Artist uitat de comunitate
• compozitor ºi dirijor al mai multor fanfare militare ºi civile din Roman, Ioan Guþu a fost uitat de comunitate • fiica acestuia, Tamara Guþu, deplînge faptul cã reprezentanþii primãriei n-au ajutat-o sã-i facã tatãlui o cruce ºi o placã, pentru mormînt • Ioan Guþu, cu toate meritele sale, a fost îngropat, în 1999, aproape în anonimat, singurul sprijin al familiei fiind Ioan Lãpuºneanu, director al Clubului Petrotub • Autoritãþile locale ºi romaºcanii sînt de multe ori depãºiþi de unele evenimente ºi uitã sã-ºi cinsteascã, aºa cum se cuvine, semenii dispãruþi. Este ºi cazul dirijorului ºi compozitorului Ioan Emilian Guþu, care, din 1949, a activat pe la diferite instituþii romaºcane. Ioan Emilian Guþu s-a nãscut pe data de 24 iunie (sau iulie dupã unele documente) 1911 în Ismail - Bolgrad, localitate din URSS. ÃŽncã de mic copil a cochetat cu muzica, îndrãgind, în special, instrumentele de suflat, ca oboiul, saxofonul sau clarinetul. ÃŽn Roman a venit ca plutonier major în cadrul Regimentului 28 artilerie, însã toatã lumea ºtia cã este animatorul diferitelor manifestãri muzicale. De un real talent, munca sa a fost rãsplãtitã în anul 1939 ºi de Casa Regelui, care i-a acordat Medalia Centenarã a Regelui Carol I. De altfel, fanfarele pe care le-a dirijat au obþinut întotdeauna onoruri ºi premii, la orice manifestare de gen din þarã. Nevoit sã renunþe, din cauza unei urechi cu care nu mai auzea, Ioan Guþu s-a angajat în 1961 la Sfatul Popular Roman. „Tata, deºi era angajat ca muncitor necalificat, dirija fanfara din Roman. Apoi a lucrat o perioadã la ªcoala de muzicã ºi în anul 1963 a fost administrator al Teatrului «Vasile Alecsandri», dupã care a fost angajat al UÞ Roman, actualmente Petrotub SA Roman. ÃŽn tot acest timp a format o puternicã fanfarã, alcãtuitã în mare majoritate din þigani. Cred cã de aceea o parte dintre romaºcani l-au considerat ºi pe el þigan, acuzã care pe mine m-a deranjat ºi jignit“, a declarat fiica dirijorului, Tamara Guþu. Aceasta a precizat cã tatãl sãu, în afara faptului cã a fost dirijor, a compus un vals cîntat deseori de fanfarele militare: „Trandafirii roºii“. „A fost laureat al diferitelor manifestãri organizate de Sindicatul Uzinelor de Þevi Roman (UÞR) la «Cîntarea României» ºi la diverse concursuri de creaþie muzicalã, culminînd cu un premiu II, obþinut la Bucureºti. A colaborat de asemenea cu Ovidiu Lipan «ÃžÃ£ndãricã» într-un proiect vizînd «Fanfara de la 10 Prãjini». Cu toate cã nu a auzit deloc cu o ureche, tatãl meu a fost un om deosebit, un muzician desãvîrºit“, a mai spus fiica fostului dirijor Ioan Guþu. Totuºi, Tamara Guþu are o mare supãrare legatã de faptul cã numele pãrintelui sãu n-a fost nici mãcar menþionat în Monografia Romanului, editatã cu prilejul împlinirii a 600 de ani de atestare documentarã.
Sprijin solicitat municipalitãþii
„Dupã toatã activitatea tatãlui meu, care spun eu, a fost destul de susþinutã, consider cã merita o asemenea consideraþie din partea comunitãþii. Sînt supãratã cã în monografie este pomenit ca mare animator muzical ºi teatral Gheorghe Cãmãºoiu. Dacã un vînzãtor de bilete la teatru, fãrã nici o altã contribuþie pe tãrîm cultural, a fost trecut într-o asemenea lucrare care dãinuie peste ani, înseamnã cã tatãl meu nu a meritat aceastã cinste. ªi mã întreb de ce?“, a menþionat Tamara Guþu. Urmaºa lui Ioan Guþu s-a adresat Primãriei Roman pentru a solicita un ajutor, în vederea amenajãrii corespunzãtoare a cavoului tatãlui sãu. „Am fost în audienþã la secretarul Primãriei Roman ºi am solicitat un mic ajutor, pentru a pune la capul tatãlui meu o cruce corespunzãtoare ºi o placã pe care sã fie trecute numele, prenumele ºi datele de naºtere ºi de deces. Mi s-a promis ajutor, dar de atunci au trecut mai mulþi ani“, a mai spus femeia, în prezent pensionarã. Aceasta locuieºte în apartamentul care a aparþinut tatãlui sãu ºi se descurcã greu cu cele 3,5 milioane de lei pensie. „Trebuie sã plãtesc utilitãþile care îmi «Ã®nghit» cam 1,5 milioane de lei lunar, la care mai adaug încã pe atît pentru medicamente. Cu restul de bani trebuie sã mã descurc cu mîncarea. M-am «strîns» ca sã pot sã-mi montez ºi eu un convector pe gaz, pentru a încãlzi o încãpere pe timp de iarnã“, a încheiat, tristã, Tamara Guþu. Romaºcanii trecuþi de a doua tinereþe ºi-l amintesc pe Ioan Emilian Guþu, care, cel puþin în zilele de 1 Mai „Muncitoresc“ ºi „23 August“, dirija fanfara în vestitul chioºc din Parcul Municipal Roman. Din nefericire, edilii l-au uitat cu toate cã o parte dintre ei îºi amintesc cã: „ÃŽn parc... fanfara cînta“.
|