„A sosit ceasul ca Þãrile Române dintre Nistru Âşi Tisa sĂŁ formeze un singur stat unitar“

• declaraĂžia aparĂžine lui Iancu Flandor, preÂşedintele Consiliului Secretarilor de Stat din Bucovina Âşi a fost fĂŁcutĂŁ ĂŽn noiembrie 1918 • prima provincie româneascĂŁ care a decis unirea cu România a fost Basarabia • a urmat Transilvania pe 1 decembrie 1918 •

ZĂŁmislirea României Mari este consemnatĂŁ ĂŽn analele istoriei la 1 Decembrie 1918. Acest ideal al românilor a fost precedat de o seamĂŁ de evenimente foarte importante, pe care le redĂŁm ĂŽn cele ce urmeazĂŁ. Prima provincie româneascĂŁ care s-a unit cu patria mamĂŁ a fost Basarabia, pe 3 martie 1917 ĂŽnfiinÞÎndu-se la ChiÂşinĂŁu Partidul NaĂžional Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu. În acelaÂşi an, la ChiÂşinĂŁu, ĂŽn octombrie, la Congresul OstaÂşilor Moldoveni, se formeazĂŁ Sfatul Þãrii, alcĂŁtuit din 86 de moldoveni Âşi 36 de reprezentanĂži ai altor naĂžionalitĂŁĂži, prima reuniune avĂŽnd loc la sfĂŽrÂşitul lunii noiembrie. Pe 2 decembrie, Sfatul Þãrii proclamĂŁ „Republica DemocratĂŁ MoldoveneascĂŁ“, pentru ca la 24 ianuarie 1918, sĂŁ se proclame independenĂža Âşi ruperea legĂŁturilor cu Rusia. La BucureÂşti, Alexandru Marghiloman, prim-ministru al României Âşi reprezentanĂžii Sfatului Þãrii au dus tratative de unire care s-au concretizat ĂŽn reuniunea Sfatului Þãrii din 15 martie 1918. În ziua de 27 Martie 1918 se voteazĂŁ unirea cu Ăžara. Marghiloman a citit declaraĂžia Guvernului privind autonomia Basarabiei, pentru unire votĂŽnd favorabil 86 de delegaĂži, trei voturi au fost contra, ĂŽnregistrĂŽndu-se 36 de abĂžineri Âşi 13 absenĂži. În actul adoptat de Sfatul Þãrii de la ChiÂşinĂŁu, se preciza cĂŁ unirea se face pe urmĂŁtoarele baze: Sfatul Þãrii actual rĂŁmĂŽne mai departe pentru rezolvarea Âşi realizarea reformei agrare dupĂŁ nevoile Âşi cererile norodului; Basarabia ĂŽÂşi pĂŁstreazĂŁ autonomia provincialĂŁ, avĂŽnd un Sfat al Þãrii, ales pe viitor prin vot universal, egal, direct Âşi secret, ca un organ ĂŽmplinitor Âşi cu administraĂžie proprie; Respectul drepturilor minoritĂŁĂžilor din Basarabia; Basarabia va trimite ĂŽn Parlamentul Românei un numĂŁr de reprezentanĂži proporĂžional cu populaĂžia, aleÂşi pe baza votului universal, egal, secret Âşi direct; Libertatea personalĂŁ, libertatea tiparului, a cuvĂŽntului, a credinĂžei, a adunĂŁrilor Âşi toate libertĂŁĂžile obÂştei vor fi garantate prin ConstituĂžie, etc. Alexandru Marghiloman afirma despre unirea Basarabiei cu România cĂŁ „ĂŽn numele poporului român Âşi al Regelui României, cu adĂŽncĂŁ emoĂžie Âşi falnicĂŁ mĂŽndrie, iau act de hotĂŁrĂŽrea Sfatului Þãrii Âşi declar cĂŁ de azi ĂŽnainte Basarabia este pe veci unitĂŁ cu România“, iar regele Ferdinand urmĂŁtoarele: „un vis frumos s'a ĂŽnfĂŁptuit. Din suflet mulĂžumesc Bunului Dumnezeu cĂŁ mi-a dat, ĂŽn zile de restriÂşte, ca o mĂŽngĂŽiere, sĂŁ vĂŁd, dupĂŁ o sutĂŁ de ani, pe fraĂžii noÂştri basarabeni revenind la Patria MamĂŁ“.

Bucovina, 27 octombrie 1918
O adunare a reprezentanÞilor populaÞiei româneºti din Bucovina este convocatã, la iniÞiativa lui Sextil Puºcariu ºi Iancu Flondor, la 27 octombrie 1918, la CernãuÞi. Adunarea Constituantã, Întrunitã sub preºedinÞia lui Dionisie Bejan, a votat o rezoluÞie În favoarea unirii cu România, precizÎndu-se unele acÞiuni de urmat: reprezentanÞii poporului din Bucovina, ÎntruniÞi astãzi 27 Octombrie 1918 În CernãuÞi, se declarã În puterea suveranitãÞii naÞionale Constituanta acestei Þãri româneºti; constituanta hotãrãºte unirea Bucovinei integrale cu celelalte Þãri româneºti, Într-un stat naÞional ºi independent; spre a conduce poporul din Bucovina ºi a-i apãra drepturile; Constituanta respinge cu hotãrÎre orice Încercare ce ar duce la ÎmpãrÞirea Bucovinei ºi doreºte Însã sã se ÎnÞeleagã cu popoarele conlocuitoare.
S-a ales un Consiliu NaĂžional format din 50 de membri din toate judeĂžele Âşi pĂŁturile sociale. Consiliul NaĂžional a alcĂŁtuit Âşi un Guvern denumit Consiliul Secretarilor de Stat, avĂŽndu-l ca preÂşedinte pe Iancu Flondor. Pe 28 noiembrie 1918, la Mitropolia OrtodoxĂŁ din CernĂŁuĂži, 74 de membri ai Consiliului NaĂžional au ĂŽnceput lucrĂŁrile Congresului General al Bucovinei, alĂŁturi de Âşapte delegaĂži germani, Âşase polonezi Âşi 13 ruteni. Erau prezenĂži Âşi reprezentanĂžii Basarabiei. PreÂşedintele Consiliului NaĂžional, Dionisie Bejan, a deschis lucrĂŁrile Congresului: „ÎntruniĂži astĂŁzi ĂŽn acest mĂŁreĂž lĂŁcaÂş, care este Âşi trebuie sĂŁ rĂŁmĂŽnĂŁ simbolul unirii ĂŽn credinÞã cu Dumnezeu Âşi ĂŽn neamul nostru, salut cu neÞãrmuritĂŁ dragoste pe reprezentanĂžii viteazei armate române, care, la ordinul M.S. Regelui Ferdinand I ne-a ĂŽntins mĂŽna de ajutor ĂŽn clipele de cea mai grea cumpĂŁnĂŁ. Salut cu aceeaÂşi dragoste pe reprezentanĂžii fraĂžilor noÂştri din Basarabia, Transilvania Âşi Ungaria. VĂŁ salut pe voi, fruntaÂşii neamului românesc din Bucovina, care aĂži venit cu inima ĂŽnsufleĂžitĂŁ din tuspatru unghiuri ale Þãrii, ca sĂŁ aÂşezaĂži piatra fundamentalĂŁ care sĂŁ clĂŁdeascĂŁ trainic Âşi de neclintit România Mare. Implor harul ceresc Âşi binecuvĂŽntarea dumnezeiascĂŁ asupra hotĂŁrĂŽrilor ce veĂži lua“.
Iancu Flondor, a dat, apoi, citire „DeclaraĂžiei de Unire“, ĂŽn care se arĂŁta: „de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile Ăžinuturi ale Sucevei Âşi CernĂŁuĂžilor, a fĂŁcut parte din Moldova, care ĂŽn jurul ei s-a ĂŽnchegat ca stat; cĂŁ ĂŽn cuprinsul hotarelor acestei Þãri se gĂŁsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniĂžele de la RĂŁdĂŁuĂži, Putna Âşi SuceviĂža, precum Âşi multe alte urme Âşi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; cĂŁ fiii acestei Þãri au apĂŁrat, de-a lungul secolelor fiinĂža neamului lor ĂŽmpotriva tuturor ĂŽncĂŁlcĂŁrilor din afarĂŁ Âşi a cotropirii pĂŁgĂŽne; cĂŁ 144 de ani poporul bucovinean a ĂŽndurat opresiunile unei cĂŽrmuiri strĂŁine care ĂŽi nesocotea drepturile naĂžionale; cĂŁ ĂŽn 1774, prin vicleÂşug, Bucovina a fost smulsĂŁ din trupul Moldovei Âşi cu de-a sila alipitĂŁ coroanei habsburgice; cĂŁ 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niÂşte mucenici pe toate cĂŽmpurile de luptĂŁ ale Europei pentru gloria Austriei; cĂŁ a sosit ceasul ca Þãrile Române dintre Nistru Âşi Tisa sĂŁ formeze un singur stat unitar. Noi, membrii Congresului General al Bucovinei, ĂŽntrunind suprema putere a Þãrii Âşi fiind singurii ĂŽnvestiĂži cu puterea legislativĂŁ, ĂŽn numele suveranitĂŁĂžii naĂžionale hotĂŁrĂŽm: unirea necondiĂžionatĂŁ Âşi pe vecie a Bucovinei, ĂŽn vechile hotare pĂŽnĂŁ la CeremuÂş, Colacin Âşi Nistru, cu Regatul României“. Actul unirii i-a fost prezentat, la IaÂşi, Regelui Ferdinand de cĂŁtre o delegaĂžie bucovineanĂŁ.

Transilvania, 1 decembrie 1918
Partidul NaĂžional Român decide la 29 septembrie 1918, la Oradea, elaborarea unei declaraĂžii asupra dreptului naĂžiunii române din Transilvania „de a dispune de ea ĂŽnsĂŁÂşi“. Textul declaraĂžiei redactate de Vasile GoldiÂş, este prezentat de Alexandru Vaida-Voievod la 18 octombrie 1918, ĂŽn Parlamentul de la Budapesta. Ideile principale cuprinse ĂŽn declaraĂžie aveau la bazĂŁ o serie de principii enunĂžate de preÂşedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, ĂŽn speranĂža cĂŁ astfel va putea fi obĂžinut sprijinul marilor puteri. În document se susĂžinea necesitatea convocĂŁrii unei adunĂŁri naĂžionale Âşi nerecunoaÂşterea Parlamentului Âşi Guvernului Ungariei ca reprezentanĂži ai naĂžiunii române.
La 30 octombrie 1918, la Budapesta, se constituie Consiliul Naþional Român Central, compus din cîte ºase membri ai Partidului Naþional Român - Teodor Mihaly, Vasile Goldiº, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voievod, ªtefan Cicio-Pop, Aurel Lazãr ºi ai Partidului Social-Democrat - Ioan Flueraº, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grappini, Iosif Jumanca. La 3 noiembrie Consiliul îºi mutã sediul la Arad ºi devine organul de decizie ºi reprezentare a naþiunii române din Transilvania. Între 29 octombrie ºi 1 noiembrie ia fiinþã Consiliul Militar Central Român, structurã menitã sã asigure ordinea ºi securitatea populaþiei româneºti, prin consilii ºi gãrzi naþionale pe tot cuprinsul Transilvaniei. În tot acest timp, Guvernul României desfãºura o activitate susþinutã de propagandã, în statele aliate,în favoarea unirii, prin diplomaþii din marile capitale, dar ºi prin diverse personalitãþi culturale ºi politice.
Între 13-15 noiembrie s-au purtat la Arad tratative cu delegaþia reprezentanþilor Guvernului Ungariei. Fruntaºii transilvãneni au cerut separarea definitivã a Transilvaniei de Ungaria, în timp ce delegaþia ungarã a admis doar autonomia. Negocierile eºueazã. Printr-o notã ultimativã, din 22 noiembrie, Consiliul Naþional Român Central adresa Guvernului Ungariei cererea de recunoaºtere a puterii depline a Consiliului asupra Transilvaniei. Consiliul Naþional decide sã convoace, la 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Naþionalã a Românilor din Transilvania ºi Ungaria. Pentru aceastã Adunare urma a fi aleºi 600 de deputaþi pe bazã de vot universal ºi 628 reprezentanþi ai organizaþiilor ºi societãþilor culturale. Participã la alegeri românii din Transilvania, Banat, Criºana, Maramureº. Timp de 12 zile, sînt aleºi cîte cinci reprezentanþi de circumscripþie, revendicãrile fiind unirea cu România, reformã agrarã, vot universal.
Alba Iulia a fost ales Âşi datoritĂŁ faptului cĂŁ Mihai Viteazul realizase Unirea Principatelor Române, tot ĂŽn acest oraÂş. Cei 1228 de delegaĂži aleÂşi s-au reunit la Cazinoul din Alba Iulia, ĂŽn timp ce ĂŽn oraÂş peste 100.000 de oameni le aÂşteptau hotĂŁrĂŽrile. Erau reprezentate toate categoriile sociale, delegaĂži ai tuturor regiunilor istorice româneÂşti. Adunarea NaĂžionalĂŁ de la Alba Iulia proclamĂŁ Unirea „acelor români Âşi a tuturor teritoriilor locuite de dĂŽnÂşii cu România“.