Moartea unui artist?! ...sau „Je regrette tout“
„Je regrette tout“ ºi „ nevoia noastrã de iubire este infinitã“ - acestea sînt pentru mine replicile cheie ale spectacolului, temelia pe care se construieºte piesa. ÃŽn prim plan, Ragnar Ronn - actorul in vîrstã ajuns la finalul carierei dar care se incãpãþîneazã sã creadã în iluzia propriei realitãþi. Jocul acestuia vorbeºte despre histrionismul ºi dorinþa de a domina a artistului în teatru dar ºi despre fragilitatea, sensibilitatea aparte a acestuia, despre nevoia de a fi iubit ºi protejat. Dacã cei de langa el il iau in serios, el iºi permite sã se joace; se joacã de exemplu de-a iubirea ºi totuºi nu e un joc gratuit pentru cã el vede viaþa ca o succesiune de incercãri, de posibilitãþi care îi sînt dãruite; el poate fi oricînd altfel. Nu o iubeste pe antreprenoarea de pompe funebre ci o trateazã ca pe un experiment, reiterînd încã o datã scenariul iubirii. Dacã pe Ea o face fericitã amãgirea, el are nevoie de Adevãr- se poate amãgi intr-un anumit fel pe scenã, dar nu ºi el insuºi; ea se mulþumeºte sã-ºi închipuie cã-i frumoasã, dar el are nevoie sa fie cu adevãrat frumos.
Tocmai pentru a sublinia drumul pe care-l face actorul Ragner intre viaþã ºi spectacol, între real si ireal, pe tot parcursul spectacolului este luminat tabloul cu Judy Garland.
Pe scenã avem simultaneitatea vieþii ºi morþii - un birou de pompe funebre alãturi de camera lui. Prima nu sugereazã neapãrat moartea fizicã , ci mai degraba stingerea fortelor creatoare ale actorului .
În plus, ambele situaþii presupun proiectarea unui scenariu ritualic pornind de la o temã datã, aceasta ar fi ºi definitia improvizaþiei...ºi, de aceastã datã, îl avem în cadru pe Chelner, un actor care ºi-a construit bine personajul pe elemente commedia de ll arte.
Scena devine un Olimp al oamenilor -zei care vor sã atingã starea de graþie. Nereuºind acest lucru, Ragnar Ronn proiecteazã realitatea în forme ideale, aºa cum o face antreprenoarea de pompe funebre. Ea îºi însceneazã verbal propriul scenariu funerar- cu deosebirea cã pentru artist fanteziile sale trebuie sã fie mai adevãrate decãt adevãrul luat pur ºi simplu.Produsul imaginaþiei nu rãmîne la stadiul fictiv, ci trebuie sã se transforme într-un adevãr al sãu interior.Mimetismul faþã în faþã cu mimesis-ul.Tetralitatea spectacolului este foarte intensã ºi emoþioneazã puternic.
Travestiul, scenele de teatru în teatru, dezvãluie spectatorului universul special al actorului care este pus în situaþia de a vorbi despre el însuºi. Actorul de aceastã datã se regãseºte ºi trece prin aceleaºi îndoieli, temeri, slãbiciuni ca ºi noi, oamenii obiºnuiþi. Dar, cu toate cã în final Ragnar Ronn este învins, noi simþim cã Actorul e totuºi ailcev ºi, în mod ideal, se poate afla dincolo de bine ºi de rãu...
|
Autentificare
