 Muzician distins cu medalia comemorativã „George Enescu“
• interviu realizat cu Mihaela Spiridon, profesor la Colegiul Universitar de Muzicã Piatra Neamþ
Reporter: Doamnã profesor Mihaela Spiridon, sînteþi titulara catedrei de pian la Colegiul Universitar de Muzicã din Piatra Neamþ, devenit din aceastã toamnã Facultatea de Muzicã, aparþinînd Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima“ Cluj-Napoca, ºi de anul trecut doctorand în interpretare muzicalã la Universitatea de Arte „George Enescu“ Iaºi. Am înþeles cã aveþi o „pasiune“ pentru Prokofiev. Care este motivul?
Mihaela Spiridon: Pentru cã este genial ºi inconfundabil, nonconformist ºi revoluþionar, inadaptabil ºi intransigent. Pentru cã mã regãsesc aproape în totalitate în ritmurile ºi accentele debordante, în liniile melodice cu delicate ºi stãruitoare parfumuri slave. Pentru cã ideea de a aborda problematica interpretãrii concertelor sale pentru pian mã provoacã, obligã ºi înspãimîntã totodatã. Aºadar, rãsuflu adînc ºi încep urmãtorul subcapitol convinsã ºi susþinutã fiind de ideea cã, de fapt - ºtiþi cum se spune: Prokofiev m-a ales pe mine ºi nu invers.
Rep. Care sînt performanþele dumneavoastrã în stagiunea personalã trecutã despre care bãnuiesc cã vreþi sã ne vorbiþi?
M.S.: Performeri au fost, sînt ºi vor rãmîne Sviatoslav Richter, Arthur Rubinstein, Vladimir Ashkenazi, Martha Argerich... Haideþi sã spunem cã eu doar am concertat pe scena Sãlii Radio Bucureºti, Operei Naþionale Române Cluj-Napoca, Muzeului „George Enescu“ Bucureºti, Filarmonicii de Stat Braºov, Filarmonicii de Stat Tîrgu Mureº, Filarmonicii de Stat Chiºinãu, Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ Bacãu ºi alte sãli nu mai puþin importante sau mai sãrace în tradiþia muzicalã. Deloc în ultimul rînd þin sã menþionez participarea la ultima ediþie a Festivalului Internaþional „Vacanþe Muzicale“ la Piatra Neamþ unde, în calitate de pianist corepetitor, am avut plãcerea ºi, de ce nu, privilegiul de a colabora cu maestrul Ludovic Spiess, un profesionist desãvîrºit ºi o personalitate absolut fascinantã.
Rep.: Apropo de „Vacanþe Muzicale“, ºtiu cã aveþi o viziune personalã despre „reformarea“ acestui eveniment din punctul de vedere al conþinutului ºi formei, în vederea recãpãtãrii aerului, atmosferei, semnificaþiei lui iniþiale.
M.S.: Am descoperit Vacanþele în anii '80, studentã fiind la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ Bucureºti. Rememorez de fiecare datã cu emoþie vremurile acelea, cînd nume mari sfinþeau scenele oraºului sau sãlile de curs ºi cînd participarea la acest festival era o bucurie imensã aºteptatã de la un an la altul în egalã mãsurã de public ºi protagoniºti... Dupã ediþia din acest an am fost invitatã de domnul Constantin Alupului-Rus - principalul organizator al festivalului, care mi-a propus sã preiau atribuþiile consilierului artistic, ceea ce a însemnat pentru mine nu doar recunoaºterea meritelor profesionale ºi organizatorice pe care - zice lumea bunã cã le posed -, ci ºi onoarea de a fi de folos miºcãrii artistice a acestui oraº cãruia îi doresc sã rãmînã un semnificativ centru cultural al Moldovei ºi, de ce nu, al þãrii.
Rep.: Despre stagiunea artisticã a acestui an ne puteþi divulga ceva?
M.S.: Sper cã nu vã veþi supãra foarte tare pe mine dacã, deocamdatã, nu voi face mãrturisiri complete. Pot sã spun însã cã pe iubitorii muzicii simfonice îi aºteaptã surprize deosebit de plãcute, cu soliºti de primã mãrime ºi programe care, cu siguranþã, vor satisface toate gusturile ºi exigenþele.
Rep.: Am avut plãcerea sã vãd medalia comemorativã „2005 - in memoriam George Enescu“ pe care aþi primit-o recent la Tescani. Spuneþi ºi cititorilor noºtri despre ce-i vorba.
M.S.: ÃŽn fiecare an, la începutul lunii septembrie, se desfãºoarã la Tescani Festivalul Internaþional „Enescu - Orfeul moldav“, manifestare la care am participat ca pianistã, în nenumãrate ediþii. Anul acesta, la 50 de ani de la dispariþia marelui compozitor, Centrul de Culturã „Rosetti Tescanu - George Enescu“ a acordat 50 de medalii comemorative „pentru merite deosebite în promovarea culturii româneºti“. Este emoþionant sã primeºti o asemenea distincþie alãturi de pianista Ilinca Dumitrescu, violoniºtii ªerban Lupu, Florin Ionescu-Galaþi ºi Alexandru Tomescu, muzicologii Clemansa-Liliana Firea ºi Gheorghe Firca - cercetãtor la Academia Românã ºi alþi oameni de culturã.
Rep.: ÃŽn loc de „planuri de viitor“, cum vã vedeþi, dacã nu fericitã, mãcar împlinitã, în afara carierei de pianist-concertist?
M.S.: E greu de crezut cã voi reuºi sã fiu cu adevãrat fericitã ºi împlinitã altfel, aºa cã voi continua deopotrivã sã înving emoþia ºi neliniºtea dinaintea primului pas pe scenã ºi sã trãiesc fericirea ºi împlinirea odatã cu primele aplauze.
|
Autentificare
