 Bãtrîneþe chinuitã
• Maria Sbranca, o femeie în vîrstã de 80 de ani, a ajuns sã prefere moartea vieþii pe care o duce • octogenara se plînge de tratamentele aplicate de fratele ºi cumnata ei • cei doi spun cã bãtrîna este rea, nerecunoscãtoare ºi greu de suportat • Viaþa unei nemþence în vîrstã de 80 de ani, din Piatra Neamþ, o determinã sã se gîndeascã în fiecare zi la moarte ºi sã ºi-o doreascã. Apãsatã de greutãþile anilor ºi de boli, Maria Sbranca (foto) este o bãtrînã chinuitã, rãmasã de multã vreme singurã ºi fãrã sprijin. ÃŽn sufletul sãu s-a acumulat atîta durere încît simte nevoia sã o strige cu disperare chiar ºi unui strãin care îi oferã puþinã atenþie ºi respectul cuvenit zãpezii care i-a luminat tîmplele. ÃŽn 1989, dupã 44 de ani de cãsnicie, a rãmas vãduvã. La 65 de ani se simþea încã în putere ºi credea cã poate înfrunta toate vicisitudinile vieþii de una singurã. Cum viaþa i-a demonstrat contrariul, nouã ani mai tîrziu, femeia a mers la Iaºi, la fratele ºi la cumnata sa, ºi i-a rugat sã se mute la Piatra Neamþ ºi sã împartã casa ºi rosturile sale, contra unei îngrijiri corespunzãtoare. Cei doi s-au învoit ºi s-au mutat în curte cu Maria Sbranca, împãrþind în douã casa cu cele patru camere ºi cîteva dependinþe. ÃŽnsã bãtrîna susþine cã a început s-o ducã din ce în ce mai rãu. „Fratele meu ºi nevasta lui mã trateazã mai rãu ca pe un cîine. Nu le pasã de mine ºi, dacã ar fi dupã sufletul lor, ar fi trebuit sã mor demult. Mã þin închisã în curte ca într-o cuºcã, pun lacãtul pe poartã, de nu mai pot sã ies nici mãcar ca sã îmi cumpãr o pîine. Dacã le spun ceva þipã la mine. Nu mã lasã sã vorbesc cu vecinii, nu mã lasã sã primesc pe nimeni în în casã, nici mãcar la bisericã nu mã lasã sã mã duc. Mi-au luat toate actele pe care le am ºi le þin la ei. Cînd vine poºtaºul sã îmi aducã pensia, eu nu contez, vin ei cu buletinul ºi cu legitimaþia de urmaº de veteran de rãzboi. Am cataractã la amîndoi ochii ºi nu vãd, dar, dacã i-am rugat sã mã ducã la operaþie, nu le-a pãsat de mine. Nu mai aud ºi am avut douã aparate auditive, primite de la Casa de Asigurãri de Sãnãtate, ºi pe amîndouã mi le-au vîndut“, susþine Maria Sbranca.
Doborîtã de boalã
Pînã pe 8 noiembrie, timp de douã sãptãmîni bãtrîna a fost internatã la secþia Chirurgie a Spitalului Judeþean de Urgenþã Neamþ, fiind operatã de hernie femuralã stînga, recidivantã. Din fiºa de internare a pacientei reiese cã aceasta mai suferã de hipertensiune aterialã, extrasistole atriale ºi hipoacuzie de percepþie. Femeile care au fost internate în acelaºi salon cu tuºa Maria spun cã, timp de douã sãptãmîni, cît a fost internatã, a fost vizitatã de fratele ei numai de trei ori, care nu i-a adus de mîncare mai nimic ºi nu a stat mai mult de cinci minute.
Pintilie ºi Margareta Vararu, fratele, respectiv cumnata octogenarei, spun cã Maria Sbranca este o femeie dificilã, pretenþioasã ºi extrem de greu de mulþumit ºi de suportat. „Ne acuzã cã i-am luat actele, i le-am luat pentru cã le-a pierdut de trei ori în ultimii ani ºi am umblat o grãmadã ca sã ºi le refacã. Se plînge cã punem lacãtul pe poartã, îl punem numai noaptea, ca sã nu dea cineva peste ea în casã. ªtiþi cã o datã a fugit de acasã ºi trei sãptãmîni nu am ºtiut nimic de ea? Cînd s-a întors a spus cã a fost dusã la Mãnãstirea Bistriþa. Vrea bani, de ce vrea bani, ca sã îi bea? De cîteva ori am gãsit-o cãzutã în casã de beatã ce era. Spune cã i-am furat aparatele auditive ºi i le-am vîndut? Nu este adevãrat, ea le-a vîndut, ca ºi multe alte lucruri din curte, pe care le-a dat pe bãuturã“, au declarat la unison fratele ºi cumnata bãtrînei.
Vecinii femeii au pãreri împãrþite. Unii îi plîng de milã ºi spun cã bãtrîna are parte de o viaþã de cîine bãtut, alþii spun cã ea este rea ºi nerecunoscãtoare.
Vizita fãcutã de reporterul Monitorului de Neamþ la domiciliul Mariei Sbranca a demonstrat cã într-adevãr femeia trãieºte într-o mizerie cruntã. Pe cît de tare s-a bucurat cînd ne-a auzit întrînd la ea în cãmãruþã, pe atît de tare s-a întristat cînd am plecat, umezîndu-i-se ochii de suferinþã ºi emoþie. Agãþîndu-se de noi cu toatã disperarea, tuºa Maria ne-a spus plîngînd „dacã vã e milã de o babã amãrîtã, duceþi-mã la azil“.
|
Autentificare
