Lecþia americanã despre globalizarea ºpãgii
Parcã am fi dat în sãptãmîna lecturãrii rapoartelor internaþionale, nu alta! Dacã în privinþa Raportului de monitorizare a României, prezentat de Comisia Europeanã, lucrurile s-au cam lãmurit, acum e un altul pe cale sa încingã spiritele oricum neliniºtite ale românilor, anume Raportul despre manipularea prin Programul „Petrol pentru Hranã“. A fost redactat de Paul A. Volcker (preºedinte), alãturi de Richard J. Goldstone ºi Mark Pieth (membri), pentru Comisia independentã de investigaþii a pomenitului program derulat de ONU, fiind dat publicitãþii la New York, pe 27 octombrie. Cum sacul de box naþional de box se pregãtea sã fie relocat (sic!) în curtea liberalului Dinu Patriciu, un scandal suplimentar, avîndu-l în centru pe el ºi Grupul Rompetrol a venit taman ca încã o mãnuºã. Evident, una de box. Carevasãzicã, „banditul“ ãsta de serviciu a fãcut afaceri cu Bagdadul, pe timpul sancþiunilor internaþionatele dictate împotriva regimului de acolo. A cumpãrat petrol, l-a rafinat (doar are ditamai Petromidia în proprietate) ºi a cotizat substanþial, atît la „puºculiþa“, cît ºi la puºculiþa lui Saddam Hussein. Zisa descoperire a americanilor ar fi astfel menitã sã producã ºi în România valuri de indignare, în urma cãrora sã se lase cu o sancþiune autohtonã mai rãsãritã decît în cazul ucigaºei de nevinovaþi Carmen Pãunescu.
Categoric, în primã instanþã, cu investigaþia americanilor nu prea-þi vine sã te pui. Rãpus de mirajul filmelor (tot americane) despre conspiraþii, eºti tentat s-o laºi cum o zic ei ºi sã o descurce alþii. Amarã ºi unsuroasã tentaþie!... Fiindcã puþini îi întrec pe aceeaºi americani la cacealmale ºi manipulãri. Au înºelat o lume întreagã - pe faþã - cu pericolul nuclear irakian ºi-acum, cînd petrolistul Bush se confruntã acasã cu probleme interne uriaºe, niºte minþi neobosite nu gãseau? Au din abundenþã, iar trei au fost sortite sã scoatã la ivealã ºi sã dea la toatã planeta un digestiv cu iz de petro-dolari otrãviþi. N-am sã judec eu acum raportul lui Volcker, cum n-am sã mã transform nici în avocat al lui Patriciu, deºi a doua variantã ar fi tentantã ºi m-ar scuti de griji financiare. Totuºi, un reflex din vremea cînd practicam gazetãria operativã, m-a fãcut sã mã întreb dacã lucrurile stau chiar aºa? ªi am gãsit suficiente elemente de îndoialã pentru a nu îngroºa lista celor ce înghit încã „o afacere americanã“.
Este ºtiut cã Programul „Petrol pentru Hranã“ a avut rostul de a asigura livrãri controlate de þiþei irakian, astfel încît sã nu se ajungã la exterminarea poporului condus de dictatorul Saddam (ºi) din cauza sancþiunilor economice impuse de Organizaþia Naþiunilor Unite, cu Consiliul ei de Securitate în frunte. Programul s-a derulat în mai multe faze ºi absolut toate au fost la vedere. Las la o parte rolul Ministerului irakian al Petrolului, ca ºi pe cel al organizaþiei ãsteia cu nume de luptãtor (SOMO, în fond o organizaþie însãrcinatã cu piaþa petrolului - n.a.) ºi mã aplec spre partiturile altor doi actori, cei mai importanþi: Consiliul de Securitate al ONU ºi Comitetul de Sancþiuni (cunscut ºi drept Comitetul 661). Ei trebuia sã se ocupe de monitorizarea ºi aprobarea afacerii. Altfel spus, s-a ºtiut totul, inclusiv cînd ºi cum au fost introduse suprataxãrile de 0,2 ºi 0,5 USD la fiecare baril de petrol. Cu sau fãrã bani suplimentari, din care Saddam a adunat vreo 2 miliarde USD, americanii n-au avut nimic împotrivã ºi nu le mirosea de nici un fel a corupþie cîtã vreme þeava de þiþei inauguratã de ei a funcþionat. (Pentru istorie: primul beneficiar a fost Oscar Wyatt, de la Coastal Petroleum Company, SUA.) Dacã americanii erau în joc, se vede treaba cã ºi Consiliul, ºi Comisia au fost, ca de obicei, la datorie faþã de Unchiul Sam. Tot necazul a început din clipa în care Guvernul irakian a decis sã redirecþioneze petrolul spre anume þãri ºi persoane, favorizînd clar þãrile prietenoase ºi persoanele percepute ca în stare sã influenþeze opinia publicã în favoarea Irakului, se aratã… în raport. Bonul de 2 milioane de barili de petrol oferit lui Corneliu Vadim Tudor, dar refuzat de acesta, a fost unul dintre multe altele, nimic altceva. Da, dar altceva a fost cînd petrolul ajungea din ce în ce mai greu în SUA, Marea Britanie ºi Japonia, luînd în schimb drumul Franþei, Rusiei ºi Chinei. Ultimele trei þãri, favorabile în gura mare ridicãrii sancþiunilor împotriva Irakului, era ºtiut cã sînt foarte utile încã într-un loc fierbinte: în Consiliul de Securitate.
De aici încolo, cred cã e mai curînd rolul documentariºtilor, nu al investigatorilor, sã urmãreascã noul scandal. Mizeria ºi complicitãþile internaþionale sînt atît de mari încît n-ar fi de mirare sã punem iute tunurile ºi pe firmele vietnameze, pe una din Slovacia ºi una din Bulgaria, care s-au înfruptat din petrolul irakian. Corecte sau incorecte, au fost livrãri controlate, aprobate ºi monitorizate. Aºa cã, pînã sã rãspundã la întrebãri Dinu Patriciu, lista este deschisã de Consiliul de Securitate ºi Comitetul de Sancþiuni. Ce lecþie de luptã împotriva corupþiei ar putea oferi! Apoi, cu experienþa cîºtigatã de România ca membru nepermanent al aceluiaºi Consiliu de Securitate, distracþia suplimentarã de-acasã e gata garantatã ºi putem visa liniºtiþi la deteriorarea relaþiilor privilegiate cu Siria, dacã tot s-a gîndit un deºtept naþional sã propunã instituirea de sancþiuni economice împotriva regimului de la Damasc. Undeva, în mintea cuiva, e imposibil sã nu fi încolþit încã o afacere globalã…
|
Autentificare
