Rãcnet didactic: Privatizarea învãþãmîntului prin lichidare
A început ºcoala pe nou, pentru cã pe vechi ea va începe cînd va fi gata orarul. Pînã atunci toþi o bat în cap. Întrebarea din învãþãmînt este cea din politicã: mergem pe nou sau pe vechi?
& Pe nou înseamnã reformã în ºcoli, adicãtelea înfiinþarea de facultãþi ºi universitãþi particulare prin toate comunele ºi satele, chiar dacã acolo studenþii n-au bani ºi taxele se plãtesc în barabule, lapte, carne, ouã. Nu asta conteazã, conteazã ca tot peizanul sã aibã diplomã, sã punem occidentul în poponeaþã de-atîta inginerime, doctorime, licenþiaþi ºi doctoranzi, sã se-nvîrtã Ceaºcã în mormînt de invidie. & Pe nou înseamnã manuale alternative, în care îi poþi gãsi pe aceeaºi paginã pe ªtefan cel Mare ºi Andreea Esca, înseamnã pregãtirea temeinicã a elevului pentru a deveni un ºomer de nãdejde al patriei noastre dragi, Republica Capitalistã România. & ÃŽnvãþãmîntul de tip nou se face cu salarii vechi, cadrele didactice n-au decît douã alternative ca sã supravieþuiascã: meditaþiile sau donaþiile. ªi într-un caz ºi în altul în final tot te leagã, ori în cãmaºã de forþã la Socola, ori în lanþuri la Balta Albã. & Elevii nu mai învaþã de nici o culoare, pentru cã domnul profesor cu pantalonii rupþi în fund ºi pãrinþii cu datorii la toate bãncile nu-i pot convinge pe puradei cã zicala „ai carte, ai parte“ se referã la tocit ºi nu la poker. Cînd o groazã de analfabeþi, repetenþi ºi demenþi rîgîie de-atîtea parale ºi cînd atîta amar de intelectuali ies în stradã grevuind ºi tot cerºind mila guvernanþilor, e tot mai greu sã-l faci pe ãl mic sã înveþe. Kakaia motivaþia? & La putere azi este „ºcoala vieþii“, subcultura de cartier, acolo unde se dau lecþii dure despre supravieþuirea într-o lume plinã de minciunã ºi jaf. Pe ritm de hip-hop se fac cursuri seral pe stradã, acolo nu se pun note, acolo unde eºti eliminat din prima dacã nu ºtii lecþia. Cei mai buni absolvenþi, ºefii de promoþie, pleacã la specializare în Germania de unde se întorc plini de mãrci ºi maºini bengoase. Care se mai întorc. & Deºi majoritatea pãrinþilor vãd ce se întîmplã în jurul lor, îºi rup în continuare de la gurã ºi hîiesc de-i ia naiba, ca sã-ºi þinã odraslele la studii înalte 4-5 ani, chiar dacã pruncul e tîmpit 100%. Dupã ce cheltuiesc zeci, sute de milioane, se trezesc cu uimire cã în ciuda diplomei obþinute problema este aceeaºi, moºtenitorul n-are loc de muncã. & Vechea teorie marxist-leninistã conform cãreia dacã înveþi ajungi om mare, nu ne iese din cãpãþînã ºi va mai crea încã ravagii o bunã bucatã de timp. Atîta timp cît românul va merge pe principiul „cã-i bunã o diplomã în buzunar, dacã se întoarce iar ºi vin vremuri mai bune?“ & Care vremuri mai bune? Alea în care se produceau ingineri-doctori-profesori pe bandã rulantã, absolvenþi de liceu sau de zece clase în mod obligatoriu, alea în care profesorul trebuia sã meargã acasã la domnul corijent sã-l treacã. Cîþi din noi s-au întrebat de ce trebuie sã fim noi neapãrat o þarã de savanþi, cînd în toatã lumea civilizatã tineretul se apucã de treabã întîi ºi apoi studiazã, se perfecþioneazã dacã-l duce capul ºi punga. ªi ies ingineri ºi doctori adevãraþi. Au rîs franþuzoii de au leºinat cînd le-am povestit cã noi, practic, pînã la 24 - 25 de ani învãþãm, nu muncim. M-au întrebat, pe bune, „dacã jumãtate de viaþã nu munciþi, cum o sã vã apucaþi de treabã în jumãtatea ailaltã?“ & Spune lumea cã înainte se fãcea carte, aºa cã hai înapoi. Adicãtelea începerea anului ºcolar sã se facã nu ca acum, ci ca pe vremuri: 1-2 luni Strîngerea Recoltelor, 1-2 luni Cîntarea României ºi restul Daciada. Se poate. De strîngerea recoltelor nu poate fi vorba la noi, cã n-avem ce strînge. Dar tinerii noºtri au început sã strîngã recoltele altora: culeg mãslinele la greci, citricele la israelieni, viile franþuzilor, cãpºunile la spanioli, etc, ºcl, ºamd.
Acolo unde se duc, pentru a intra în graþiile strãinilor fac Cîntare României, adicã ne cîntã peste tot ce condiþii minunate avem ºi cum nu mai putem de bine. Daciada nu se poate face decît în þarã ºi Ministerul Educaþiei Naþionale va introduce aceastã miºcare sportivã din nou. Elevii vor sta la întersecþii ºi, profitînd de stopuri, vor spãla parbrizele Daciilor, fondurile realizate constituind bugetul ºcolii respective...
Lãsînd ºuguiala deoparte, sã ne amintim cã a început un nou an ºcolar, cu fel de fel de idei pro ºi contra reformã, cu fel de fel de nostalgii de toamnã, de gînduri pierdute în ceaþa tranziþiei. Un singur lucru este clar pentru toatã lumea, ºcoala nu este timp pierdut decît într-o singurã condiþie, dacã te duci acolo ºi tragi cu dinþii ca sã fii cel mai bun. Aºa ai o ºansã, numai aºa rãzbaþi. Dacã te duci de chelea mînzului, cu asta o sã te alegi în viaþã, pentru cã lumea în care trãim a devenit o competiþie pe viaþã ºi pe moarte.
|
Autentificare
