Drumurile noastre se vor repara vreodatã?
Victor Cobãsneanu, redactor ºef la „Observatorul de Nord“, din Soroca, Republica Moldova, se aflã pentru o sãptãmînã într-un schimb de experienþã la „Monitorul de Roman“, ambele ziare participînd la proiectul „Colaborare transfrontalierã moldo-românã a jurnaliºtilor din presa localã“, alãturi de alte 13 ziare din România ºi 14 din Republica Moldova. Proiectul este o iniþiativã a Asociaþiei Presei Independente din Republica Moldova, avînd ca scop dezvoltarea abilitãþilor jurnaliºtilor, prin intermediul schimburilor de experienþã ºi a colaborãrii dintre redacþiile ziarelor locale din cele douã þãri. ÃŽn perioada 24 - 30 octombrie, jurnalistul „Monitorului de Roman“ s-a aflat în schimb de experienþã la „Observatorul de Nord“, iar în perioada 31 octombrie-5 noiembrie Victor Cobãsneanu întreprinde o vizitã de rãspuns în urbea lui Roman-Muºat.
O vorbã înþeleaptã spune cã o femeie poate fi cunoscutã dupã camera ei de baie, respectul guvernanþilor faþã de popor, dupã situaþia spitalelor, iar economia þãrii, dupã calitatea drumurilor. Cît adevãr ºi cîtã minciunã este în aceastã afirmaþie, rãmîne de vãzut, dar vorba aceea, „nu-i foc fãrã fum“... Referitor la ultimul aspect, dintr-o primã privire am vãzut cã, la Roman, drumurile (cel puþin drumul european E85) este net superior drumurilor din Republica Moldova. ÃŽnseamnã aceasta cã economia României este incomparabilã cu cea a Moldovei? Fãrã nici o îndoialã, or, peste Prut, între drumuri ºi hopuri nu existã nici o diferenþã. Ce-i drept, aceleaºi guri rele-bune mi-au mai ºoptit cã existã multe hopuri ºi pe drumurile judeþene ºi locale din Neamþ, dar eu, aidoma lui Toma Necredinciosul, nu cred pînã nu vãd. Sau, cel puþin, nu doresc sã cred cã drumurile sînt tratate ca ºi oamenii - unele au noroc de atenþie din partea instituþiilor abilitate, iar altele sînt în continuare pradã indiferenþei ºi iresponsabilitãþii.
Ceva vreme în urmã, pe timpurile Uniunii Sovietice, se considera cã marea durere de cap a celor cincisprezece „republici-surori“ sînt proºtii ºi drumurile. Astãzi, din fericire, URSS nu mai existã, dar problemele rãmîn aceleaºi. Pãcat!
|