„Cultura de grîu este în pericol de a fi compromisã“
• declaraþia politicã pe care deputatul PSD o va susþine, marþi, în Parlamentul României ÃŽn numãrul de sîmbãtã, 15 octombrie, al Monitorului de Neamþ am prezentat prima parte a declaraþiei politice pe care deputatul PSD de Neamþ o va susþine marþi, 18 octombrie, în Parlamentul României, referitoare la un subiect de importanþã majorã: necesarul de grîu pentru consumul intern. Concluziile parlamentarului nemþean sînt sumbre: în unele zone ale þãrii, unde ar fi trebuit deja sã se fi încheiat semãnatul grîului, aceastã lucrare nu a început sau abia s-au însãmînþat primele suprafeþe. ÃŽn articolul precedent, Ioan Munteanu explica ºi cauzele care, în opinia sa, au dus la aceastã situaþie de fapt. Continuarea argumentaþiei parlamentarului nemþean o puteþi afala în numãrul de azi al Monitorului.
A pune pe seama condiþiilor naturale nefavorabile aceastã întîrziere a înfiinþãrii culturii de grîu este o mare greºealã ºi o lipsã de respect pentru cei care muncesc pãmîntul.
Foarte mulþi producãtori, din toate judeþele þãrii, au redu, sau chiar au renunþat la înfiinþarea culturii de grîu, datoritã imposibilitãþii financiare cu care se confruntã. S-a renunþat la contractele de arendã, de asociere ºi la lucrarea terenurilor în exploataþii mari, înspãimîntaþi de necazurile acestui an, ºi nu numai de cele climaterice.
Ne dorim cu toþii sã avem o toamnã lungã, care sã dea posibilitatea executãrii lucrãrilor în cîmp, dar ºtim foarte bine, din cercetãrile ºtiinþifice ºi din experienþã, cã pãrãsirea epocii optime de însãmînþare înseamnã pierderi care vor influenþa negativ producþia anului urmãtor. Fãrã teama de a greºi, întrezãrim imposibilitatea de a asigura pîinea consumului uman pentru anul viitor. Din nefericire, lipsa de profesionalism în acest domeniu a creat o stare de incertitudini privind suprafeþele ºi soiurile în culturã. Iar mecanismele de sprijin aplicate de Guvernul Tãriceanu în aceastã toamnã nu sînt în stare sã susþinã aceastã culturã de interes naþional.
Nu credem cã este lipsit de temei sã mai atragem încã o datã atenþia Guvernului privind modul de subvenþionare al agriculturii prin cupoane, ceea ce a dus sau a determinat scumpirea artificialã a îngrãºãmintelor, a seminþelor, a celorlalte materiale ºi produse necesare, o procedurã greoaie, costisitoare, care a pus producãtorii agricoli pe drumuri ºi i-a determinat pe unii sã renunþe chiar la subvenþionare.
Deºi am atenþionat permanent asupra acestor aspecte, Guvernul nu a înþeles ºi nu înþelege efectele dezastruoase ale unei asemenea politici. Concret, peste 700 miliarde lei din cele 3.453 miliarde lei alocate pentru subvenþii în primãvara acestui an au rãmas blocate în cupoane neutilizate, iar cifra aceasta va creºte în urmãtoarea perioadã.
ªtim cu toþii ºi sîntem de acord cã un an agricol bun, cu rezultate pe mãsura eforturilor fãcute, poate sã menþinã un climat economico- social sãnãtos în þarã, atît de necesar României.
Din nefericire, analiza la aceastã etapã ne îndeamnã sã credem cã nu ne aflãm pe un drum bun, s-a greºit, se persistã în greºealã ºi, de aceea vã solicitãm, stimaþi colegi, sã înþelegeþi demersul nostru în acest moment.
Se impune ca, la nivelul Guvernului, sã se analizeze, imediat, care sînt mãsurile ce pot fi luate pentru îmbunãtãþirea stãrii de fapt. Vrem ca pîinea românilor sã fie asiguratã din producþia internã ºi sã nu împovãrãm þara cu noi biruri care sã aducã populaþia în zona disperãrii. Ne punem întrebarea fireascã: Ce vor mînca românii la anul? Cu ce vor fi hrãnite animalele ?
Prin politica agrarã actualã este posibil ca foametea din anii '40 sã fie depãºitã în consecinþe. Speranþa producãtorilor agricoli de a obþine producþii bune în anul 2006 s-a nãruit, încã din aceastã toamnã, datoritã politicilor incoerente ale Guvernului Tãriceanu, în special prin eliminarea subvenþiilor la sãmînþa de grîu, ceea ce pune în pericol atît producþia de bazã, cît ºi cea de sãmînþã pentru anii urmãtori.
Politica agrarã a Guvernului Tãriceanu este de neînþeles, fãcutã parcã de niºte oameni care habar nu au cum se munceºte pãmîntul ºi cu cît efort se obþin roadele. Ai impresia cã se doreºte cu toatã puterea sã importãm grîu în anul 2006, cînd, printr-o politicã agrarã bunã, România ar trebui sã exporte grîu.
|