 „Obiectivul nostru nu este aderarea în 2008, ci în 2007“
• Jonathan Scheele, ºeful Delegaþiei Europene în România,în exclusivitate pentru Monitorul de Neamþ Reporter: Conduceþi una dintre reprezentanþele diplomatice cumva atipice. Scopul ei ºi al misiunii este îndeplinit cînd se desfiinþeazã. Cum vã simþiþi prin comparaþie cu omologii dumneavoastrã?
Jonathan Scheele: Rolul unei delegaþii a Comisiei Europene nu este acelaºi ca al unei ambasade clasice, mai mai ales într-o þarã candidatã, devenitã acum þarã în curs de aderare ºi de aceea în orice caz avem un rol diferit în comparaþie cu colegii, ambasadorii statelor membre sau ambasadorii altor state. Este diferit, dar este foarte motivat de faptul cã România este un stat în curs de aderare. Poate cã delegaþia are un rol cu un profil mai ridicat decît spun alþi reprezentanþi ai Comisiei Europene în alte þãri unde rolul ºi statutul Uniunii nu este atît de important pe plan politic naþional.
Rep.: Poziþia dvs., cel puþin în cursul anului trecut ºi chiar acum doi ani, dar mai ales anul trecut - pentru cã a fost an electoral în România - a fost perceputã într-un mod particular de cãtre public. De asta fãceam deseori ºi asocierea cu un Michael Guest. ªi dvs., ºi fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii aþi pãrut oameni dedicaþi României ºi interesului naþional românesc mult peste cadrul de acþiune al unui diplomat acreditat. Aþi fãcut deci cumva mai mult.
J.S.: Nu. Nu sînt sigur dacã este o percepþie, dar sînt mai mulþi ambasadori care au devenit iubitori ºi prieteni ai României. Dar rolul unui prieten este de a fi în primul rînd un prieten onest, sã spunã adevãrul ºi nu ceva convenabil. Avem un proverb englezesc care spune: „Diplomaþii sînt trimºi în strãinãtate sã mintã pentru þara lor“.
Rep.: Hai sã-l legãm de alt proverb, tot englezesc: „Cine nu greºeºte nu face nimic“.
J.S.: Exact, exact. ªi eu cred cã este o concepþie depãºitã de diplomaþie. Diplomatul are rolul de a spune adevãrul, nu întotdeauna pe piaþa publicã, dar în legãturã cu prietenii în particular trebuie sã-l spunã.
Rep.: Dvs. aveþi studii tehnice, sînteþi inginer...
J.S.: Inginer, dar ºi economist.
Rep.: Probabil cã aþi aprofundat ºi teoria sistemelor.
J.S.: Da, da.
Rep.: Cît v-a ajutat în diplomaþie ºi, mai ales, în misiunea din România?
J.S.: Eu cred cã nu toþi diplomaþii trebuie sã fie juriºti. Important este cã tehnica e o abordare logicã. E foarte importantã pentru a înþelege care sînt consecinþele.
Rep.: Apropo de mesaj corect ºi consecinþe, pentru foarte mulþi a fost o surprizã cînd, recent, preºedintele Parlamentului European a spus sã nu se mai ameninþe România ºi Bulgaria cu clauzele de salvgardare din cauzã cã aderarea lor la UE nu poate fi amînatã dupã 1 ianuarie 2008. Lucrurile astea erau binecunoscute mãcar pentru cei implicaþi în procesul de aderare. De ce s-au ferit toti sã comenteze acest aspect, inclusiv analiºtii de notorietate ai României?
J.S.: Poate cã pentru comentatori, care ca ºi dumneavoastrã au citit Tratatul de aderare, nu era o surprizã. Dar de fapt care este scopul acestei clauze? Scopul nu este de a avea o scuzã pentru amînare sau de a sancþiona þara, ci de a motiva ºi încuraja reforme necesare pentru a fi pregãtiþi de aderare. Obiectivul nostru nu este aderarea în 2008, ci aderarea în 2007. Experienþa cu unii membri care au aderat în 2004 este cã la un moment dat au spus „Gata, sîntem înãuntru, am semnat tratatul, am rezolvat problemele pînã la 1 mai 2004“, dar nu era aºa. Fiindcã pentru România ºi Bulgaria era o perioadã mai lungã între momentul închiderii negocierilor ºi momentul aderãrii era poate mai mult de fãcut. De aceea am ales aceastã opþiune de a menþine o presiune. Sincer eu cred cã a avut un efect benefic.
|
Autentificare
