Mitropolitul Daniel, oaspete de seamã la hramul Mãnãstirii Petru Vodã
De Ziua Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavriil, astãzi, are loc Hramul Mãnãstirii Petru Vodã din judeþul Neamþ, eveniment onorat de prezenþa ÃŽnalt Prea Sfinþitului Daniel, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei. Sînt aºteptaþi, de asemenea, ºi alþi oaspeþi monahi, dar ºi numeroºi credincioºi, aduºi aici de harul marelui duhovnic al Neamþului, pãrintele Iustin. Recunoscut drept urmaº al pãrintelui Cleopa, de la Mãnãstirea Sihãstria, Iustin Pîrvu, a cãrui faimã duhovniceascã este cunoscutã în toatã þara, s-a nãscut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, comuna Cãlugãreni, judeþul Neamþ. A participat împreunã cu Divizia 4 Vînãtori de Munte la luptele din cel de-al doilea rãzboi mondial, ajungînd pînã la Don. Dupã lãsarea la vatrã, a urmat cursurile Seminarului Roman, absolvindu-l în 1945, an în care a fost arestat ºi condamnat politic la 12 ani închisoare, pedeapsa prelungindu-se pînã în 1964. Convingerile sale l-au costat nu mai puþin de 19 ani de detenþie în mai toate închisorile politice din acea perioadã: „ÃŽmi amintesc cã, la un moment dat, ne-au aliniat pe toþi ºi ne-au întrebat care dintre noi mai crede în Dumnezeu. Am pãºit în faþã ºi am mai cãpãtat un spor de pedeapsã“, declara stareþul de la Petru Vodã. Dupã ieºirea din închisoare, pãrintele Iustin a slujit ca monah la Mãnãstirile Secu ºi Bistriþa. ÃŽn 1992 a început construirea Mãnãstirii Petru Vodã (foto), pe care a dedicat-o martirilor din închisorile comuniste. „Mic copil fiind, cutreieram dealurile astea ºi visam cã într-o bunã zi aici o sã se construiascã o mãnãstire în care sã slujesc. A fost o imagine care m-a ajutat sã trec peste anii de detenþie“, mãrturisea pãrintele Iustin, amintindu-ºi de vremurile în care mãnãstirea era doar un vis îndrãzneþ.
Astãzi, Mãnãstirea Petru Vodã este un loc de pelerinaj nu numai pentru credincioºii din judeþul Neamþ. „Nu este numai meritul meu. Cãlugãrii, preoþii din mãnãstire, credincioºii care m-au sprijinit, toþi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am fãcut posibil acest lucru. Aºa ºi trebuie sã fie, credinþa dreaptã nu trebuie lãsatã sã moarã. Cînd privesc în jur, la mãnãstire, la naturã, la oameni, mã simt ca ºi cînd aº fi la Athos“, mai susþinea stareþul Iustin.
|