 Cu actorul Constantin Cojocaru, despre cîteva lucruri tulburãtoare
ÃŽn spectacolul „Cheek to cheek“ de Jonas Gardell, prezentat de Teatrul Nottara din Bucureºti, în regia lui Radu Afrim, alãturi de Emilia Dobrin, Victoria Cociaº, Crenguþa Hariton, Gabriela Criºu, Ioana Calotã, Gabriel Rãuþã ºi Alin Teglaº, am avut plãcerea sã-l reîntîlnim, dupã foarte multã vreme, pe fostul actor al Teatrului Tineretului, Constantin Cojocaru. ªi astfel, profitînd de aceastã împrejurare, am socotit a fi nimerit ca, pentru cititorii noºtri, sã-ºi expliciteze singur efortul de întruchipare a unui personaj ºi pitoresc, ºi tragic, ºi tulburãtor.
Reporter: Aþi plecat de foarte multã vreme de la Piatra Neamþ ºi, se pare, ne-aþi cam uitat.
Constantin Cojocaru: Ei, e foarte interesant. Am plecat exact acum treizeci de ani ºi n-am avut ocazia sã joc în Piatra Neamþ decît o singurã datã la un festival, în „Buterfly“. ªi acum veneam spre Piatra ºi rîdeam, gîndindu-mã la spectacolul de mîine, cã am plecat Harap Alb ºi mã întorc Zoica în „Gaiþele“. Asta-i o chestie absolut extraordinarã. Dar gîndul meu era la distanþa dintre aceste douã personaje. Numai cã la plecare fãcusem un travesti în care fusesem distribuit, împreunã cu Paul Chiribuþã, de cãtre Marin Sorescu în „Matca“ ºi fusese un sîmbure de plecare atunci pentru o întoarcere în travesti.
Rep.: Ca în seara asta?
C.C.: Spectacolul din seara aceasta este cu totul altceva; nu e un travesti. Este un bãrbat care îºi pune haine de femeie, cum bine se spune în spectacol, ºi care trãieºte, ca sã zic aºa, drama adîncã a actorului care abordeazã superficial mediocrul ºi care se terminã la un moment dat. ªi atunci împleteºte viaþa lui personalã ºi moartea lui cu moartea scenicã de fapt. Moartea actorului ºi moartea omului în acelaºi timp. Din punctul ãsta de vedere e tulburãtor ºi cred cã problema asta este una pe care nordicii o prezintã întotdeauna extraordinar de puternic.
Rep.: Poate fi tulburãtor faptul cã aceastã legãturã de cuplu pe care o refuzã personajul dumneavoastrã este, de fapt, o cãutare.
C.C.: El are nevoie de Margareta. Pentru el, Margareta înseamnã încununarea sfîrºitului. ªi în acelaºi timp el nu poate sta lîngã ea ca femeie. El ºi spune asta. Nu o iubeºte; a încercat doar sã vadã dacã e în stare sã mai existe în pat. El n-o iubeºte, dar nu poate sã plece de lîngã ea ºi moare lîngã ea. Nu întîmplãtor ea este funcþionar la Pompe funebre, iar totul are un halou uºor frivol, pentru ca drama sã nu devinã greþoasã. Prea adîncã ºi prea opulentã.
Rep.: ªi totuºi, relaþia aceasta, aparent imposibilã, nu este, din punctul de vedere al personajului dumneavoastrã, un fel de exacerbare a histrionismului care îl caracterizeazã atît de bine?
C.C.: Da, eu gîndesc cã în mod normal, Ragnar Ronn nu mai are cum sã iubeascã, chiar dacã ar dori. Pentru cã îºi iubeºte prea mult idolii, adicã Judi Garland, Edith Piaff, Bily Holiday, Marilyn Monroe. κi iubeºte atît de puternic idolii încît în el nu mai încape nici o altã dragoste. Dar el are nevoie de Margareta pentru destinul lui. Nu se poate separa de ea. ªi atunci, din acest joc de dublu sens pot ieºi, ºi sper cã au ieºit în spectacol, niºte momente tulburãtoare, mai mult decît comice. Sigur cã diferenþa de culturã, de condiþie dintre cei doi poate sã ducã la o comedie chiar suculentã. Dar nu ãsta este scopul. Obiectivul este puþin mai departe. Fãrã însã a pãrãsi o laturã uºor frivolã, omeneascã la urma urmei.
Rep.: De care abuzãm toþi, în mai micã sau mai mare mãsurã, chiar ºi în viaþa de fiecare zi. Dar ca sã ne întoarcem puþin la prima întrebare... C.C.: E o chestie foarte interesantã. De cîte ori am venit la Piatra Neamþ ºi am intrat în teatru cãutîndu-mi prietenii ºi vechii prieteni, în cea mai extraordinarã perioadã a vieþii mele ºi a vieþii lor în acelaºi timp, totdeauna am simþit o vinovãþie. Întotdeauna, urcînd treptele de la poartã cãtre cabine, simþeam cã teatrul mã face sã mã simt vinovat de parcã l-aº fi pãrãsit. Deºi eu nu l-am pãrãsit; ºi am plecat într-un moment... dupã nouã ani de zile. ªi totuºi, ceva din Teatrul Tineretului îmi spune: Trãdãtorule! Este tulburãtor.
Rep.: Asemeni unei iubite pãrãsite.
C.C.:Exact.
Rep.: ªi nu v-aþi temut cã o sã se rãzbune? Chiar în seara asta...
C.C.: Eu încerc sã mã împac cu ea, dar nu este prietenie dupã iubire. Este o stare foarte ciudatã din punctul ãsta de vedere. ªi, extrem de puternicã. ªi, din nou, tulburãtoare. (FOTO: Constantin Cojocaru împreunã cu Emilia Dobrin)
|
Autentificare
