 CONAC REFUZAT
• Conacul Krupenscki, de la Podoleni, o fãrîmã de occident interbelic, a ajuns o ruinã • clãdirea are o vechime de circa 300 de ani • descendenþii foºtilor proprietar nu vor conacul din motive financiare • unul dintre ei, Georgeta Krupenski Schmitt, cãsãtoritã în Germania, s-a arãtat interesatã de preluarea conacului, dar a renunþat din cauza sumelor fabuloase ce trebuie investite pentru reabilitare ºi din cauza legislaþiei greoaie • Cîteva zeci de clãdiri din judeþul Neamþ - care prin vechime ºi valoare au fost incluse în patrimoniul cultural naþional - au aparþinut unor familii cu renume pe meleagurile noastre, boieri ori oameni înstãriþi, proprietari pe zeci ºi sute de hectare de teren. O parte din aceste conace au fost revendicate de cãtre moºtenitorii proprietarilor. ÃŽn unele funcþioneazã ºcoli, primãrii, ori dispensare. ÃŽnsã, existã ºi cazuri în care moºtenitorii vechilor proprietari au renunþat la acestea pentru cã, aflate într-o foarte avansatã stare de degradare, ar avea nevoie de fonduri uriaºe pentru reabilitarea lor, iar ei nu dispun de atît de mulþi bani. Costurile pentru refacerea fostelor conace sînt cu atît mai ridicate cu cît, fiind vorba despre clãdiri de patrimoniu, este necesarã obþinerea a nenumãrate avize ºi apelarea la firme specializate, agreate de cãtre Ministerul Culturii ºi Cultelor. Ceea ce înseamnã substanþiale cheltuieli suplimentare.
Descendenþi de viþã nobilã
Aceasta este ºi situaþia vechiului conac boieresc din comuna Podoleni, clãdire cu o vechime de circa 300 de ani, proprietate a familiei de moºieri Krupenschi. Bãtrînii cunosc multe lucruri despre aceastã familie ºi despre descendenþii sãi, unii dintre ei foarte apropiaþi de comunitatea de aici. Ei au povestit copiilor ºi nepoþilor multe lucruri despre seratele de binefacere, organizate de cãtre stãpînii conacului, în folosul copiilor necãjiþi, ori a fetelor fãrã zestre.
O prezentare succintã a arborelui genealogic ne-a fost fãcutã de cãtre unul dintre fiii comunei, primarul Decebal Radu Albu. Primul proprietar al conacului, construit în jurul anului 1700, a fost un anume Centa, acesta vînzîndu-l familiei Prãjescu. Iancu Prãjescu a fost cel care a înfiinþat, în comunã, ºcoala de fete ºi cea pentru bãieþi. Acesta a avut o fiicã - Maria Pulcheria Prãjescu - care a fost cãsãtoritã de douã ori. Cu primul soþ - un anume Doiciu, care a decedat - a avut o singurã fiicã, ªerica, aceasta cãsãtorindu-se cu un descendent al familiei Sturdza. Cel de al doilea soþ al Mariei Pulcheria a fost avocatul Nicolae Krupenschi, descendent al unei familii poloneze de viþã nobilã, stabilitã pe pãmînt românesc în jurul anului 1400. Cu acesta a avut o fiicã - Lidia, care s-a cãsãtorit cu colonelul Boteanu, ºi un fiu - Gheorghe Krupenschi, care a rãmas necãsãtorit. Lidia Boteanu, fiica familiei Maria Pulcheria ºi Nicolae Krupenschi, este mama Monicãi Coandã, profesoarã de limba francezã, cu domiciliul în Bacãu.
Cui îi pasã?
ÃŽncepînd din anul 1949, pînã prin 1953, în vechiul conac a funcþionat ºcoala de 7 clase a localitãþii, dupã care a servit drept sediu al SMA Podoleni. Din anul 1978, conacul a fost preluat de cãtre Primãrie, încãperile acestuia fiind ocupate de cãtre dispensar, casa de naºteri, cabinetul stomatologic ºi bibliotecã. Rînd pe rînd, instituþiile medicale au fost mutate, astfel cã, în 2000, singura rãmasã aici era biblioteca. Ulterior, ºi aceasta a primit un alt sediu. ÃŽncãperile conacului au fost închiriate mai multor firme care, sub presiunea economiei de piaþã, au dat faliment, ori ºi-au gãsit alte spaþii. Anul trecut, o încãpere a servit elevilor ªcolii de Arte ºi Meserii. Nu doar timpul, ci ºi neglijenþa, ori, mai bine spus, nepãsarea au transformat aceastã clãdire de patrimoniu de mare valoare într-un imobil care aratã ca o casã fãrã stãpîni. Cei gãzduiþi la conac, înainte de 1989, ºi-au permis sã facã tot felul de modificãri - fiind vorba despre o proprietate care aparþinuse duºmanilor de clasã, valoarea sa nu putea însemna mult. Cît despre ultimii 15 ani, reprezentanþii firmelor care au funcþionat, temporar, aici au aplicat principiul „dupã mine, potopul“. Nu numai cã nu au fãcut amenajãri, dar au contribuit din plin la deteriorarea pereþilor. Cum nimeni nu s-a chinuit sã repare acoperiºul ºi sã refacã sistemul de scurgere a apelor pluviale, apa a pãtruns nestingheritã în interior, „mîncînd“ din ziduri, planºee ºi podele. Chiar la intrare în conac, prima imagine este cea a unei spãrturi extinse, în tavan. Urcînd cele douã rînduri de trepte, ajungi într-un hol larg - nicidecum la dimensiunile iniþiale, pentru cã, ulterior, a fost ciunþit, din compartimentare rezultînd cîteva încãperi folosite de unitãþile medicale care au funcþionat aici, mai bine de 20 de ani. Pereþii încãperilor sînt gãuriþi ºi afectaþi de igrasie, iar parchetul este putred. Conacul a fost situat în mijlocul unui parc dendrologic din care, însã, nu a mai rãmas nimic. ÃŽn imediata apropiere, se mai aflã, încã, un teren de tenis. Din zidurile împrejmuitoare, construite din piatrã, nu a mai rãmas aproape nimic. „ÃŽn curtea conacului erau fîntîni arteziene, chioºcuri pentru odihnã. Acest conac a fost un colþ de occident, în perioada interbelicã. Dispunea de apã curentã ºi de electricitate. ÃŽntr-o aripã a sa era o serã, probabil pentru doamnele care se întruneau aici. Se organizau serate, pomul de Crãciun - prilej cu care se strîngeau fonduri pentru necãjiþi. Sînt lucruri pe care le-am aflat de la bunica ºi de la mama. Din pãcate, a fost lãsat în paginã. Zidurile împrejmuitoare au fost distruse, pentru cã au fost furate pietrele. La fel s-a întîmplat ºi cu tabla de pe acoperiºul conacului - vîntul a dizlocat-o, iar localnicii i-au desãvîrºit «opera». Cînd am preluat frîiele Primãriei, am gãsit acest conac într-o stare deplorabilã. Tot ce am putut face a fost sã îl acopãr ºi sã lãrgesc partea de scurgere a apei pluviale, ca sã nu mai pãtrundã în interior. De asemenea, am zidit o uºã, ca sã fiu sigur cã nu se comunicã, nestingherit, cu exteriorul. Putea fi folosit ca adãpost de cãtre anumite persoane. Am vrut ca, dacã nu am bani pentru reabilitarea clãdirii, mãcar sã nu o predau urmãtorului primar, în 2008, în stare mai rea ca acum“, ne-a declarat Decebal Radu Albu, primarul comunei Podoleni.
Reparaþii morale tardive
Conacul a fost revendicat de singurul descendent direct al familiei Krupenschi, Monica Coandã. Aceasta a primit, în anul 1997 - prin Legea 112/ 1995 - în schimbul conacului (cu 1,15 ha teren), circa 250 milioane de lei. Cum legislaþia s-a modificat, aceasta ar fi putut sã îºi recapete proprietatea, chiar dacã a beneficiat de despãgubiri bãneºti, dar numai dacã putea returna suma primitã, la nivel actualizat. Ceea ce ar fi însemnat minim 1 miliard de lei. Bani pe care Monica Coandã a declarat cã nu îi are. ÃŽn toamna anului trecut, a apãrut un alt reprezentant al familiei, de pe linia avocatului Nicolae Krupenschi: Georgeta Krupenski Schmitt, cetãþean german, cãsãtoritã cu un renumit arhitect. „Am avut o discuþie cu aceasta ºi a rãmas foarte încîntatã dupã vizitarea conacului. I-a plãcut ºi podul acestuia, pretabil la mansardare. Soþul sãu este arhitect ºi proiecteazã clãdiri pentru Dubai. Deci, vã daþi seama cã este vorba despre o familie cu dare de mînã. Mi-a spus cã ar putea înfiinþa, în parteneriat cu persoane fizice, ori juridice, o fundaþie cultural-turisticã, astfel încît sã poatã obþine gratuit conacul. Spunea cã ar urma sã vinã cu bani ºi sã transforme conacul într-un han destinat turiºtilor germani. Cazaþi aici, aceºtia ar fi putut vizita toate obiectivele turistice din judeþ. I-am dat inclusiv planurile clãdirii. Nu la foarte mult timp, ne-a spus cã a discutat cu soþul sãu ºi cã acesta considerã cã investiþia este mult prea mare, iar legislaþia româneascã este descurajantã. ÃŽn consecinþã, rãspunsul a fost negativ“, ne-a mai spus primarul Albu. Prin urmare, Primãria Podoleni se aflã în posesia unei proprietãþi pe care nu o poate administra, din lipsã de fonduri. „Bugetul comunei Podoleni este de 14 miliarde de lei, din care doar 2 miliarde de lei reprezintã venituri proprii. Chiar sã folosesc tot bugetul ºi nu ar fi suficient pentru reabilitarea conacului“, a subliniat primarul de Podoleni.
Piatrã de moarã, la gîtul autoritãþilor
Singura soluþie ar rãmîne atragerea unui investitor dispus sã vinã cu o sumã substanþialã. Un fost prefect al judeþului i-a recomandat ºefului executivului din Podoleni sã îl transforme în sediu de primãrie. „Ar fi extraordinar ºi am fi onoraþi. Dar de unde atît de multe fonduri?“, s-a întrebat retoric primarul Albu. Situaþia conacului este cunoscutã ºi de cãtre conducerea Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional (DCCPCN) Neamþ, însã aceasta nu poate face nimic din aceleaºi motive financiare. „I-am sugerat primarului sã îl dea cuiva în folosinþã, pentru cã un lucru nefolosit se degradeazã. Fiecare Consiliu Local are un patrimoniu pe care trebuie sã îl administreze. Noi sîntem mai mult un fel de poliþie de patrimoniu, nu dispunem de suficiente fonduri. Nici nu am putea aloca bani, în condiþiile în care, în judeþ, existã monumente cu mult mai valoroase, care au nevoie urgentã de reabilitare. Tendinþa generalã este de descentralizare a responsabilitãþilor asupra patrimoniului. Asta înseamnã cã fiecare comunitate localã va trebui sã rãspundã de administrarea sa, din toate punctele de vedere, inclusiv penal. Existã posibilitatea de atragere a fondurilor de la Ministerul Culturii ºi Cultelor, prin programe. Sprijinul poate fi atras, dacã se face dovada cã ºi cel interesat este un partener credibil, ceea ce înseamnã cã este capabil sã vinã cu partea sa de contribuþie“, ne-a declarat Adrian Alui Gheorghe, directorul DCCPCN Neamþ.
|
Autentificare
