 „Festivalul este o glorie a oraºului“
• interviu cu actorul Ion Lucian, preºedintele juriului celei de-a XX-a ediþii a Festivalului de Teatru Piatra Neamþ Ion Lucian este un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare. ÃŽndrãznesc sã cred cã fiecare dintre noi s-a lãsat fermecat mãcar o datã de talentul actorului, de spiritul ºi vivacitatea replicilor, de timbrul inconfundabil, de farmecul atît de personal ºi persuasiv cu care ºi-a ornat rolurile. Dar adevãrata persuasiune, sînt sigur, a fost gustatã cel mai bine de generaþiile de copii care, prinºi în mrejele poveºtilor, s-au bucurat cu toatã sinceritatea ce le este caracteristicã, de toate alcãtuirile pe care mintea, inima ºi spiritul marelui om de teatru le-a zãmislit de-a lungul atîtor decenii.
Negreºit, în spaþiul teatral românesc, Ion Lucian era necesar ºi inevitabil. Pentru cã a înnobilat locul care îi era hãrãzit. ªi de unde, acum, priveºte hîtru ºi cu foarte multã dragoste, la ceea ce se întîmplã în jur ºi la ceea ce se cuvine sã mai facã; pentru viaþã, pentru teatru, pentru imaculaþii lui spectatori.
Destinul fast al unui cocoºel neascultãtor
Reporter: Stimate maestre Ion Lucian, sînteþi ca de fiecare datã prezent la sãrbãtoarea teatralã de la Piatra Neamþ, de care bãnuiesc cã vã leagã o veche dragoste. De aceastã datã aveþi ºi calitatea de Preºedinte al juriului acestei manifestãri.
Ion Lucian: Nu este o calitate; este o structurã pe care o port de ºaizeci ºi cinci de ani. Dragostea de teatru, dragostea de generaþiile tinere... Cred cã împlinesc acum vreo cincizeci ºi patru de ani de cînd mã ocup de teatrul pentru tinerele generaþii. ªi cum, în contextul acestei idei, Piatra Neamþ a fost totdeauna un exemplu, nu puteam sã lipsesc.
Rep.: De unde aceastã obstinaþie, întinsã de-a lungul unei întregi vieþi ºi a unei impresionante cariere, de a face teatru pentru copii, pentru tineri?
I.L.: Istoria a început din anul 1954, cînd doamna Bulandra mi-a încredinþat misiunea de a face un spectacol pentru copii. Teatrul Municipal intra într-o reparaþie, o renovare, ºi ministrul de atunci al învãþãmîntului mi-a oferit sala Sfîntul Sava, cu condiþia ca în ziua de întîi iunie, Ziua copilului, sã fie invitat la un spectacol pentru copii. Atunci, în patru nopþi am scris o piesã, cu gîndul cã se va juca o datã. ªi se joacã de atunci, fãrã întrerupere, la aproape toate teatrele din þarã ºi, observ, din strãinãtate.
Rep.: Vã referiþi, de bunãseamã, la „Cocoºelul neascultãtor“.
I.L.: Exact. Asta a fost o explozie care s-a întîmplat; un declic în sensibilitatea, mintea, ideile, inima, cariera mea, oferind acest minunat filon care este publicul de copii. ªi mi-am dat seama cã este un filon de aur care nu trebuie pierdut din mînã. ªi cã statul care va înþelege sã sprijine acest curent cultural de educaþie prin formulã esteticã a copiilor, nu va suferi niciodatã de o crizã în culturã. Mi-am dat atunci seama cã acest public, absolut minunat, nu poate fi lãsat la voia întîmplãrii ºi cã lui trebuie sã-i oferim tot ce este mai bun.
„Mi s-a împlinit un mare vis“
Rep.: Am avea nevoie de profesori tot atît de pãtimaºi pe cît sînteþi dumneavoastrã.
I.L.: Profesorii nu sînt deficitari la acest capitol.
Rep.: Eu însumi sînt profesor ºi cunosc lucrul acesta.
I.L.: Da, ºtiu. ªi eu de aia spun cã ei sînt marii noºtri aliaþi. Copilul nici nu ar cunoaºte drumul spre teatru dacã nu ar fi îndrumat de dascãli. Acum, cu trecerea timpului, ºi pãrinþii au început sã înþeleagã. Eu fac niºte spectacole experimentale la „Excelsior“, duminica dimineaþa, care nu sînt organizate prin ºcoli. Ei bine, am ajuns sã fac douã spectacole duminica, unul dupã altul, ºi am fost nevoit sã mai trimit optzeci, o sutã de copii acasã, cu copiii decepþionaþi.
Acum, pentru cã mi s-a împlinit un mare vis ºi în curînd vom avea un teatru pentru copii aºa cum meritã ei, o salã ultramodernã ºi bine echipatã, vom putea sã rezolvãm mai multe lucruri. Este al treilea teatru de copii în Bucureºti ºi în felul ãsta cred cã vom fi mai aproape de ei.
Rep.: De altfel, în ceea ce ne priveºte, dumneavoastrã aþi fost aproape de noi ºi prin spectacolele pe care le-aþi adus în festival. Anul acesta, vom avea plãcerea sã vedem o altã piesã de-a dumneavoastrã „ÃŽn luptã cu Ta-Ga-Ta“.
I.L.: Este o comedie pe care am scris-o mai demult, dar care nu a vãzut încã lumina rampei ºi care - îmi face ºi plãcere dar îmi dã ºi emoþii - va ridica prima cortinã aici, în festival.
Rep.: Este vorba, prin urmare, de o premierã absolutã.
I.L.: Absolutã.
Rep.: Ne faceþi o mare onoare prin acest fapt.
I.L.: Da, dar onoarea nu este încã deplinã, cum mi-aº fi dorit, pentru cã în timpul ultimelor repetiþii a intervenit evenimentul acesta pe care îl aºtept de nouã ani. Au intrat buldozerele ºi au dãrîmat teatrul nostru ºi acest fapt m-a privat de posibilitatea de a finisa piesa aºa cum mi-aº fi dorit. Totuºi, datoritã talentului oamenilor ºi devotamentului manifestat de regizorul spectacolului, Mircea Anca...
Rep.: ...pe care spectatorii pietreni îl cunosc foarte bine graþie montãrilor realizate aici...
I.L.: ...am toate speranþele cã voi fi mulþumit de aceastã premierã. E un science-fiction, o temã din cauza cãreia suferã umanitatea acum, ºi anume, poluarea fonicã, ce astenizeazã oamenii ºi distruge psihicul.
Fabule ºi miniaturi
Rep.: ªtiu cã joi dimineaþã, înaintea spectacolului despre care tocmai am vorbit, veþi lansa douã noi cãrþi ale dumneavoastrã.
I.L.: Sînt niºte încercãri literare. Sînt mîndru cã am fãcut niºte fabule scrise într-o structurã ºi o modalitate mai modernã, completate de niºte miniaturi satirice, comice, pe care le-am surprins în viaþã, filtrate prin comentariile care îmi aparþin.
Rep.: Nu mã îndoiesc cã le-aþi surprins în spiritul vivace ºi elocvent care vã caracterizeazã.
I.L.: ªi caustic ºi ironic... Cît de cît au umor.
Rep.: Nu mã îndoiesc.
I.L.: Recomand celui care va intra în posesia cãrþii ca atunci cînd va avea vreodatã vreun moment în viaþã mai înnorat aºa, mai întunecat, sã deschidã cartea ºi sã citeascã douã-trei poezioare la întîmplare - nu mai mult cã se anuleazã una pe alta - ºi, sînt sigur va apãrea cerul senin.
„Iubirea începe în copilãrie“
Rep.: Negreºit, joi dimineaþã vom fi alãturi de dumneavoastrã. Pînã atunci, însã, îngãduiþi-mi sã vã întreb dacã structura actualã a Festivalului de teatru de la Piatra Neamþ, axatã pe reprezentaþiile ºcolilor de teatru, spectacole pentru copii ºi cele pentru adulþi, vi se pare nimeritã? Întreb asta deoarece sîntem nevoiþi uneori sã constatãm diferite opinii, nu întotdeauna la unison.
I.L.: Cred cã este o structurã excelentã, pentru cã domeniul teatral nu are vîrstã. ªi adultul creazã o cãsnicie fãrã divorþ cu fenomenul teatral ºi cu cultura. Dar logodna se face în tinereþe ºi iubirea începe în copilãrie. Deci, iatã cum se completeazã totul.
Rep.: Constat cã ºi în cozeria fortuitã sînteþi extrem de plastic. Foarte frumos spus. Mai mult, cred cã ºi dumneavoastrã sînteþi convins cã publicul pietrean are nevoie de acest festival. Cu atît mai mult cu cît - aºa cum pe bunã dreptate se plîngea acum cîteva zile Cornel Nicoarã - sîntem nevoiþi sã constatãm cã în condiþiile actuale ne putem socoti ca fiind vieþuitorii unui capãt de lume.
I.L.: Da, dar capãtul ãsta de lume a devenit, graþie festivalului, centrul vieþii culturale ale acestei perioade. ªi asta se datoreazã, în primul rînd, publicului, Este un fenomen reversibil: teatrul ºi-a creat publicul ºi publicul a crescut alãturi de acest teatru. Aici este o simbiozã perfectã pe care multe oraºe ar trebui, sau ar fi de dorit, sã ºi-o însuºeascã.
Rep.: În legãturã cu mult aºteptatele premii mã abþin sã vã cer prognosticuri...
I.L.: Nu are nici un rost. Eu am o opticã ciudatã pentru un preºedinte de juriu; aceea potrivit cãreia palmaresul nu conteazã. A fi prezent într-un festival naþional sau internaþional este deja un act de certitudine. N-ai putea fi invitat dacã nu reprezinþi o valoare. Cã se aºeazã pe diferite trepte ale podiumului... asta are mai puþinã importanþã. Poate un teatru a avut odatã un moment de inspiraþie mai bun, a avut condiþii mai propice, un text mai substanþial, un regizor mai... aºa ºi aºa, hîm! Un moment festiv, fast. Nu asta înseamnã totul pentru teatrul respectiv. Premiul este o satisfacþie pentru ceea ce ai investit în spectacolul respectiv. Asta nu anuleazã ºi nu depreciazã cîtuºi de puþin concurenþa celorlalte colective. Ordinea este aleatorie. Important este festivalul în sine care, pentru un oraº cum este Piatra Neamþ, nu se uitã un an de zile ºi creazã o anumitã efervescenþã de care, neîndoios, avem nevoie. Festivalul este, cum sã vã spun?, o glorie a oraºului. Nu numai a teatrului.
Rep.: În calitate de cetãþean al urbei, mã simt deja pãrtaº la aceastã glorie. Vã mulþumesc!
I.L.: Cu dragoste!
|
Autentificare
