 Victima unei obsesii
• interviu cu Mihai Mãlaimare Organizatã de Teatrul Tineretului Piatra Neamþ ºi Fundaþia Culturalã „Ion Coman“, sprijinitã de Consiliul Judeþean Neamþ, Ministerul Culturii ºi Cultelor, Consiliul Local Piatra Neamþ ºi numeroºi sponsori, cea de a XX-a ediþie a Festivalului de Teatru - Piatra Neamþ, 2005, a fost deschisã sîmbãtã seara.
Ca ºi anul trecut, momentul a fost marcat de un original ºi inedit spectacol prezentat de Teatrul „Masca“ din Bucureºti, care, cu o searã înainte, a oferit pietrenilor posibilitatea de a se bucura de o microreprezentaþie stradalã creatã în spiritul, de acum consacrat, al originalei echipe condusã de Mihai Mãlaimare.
Reporter: Stimate domnule Mihai Mãlaimare, pentru cã uneori directorii de teatre sînt tentaþi sã mai exagereze, spuneþi-ne dacã, întradevãr, acest spectacol a fost prezentat la Piatra Neamþ în premierã absolutã.
Mihai Mãlaimare: Da, e adevãrat. El nu a mai fost jucat pînã acum, nici la Bucureºti, unde premiera va fi pe 2 noiembrie.
Rep.: La ediþia de anul trecut a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamþ, spectacolul dumneavoastrã cu „Intrusa“ dupã Borges a constituit o surprizã pentru publicul de aici, mai puþin obiºnuit cu formula de spectacol pe care o propuneaþi. ªi, trebuie sã recunoaºtem, story-ul acelui spectacol era mult mai explicit ºi mai coerent din punctul de vedere al expresiei teatrale. De data aceasta „Oglinda“ reprezintã un pas mai departe. ÃŽmi pare bine cã v-aþi þinut de promisiunea pe care aþi fãcut-o acum un an cînd afirmaþi ritos cã în urmãtorul spectacol veþi folosi ºi mai puþine cuvinte. ÃŽn acelaºi timp, trebuie sã recunoaºtem cã prologul vorbit ºi sublinierea din epilog s-au dovedit a fi strict necesare pentru buna înþelegere a demersului dumneavoastrã scenic.
M.M.: E un spectacol care þine de stare ºi de voinþã interioarã. Dacã ai starea necesarã, dacã ai dispoziþia necesarã de a aprofunda ºi de a încerca sã înþelegi o lume care este spectacolul, atunci nu mai existã nici un fel de problemã. Altminteri, în „Oglinda“ sînt ºi multe semne care îmi aparþin, sînt ale mele, este viaþa mea într-un fel ºi nu am deloc pretenþia ca ea sã fie scoasã pe tarabã ºi înþeleasã de toatã lumea, aºa cum este ea. Este o nuvelã pe care o iubesc foarte tare, care m-a marcat foarte tare, este un subiect la care mã gîndesc de doisprezece ani ºi cãruia i-a venit rîndul anul acesta, dupã o muncã de nouã luni.
Rep.: Este, de fapt, un subiect care aparþine, în mai micã sau mai mare mãsurã, fiecãruia dintre noi, pentru cã într-un fel, disecarea aceasta a fiinþei umane în cioburi, asemeni acelui simbol al oglinzii sparte, poate fi interpretatã tot ca un soi de rupere ...
M.M.: Categoric, categoric! Absolut orice interpretare este corectã. Aici este, dacã vreþi, posibila valoare a acestui spectacol.
Rep.: Aveþi un aliat de nãdejde în reprezentare; mã refer la coloana sonorã. Exploatarea intensã, rafinatã ºi, totodatã, inspiratã a muzicii.
M.M.: A muzicii, a luminii... Ele sînt în spectacolele mele, personaje. ªi îmi face o deosebitã plãcere sã mã joc cu ele ºi sã mã simt bine cu ele. Paul Urmuzescu a compus fabulos; o adevãratã simfonie... iar Tugearu a construit o coregrafie rafinatã, subtilã, extrem de plasticã, estetic vorbind. ªi ce sã mai vorbim de costumele Sandei Mitache care sînt ele însele un spectacol. Scenografia lui Antemir, cu aceste fabuloase candelabre ºi dantela ruseascã... Este un spectacol rusesc, fãrã doar ºi poate.
Rep.: Dacã anul acesta aþi fãcut un pas înainte, în sensul esenþializãrii mesajului teatral, ce ne mai oferiþi la anul?
M.M.: Nu ºtiu... Dar nu e obligatoriu sã vin în fiecare an.
Rep.: Ne-aþi obiºnuit de acum sã vã avem la fiecare deschidere. Sperãm sã nu ne vãduviþi de aceastã plãcere.
M.M.: Urmeazã o commedia de'l arte ºi, pe urmã, un Hamlet fãrã cuvinte.
Rep.: Pe ãsta ni l-aþi promis încã de anul trecut.
M.M.: La Hamlet mã gîndesc de cincisprezece ani. Nu i-a venit încã rîndul.
Rep.: Deci, toate ...
M.M.: ... la vremea lor.
Rep.: Vã mulþumesc foarte mult.
M.M.: ªi eu vã mulþumesc.
|
Autentificare
