 ªcoalã abandonatã pentru mamã
• doi fraþi au renunþat la ºcoalã pentru a-ºi ajuta mama, operatã de 21 de ori • campania „Monitorului de Roman“ a dat roade, femeia fiind vizitatã de mai mulþi romaºcani care au ajutat familia cu diverse sume de bani • Ionuþ Pantelimon, în vîrstã de 20 de ani, ºi sora acestuia, Tamara, în vîrstã de 22 de ani, au fost nevoiþi sã renunþe la ºcoalã, pentru a-ºi întreþine mama, greu încercatã de bolile care au adus-o pe masa de operaþii de 21 de ori. Pînã în urmã cu 12 ani, familia Pantelimon ducea o viaþã absolut normalã. ÃŽn 1992, aceasta a suferit o intervenþie chirurgicalã de apendicitã, dupã care, pe fondul unei obezitãþi ºi a unui diabet zaharat, viaþa femeii a devenit aproape un calvar, din cauza multiplelor intervenþii chirurgicale pe care le-a suportat. Ultima operaþie a fost efectuatã de cãtre medicii chirurgi romaºcani. Ionuþ Pantelimon, fiul mijlociu al familiei Pantelimon, ne-a mãrturisit cã în clasa a XI-a s-a hotãrît sã mai amîne ºcoala, angajîndu-se pe un ºantier din Bucureºti, în locul tatãlui sãu. Ionuþ nu a considerat abandonarea temporarã a ºcolii un sacrificiu, ci un lucru normal, pentru a-ºi putea îngriji mama, aflatã în suferinþã.
Vasile Pantelimon i-a fost alãturi soþiei sale în ultimele douã luni, cît aceasta a fost internatã la Spitalul Roman.
„Vreau sã vã mãrturisesc faptul cã, fãrã sprijinul colectivului medical, din Secþia chirurgie, dar ºi cel al medicilor anesteziºti, soþia mea nu ar mai fi rezistat nici unei intervenþii chirurgicale. A fost operatã ºi încurajatã de cãtre toþi chirurgii romaºcani, dar ºi de cadrele medicale, care, zi de zi, o pansau, atent ºi blînd. Nimeni, din personalul medico-sanitar, n-a lãsat vreodatã impresia cã Vera se poate îngriji acasã, de exemplu. Toþi au încurajat-o, insuflîndu-i încredere. Douã luni a stat în spital ºi eu am avut grijã sã nu-i lipseascã nimic, bineînþeles în limita posibilitãþilor“, a povestit Vasile Pantelimon, soþul Verei. Ultimul loc de muncã al bãrbatului a fost pe un ºantier bucureºtean, unde a lucrat pînã în luna martie a acestui an. Atunci, fiul sãu mijlociu a hotãrît sã munceascã, în locul sãu, pentru cã lui Vasile Pantelimon îi fusese afectatã vederea. „Am renunþat la ºcoalã, în urmã cu doi ani, pe cînd eram în clasa a XI-a, la Liceul «Danubiana». Nu-mi place sã mã laud, dar îmi era dragã cartea ºi chiar urma sã particip la o olimpiadã, la o disciplinã tehnicã, la care, din motivele pe care le-am precizat, nu am mai putut merge. Mi s-a pãrut mai important atunci sã-mi amîn pentru o perioadã studiile, pentru a putea munci ºi sã-mi ajut mama“, a spus Ionuþ, pe chipul cãruia se putea citi speranþa cã, într-o bunã zi, mama sa va zîmbi din nou.
Viaþa mamei a cîntãrit mai mult decît viitorul sãu
Modul în care un tînãr de 18 ani s-a gîndit mai puþin la viitorul sãu ºi a trudit din greu, pentru a-ºi ajuta mama bolnavã, ar trebui sã constituie un exemplu pentru cei mai mulþi tineri, care la vîrsta majoratului preferã de cele mai multe ori anturaje viciate, în care alcoolul ºi þigara sînt pe un loc fruntaº. Dar Ionuþ a ales aceastã cale, purtat de dorinþa de a-ºi feri mama ºi de grija zilei de mîine. „ÃŽn fond, mama m-a adus pe lume ºi, împreunã cu tatãl meu, mi-a oferit, mie ºi celorlalþi doi fraþi, un cãmin liniºtit. Aºa am considerat eu cã, atît timp cît sînt sãnãtos ºi bun de muncã, pot sã cîºtig bani ºi sã-i fiu de folos mamei mele. Pot spune cã am avut o copilãrie fericitã, tot timpul cînd am avut nevoie de ceva, atît eu, cît ºi fraþii mei, pãrinþii s-au lãsat pe ei ºi ne-au îndeplinit dorinþa. De la pãrinþi am învãþat un lucru simplu, sã îmi iubesc aproapele. Credinþa în Dumnezeu ne-a ajutat tot timpul. Poate pãrea bizar, dar în casa noastrã nu au fost conflicte, din cauza banilor, întotdeauna cînd aceºtia ne lipseau, pãrinþii mei spuneau «Fiecare zi e cu prînzul ei ºi Dumnezeu o sã ne ajute!». Ne-a nãscut pe toþi cei trei fraþi prin operaþie de cezarianã, încît mã întreb acum dacã aceste naºteri, practic, nu au determinat ca ea sã sufere? E greu de spus aºa ceva, însã cine ºi-a putut imagina vreodatã cã mama o sã treacã prin atîtea necazuri, pentru cã 21 de operaþii, suportate de un singur om, este un lucru rar întîlnit ºi a fãcut-o sã sufere“, a spus Ionuþ. Tînãrul a luat viaþa în piept, la fel ca sora sa, acum în vîrstã de 22 de ani, care a renunþat ºi ea la ºcoalã, tot în timpul liceului ºi tot în clasa a XI-a, pentru cã, fiind cea mai mare, putea sã munceascã. Toþi banii strînºi de Ionuþ, din luna martie pînã în prezent, s-au dus pe medicamente ºi pe cheltuielile zilnice. „Am decis sã muncesc în locul tatãlui meu, care, din cauza problemelor serioase de vedere, nu mai fãcea faþã. ÃŽn luna martie i-am spus sã meargã acasã, s-o îngrijeascã pe mama, rãmînînd eu în locul sãu. Fratele meu, care este în prezent elev în clasa a XI-a, a muncit alãturi de mine, pe ºantier, pe durata vacanþei de varã. La un moment dat, lui Ciprian, cãci aºa îl cheamã, i-a încolþit ideea sã se lase ºi el de ºcoalã. Atunci, am pus piciorul în prag ºi i-am spus sã-ºi termine studiile. Nu mi-a fost nici mie uºor sã iau decizia de renunþa la ºcoalã, dar era mai important ca mama sã aibã medicamente ºi o alimentaþie care sã-i mãreascã rezistenþa organismului. Sora mea este acum mãritatã ºi lucreazã într-un stand comercial ºi ne ajutã, împreunã cu soþul sãu, dupã posibilitãþi. A renunþat ºi ea la ºcoalã, în clasa a XI-a, din acelaºi considerent, însã împreunã cu ea am decis ca fratele nostru sã-ºi dea examenul de bacalaureat“, a mai spus Ionuþ Pantelimon.
Operaþie la Clinica de chirurgie plasticã ºi reconstructivã-Iaºi
Precizãm cã, luni, 3 octombrie, femeia a fost internatã în cadrul Clinicii de chirurgie plasticã ºi reconstructivã, din Iaºi, aflîndu-se sub directa îngrijire a profesorului Teodor Stamate, ºeful Clinicii ieºene. Acesta o va opera pe Vera Pantelimon, astãzi, 7 octombrie „ Pacienta este trecutã în programul operator. ÃŽn cursul acestei sãptãmîni, a fost necesarã efecuarea unor investigaþii de specialitate, care sã indice exact care este flora microbianã localã. Este vorba despre o florã microbianã de spital, rezistentã la o multitudine de antibiotice. Sperãm sã stãpînim riscul unei generalizãri a infecþiei ºi sã reuºim sã o acoperim, printr-o metodã de chirurgie plasticã. O sã vedem pe masa de operaþie care sînt particularitãþile locale. Dupã investigaþiile fãcute, sper cã totul va merge bine. Am aflat prin intermediul ziarului dumneavoastrã cã femeia provine dintr-o familie fãrã posibilitãþi materiale ºi, dacã am înþeles bine, aceasta a rãmas ºi fãrã locuinþã. ÃŽn Clinicã, pacienta nu are nevoie de materiale speciale, totul este asigurat, din acest punct de vedere nu este nici o problemã. Problema este ca operaþia sã decurgã, aºa cum ne-am propus, bine ºi vindecarea sã decurgã în condiþii normale. Bolnava, care suferã de o afecþiune severã, nu trebuie sã-ºi facã probleme ºi sã se gîndeascã la altceva, în momentul de faþã, decît cã va fi bine. Eu, mulþumesc lui Dumnezeu, sînt încã sãnãtos, în putere, nu am nevoie de absolut nimic, cu atît mai puþin, de la un om aflat într-o asemenea suferinþã“, a declarat profesor doctor Teodor Stamate. Mai precizãm cã, în cursul sãptãmînii trecute, familia Pantelimon a primit diverse sume de bani, de la o serie de persoane sensibilizate de articolele publicate de „Monitorul de Roman“.
|
Autentificare
