Nonºalanþa premierului vizavi de FE.ME.I
Nu-i nevoie de ani de zile, sînt suficiente ºi 10 luni de muncã pentru ca un om valabil, chiar fost manechin ºi mare iubitor de automobile, sã-ºi dovedeascã valabilitatea. Fie cã e vorba de FMI (Fondul Monetar Internaþional) sau de FEMEI (reprezentantele sexului slab), domnul prim-ministru gãseºte cu naturaleþe ºi promptitudine replicile care sã-l avantajeze ºi sã-l facã sã cadã în picioare.
ÃŽn timp ce mulþi specialiºti îºi exprimã îngrijorarea faþã de decizia FMI de a rupe acordul cu România, domnul prim-ministru afirmã cu seninãtate cã „logica funcþionarilor FMI este mai degrabã una de contabili mãrunþi“ (!). Ca urmare a acestei deraieri cu Fondul Monetar Internaþional, România se vede nevoitã sã-ºi ia soarta în propriile mîini ºi sã atingã þinta de integrare în Uniunea Europeanã fãrã asistenþa tehnicã din partea Fondului.
ªi care e problema?
„Apreciez - spunea premierul - cã România are economiºti de valoare care sînt capabili sã ne ofere soluþii economice, fãrã sã avem nevoie de asistenþa FMI (!). Eu cred cã România, ca viitoare þarã membrã a Uniunii Europene, trebuie sã arate cã are capacitatea sã-ºi gestioneze singurã problemele economice“.
Deºi s-a mai vorbit ºi altãdatã de un guvern cu 50.00 de specialiºti, dar care n-a ajuns la „luminiþa de la capãtul tunelului“, domnul prim-ministru n-ar trebui sã fie atît de mîndru de „economiºtii de valoare“, pentru cã în comunicatul FMI se spune clar: „Cu actuala poziþie în materie de politici, România riscã sã intre în Uniunea Europeanã cu o competitivitate slãbitã, dezechilibre macroeconomice în creºtere, servicii de sãnãtate ºi învãþãmînt care se deterioreazã ºi importante decalaje în infrastructurã materialã“.
ªi nu trebuie sã vii de la Washington ca sã înþelegi cã optimismul prim-ministrului este unul nesincer, de ochii lumii. ÃŽnsuºi consilierul prezidenþial, expertul în domeniu, fostul premier Theodor Stolojan se declara nemulþumit de unele sectoare, considerate „OK“ (productivitatea muncii, bãnci, piaþa energiei etc.): „Problema fundamentalã a economiei româneºti este trecerea de la activitãþile cu valoare adãugatã micã la cele cu valoare adãugatã mare“. ªi, se pare cã liberalul Stolojan nu poate fi inclus în categoria „contabililor mãrunþi“ despre care vorbeºte premierul.
Deºi Cãlin Popescu Tãriceanu poate rãsufla uºurat cã a scãpat de teroarea FMI-ului ºi de blestematele-i acorduri, ruperea acestei colaborãri pune în discuþie nu doar politica economicã a Guvernului, ci ºi însãºi guvernarea, în sens larg. Astfel, diagnoza FMI atenþioneazã asupra unor grave deficienþe: proiectul de buget pe 2006 este nerealist, politicile salariale în sectorul public sînt improvizate ºi conjuncturale, modificarea Codului fiscal nu a îmbunãtãþit nivelul veniturilor, cererea de bunuri ºi servicii depãºeºte oferta de pe piaþã, deficitul balanþei comerciale creºte…
La aceste deficienþe se adaugã ºi cele semnalate de cãtre Raportul de monitorizare a Comisiei Europene: creºterea dezechilibrelor macroeconomice, aplicarea deciziilor referitoare la faliment, la legislaþia ºi administrarea mediului de afaceri.
Dacã la acestea se adaugã ºi conflictul din cadrul Alianþei pe tema bugetului pentru 2006, cît ºi absenþa coerenþei politice ºi economice, avem o imagine total diferitã de cea pe care ne-o propune, cu atîta nonºalanþã, cel mai mare specialist din actualul guvern. Dupã cum afirma un ziarist, „cu acces liber la portofel, Guvernul Tãriceanu este primul lãsat sã cheltuiascã aºa cum crede de cuviinþã. De chibzuiala acestuia depinde cum va arãta România înainte de intrarea în Uniunea Europeanã“.
Vom trãi ºi vom vedea…
Telefonul anormal
În altã ordine de idei, dar în acelaºi context, NONªALANÞÃ - FEMEI (cu deplasarea accentului pe prima silabã a cuvîntului, a se citi FE-MEI), mã voi referi la reacþia premierului în legãturã cu declaraþia Elenei Udrea. Fãrã aceastã declaraþie n-am fi aflat despre telefoanele pe care premierul le dã ori de cîte ori este nevoie. Sã fi fost acest telefon singurul pe care procurorul general l-a primit de la domnul Tãriceanu?
Cu toate cã în comunicatul guvernului remis presei se menþiona cã l-a sunat pe Ilie Botoº pentru a-i cere „sã respecte legea“, Tãriceanu a infirmat cã ar fi spus aºa ceva! „Nu am simþit nevoia sã-i cer procurorului general sã respecte legea. Motivul pentru care l-am sunat este acela cã, la nivel instituþional, premierul are dreptul sã poarte un dialog instituþionalizat cu orice instituþie din România ca sã se informeze“.
Premierul a afirmat cã poartã asemenea dialoguri ºi cu directorul SRI, cu directorul SIE ºi cu alþi directori sau preºedinþi de autoritãþi sau instituþii din România. El a precizat cã l-a sunat pe Botoº ºi în alte „situaþii critice“, precum RAFO ºi Sechelariu, uzînd de dreptul sãu de a se informa, în calitate de prim-ministru, aºa cuma procedat ºi în cazul lui Dinu Patriciu. (Oare?)
Replica premierului rãmîne fãrã replicã: „Ca prim-ministru, eu nu pot bãga capul în pãmînt ca struþul. Am dreptul sã mã informez fãrã ca asta sã însemne cã intervin ºi dau indicaþii. Am dreptul sã procedez aºa oricînd consider cã este nevoie“.
Tãriceanu a conchis: „astfel de iniþiative þin exclusiv de responsabilitatea care îmi revine în faþa Uniunii Europene, ca membru al Guvernului, în susþinerea acþiunilor de combatere a corupþiei, fãrã a reprezenta o imixtiune în actul de justiþie“.
ªi totuºi, de ce s-a simþit ofensat procurorul general de telefonul primit de la premier, cînd ar fi trebuit, poate, sã fie mãgulit ? „Nu este normal - a declarat Botoº - sã fiu sunat de cãtre primul ministru ºi întrebat despre mersul unui dosar“.
No comment!
|