la 27 septembrie. Originar din Ivria, nãscut pe la 1650, pe numele de botez Andrei, tînãrul este luat rob de turci ºi adus la Constantinopol. Aici este rãscumpãrat de Patriarhia ecumenicã, unde ºi învaþã sculptura în lemn, pictura ºi broderia, precum ºi limbile greacã, turcã ºi arabã. ÃŽn jurul anilor 1690, binecunoscutul voievod Constantin Brîncoveanu îl aduce în Þara Româneascã, unde devine ucenic tipograf, la fostul episcop Mitrofan al Huºilor. Pentru viaþa sa înalt duhovniceascã, oglinditã ºi în activitatea sa culturalã, a fost ales episcop al Rîmnicului, la 16 martie 1705, iar, la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscãunat mitropolit, de faþã fiind ºi patriarhii Alexandriei ºi Ierusalimului. A desfãºurat o bogatã activitate tipograficã. ÃŽn total, Sfîntul Antim a tipãrit 63 de cãrþi, 39 cu mîna sa, 21 în româneºte, patru fiind scrise de el însuºi. Multe cãrþi sînt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de mîna lui, de o mãiestrie ºi frumuseþe deosebitã. ÃŽntre cãrþile de folos sufletesc puse la îndemîna credincioºilor se numãrã ºi „Didahiile“ (predicile) sale, precum ºi „ÃŽnvãþãturile crestineºti“ (1700).
Înflãcãrat patriot ºi luptãtor împotriva asupririi turceºti, ca ºi voievodul ºi susþinãtorul sãu, Constantin Brîncoveanu, Mitropolitul Antim este arestat, în primãvara anului 1716. Forþat sã-ºi dea demisia ºi refuzînd-o, Mitropolitul Antim este caterisit, pe nedrept, de Patriarhia ecumenicã, urmînd sã fie închis pe viaþã în Mãnãstirea Sfînta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum, însã, ostaºii turci l-au omorît, aruncîndu-i trupul în apele rîului Tugia, lîngã Adrianopol. Abia dupã 250 de ani (1966), Patriarhia ecumenicã a anulat nedreapta sentinþã de caterisire, datã asupra marelui Ierarh ºi Mucenic Antim. Tot în aceastã zi se mai face pomenirea Sfîntului Mucenic Calistrat ºi a celor împreunã cu dînsul 49 sfinþi mucenici. Calistrat a trãit în vremea lui Diocleþian ºi pentru credinþa sa ºi ºtiinþa de a atrage pe mulþi la învãþãturile lui Hristos a fost decapitat, împreunã cu alþi 49 de slujitori ai Domnului. Mai sînt amintiþi, de asemenea, Sfinþii Apostoli Marcu, Aristarh ºi Zinon, Sfînta Muceniþã Epiharis, care de sabie a pierit, preacuviosul Pãrinte Ignatie, care a fost egumen la Mãnãstirea Mîntuitorului Hristos, din Valea Adîncã, Sfinþii Mucenici Filimon, Episcopul Fortunianu, Sfînta Muceniþã Giani ºi cei cinsprezece Mucenici care au fost duºi pe o corabie ºi au pierit înecaþi în mare.
|
Autentificare
