Pamflet de fricã
Au dispãrut multe din þara asta dupã '89, printre care ºi frica. Am crezut ca proºtii cã chestia asta face bine naþiunii, cã numai aºa putem prospera rapid, fiind liberi ºi netemãtori, dar ne-am înºelat cumplit.
A început ºcoala ºi resimþim cu toþii abrambureala democraþiei urcate la capul puradelului nostru. ªcolerului nu-i mai este fricã de profesor, nota scãzutã la purtare sau exmatricularea îl lasã rece, în general i se fîlfîie de toþi ºi toate copilului nostru plin de inele ºi tatuaje ca Grivei de pãduchi.
A dispãrut ºi frica de pãrinþi, progenitura junã se dezlãnþuie cumplit ºi-ºi mardeºte urgent genitorii cînd e deranjat, îi rade de parale, babacii sînt scoºi în drum fãrã pic de jenã. Vai de pãrinþii care n-ascultã de copii !
Tot aºa se întîmplã ºi cu sfinþii pãrinþi, nu-i mai ascultã pe popi nici dracu', în afara tradiþionalelor babe pe jumãtate surde, picioruºul „netemãtorilor“ nu calcã prin bisericã. Nici frica de Dumnezeu nu mai þine, unde mai pui cã o groazã de debilani s-au fãcut sataniºti ºi se joacã noaptea prin cimitire. Lor, tãntãlãilor, Judecata de Apoi nu le spune nimic…
Nu ne mai este teamã de poliþie, de cînd îi tot tragem cu „Drepturile omului“. Mai ales de cînd i-au demilitarizat, mai ales de cînd o serie din noi oferim ºpãgi grase unde trebuie ºi rezolvãm tot, mai ales de cînd îi tîrîm prin procese ºi le-am bãgat groaza în oase, mai ales de cînd lehamitea i-a cuprins ºi pe mulþi dintre foºtii meseriaºi cuprinºi de scîrbã ºi deznãdejde, cã ei îi prind ºi alþii le dau drumul pe ochi ºi bani frumoºi.
Ne doare-n ºpiþ de presã, cu audiovizualul ºi CNA-ul lor cu tot. ªi dacã scrie prostul despre mine nasol, ce ? Se rezolvã ceva, vine cineva, se autosesizeazã cineva? Nu ne e fricã. Gãsim noi ºi ziare ºi televiziuni unde sã dãm banul nostru euros ºi sã spurcãm pe cine vrem-cum vrem-cînd vrem. Dacã ne-a închis un timp OTV-ul, dãm un bãnuþ ºi deschidem PTV-ul, RTV-ul, STV-ul, ªTV-ul, TTV-ul, etc, ºcl, ºamd. Doar mai sînt litere ºi bani .
Ne doare-n cot de serviciile secrete. Le spunem tot „securiºti“, le rîdem în nas cã-s jerpeliþi ºi cã au salarii cît o casierã de la bancã, îi facem codoºi cã ne pîrãsc cînd fluierãm în bisericã. Paradoxal, dupã ce ne-am tot plîns cã-n þara asta nu ne ascultã nimeni, acum îi huiduim cã ne ascultã telefoanele ºi aflã reþetele secrete de zacuscã. N-au ce ne face, nu ne e teamã de ei…
Ni se fîlfîie de justiþie ºi lege. Legea este o barierã peste care sar cãþeii, pe sub care trec dulãii ºi la care rag viþeii. Corupþia este boalã grea, fiecare om are preþul sãu, totul e o problemã de timp.
N-avem fricã de ºefi. Tratãm cu sictir experienþa, vîrsta ºi poziþia lor, nu ne e teamã pentru cã-i mai fain în ºomaj, sã iei parale moca. ÃŽnainte erau „doi cu mapa, trei cu sapa“, acum sînt „doi cu mapa, trei cu ajutor social“.
Am crezut cã mãcar gripa aviarã o sã bage spaima în ciolovecul nostru, cã o sã priceapã tot gãinarul cã nu-i de glumit cu boala asta parºivã care se poate da la om, mai ceva ca munca de partid. Nici vorbã de fricã, gãinile ºi porcii sînt ascunºi prin ºifoniere sau stuful din deltã, frigiderele sînt burduºite cu animale sacrificate buluc, coteþele sînt pãzite cu furca sã nu vinã veterinarul cu sugrumatul înaripatelor.
Mã enerveazã cumplit ºi cã mulþi deºtepþi aruncã vina pe UE, cicã interesatã sã ne asasineze ºeptelul, ca sã ne vîndã mai apoi marfa lor capitalistã din stoc. Oameni buni, mai deschideþi televizorul ºi vedeþi ce se întîmplã ºi prin alte pãrþi în lume, nu e timp de dat cu pãrerea ºi dacã nu ne supunem mãsurilor radicale de eradicare a focarelor…e jale ! Cînd bãtrînii noºtri ne-au lãsat vorba aia cu „frica pãzeºte bostãnãria“ ºtiau ei ce spun.
|
Autentificare
