 „Bolnavii despre care discutãm astãzi, mîine sînt statisticã“
• interviu realizat cu Sorin Oprescu, senator al Partidului Social Democrat, preºedinte al Colegiului Medicilor din România ºi vicepreºedinte al Comisiei de Sãnãtate din Senat Reporter: Cum comentaþi legislaþia actualã din domeniul Sãnãtãþii?
Sorin Oprescu: În ceea ce priveºte legea spitalelor, a fost gînditã în vederea descentralizãrii. Acum, filosofia este alta, hipercentralizarea, neocentralizarea. De ce? Pentru cã nu le convine cuvîntul subfinanþare, cum nu le-a convenit nici alor mei cînd au fost la putere. Nedorind sã injecteze în sistemul sanitar toþi banii care se adunã, atunci nu fac altceva decît sã spunã cã se folosesc prost resursele de cãtre directorii de spitale. Ei încep altfel reforma. Ca sã scapi de ºoareci, dai foc la casã. Dar asta nu va duce nicãieri, pentru cã ei nu recunosc subfinanþarea, merg pe ideea cã se pierd fonduri fantastice, ori un director de spital, chiar de 4-5 ani de zile, nu mai administreazã nimic. Licitaþiile sînt electronice, obligatoriu, prin lege, pentru cã toate vin împãrþite pe articole de la Casa de Asigurãri ºi nu poþi muta o sumã de la un articol la altul, aºadar, bugetul global nu funcþioneazã în spitale. Este o poveste. Cã acum, directorul de spital nu mai este doctor ºi este contabil, existã un mare pericol. Ideea era cã doctorul nu se oprea atunci cînd trebuia sã facã rost de medicamente, în timp ce contabilul se opreºte, pentru cã nu are cum sã justifice indicii de performanþã contabiliceascã decît dacã au programat 11 bolnavi pe un an ºi tot atîþia au venit. Ori spitalele, din cauza stãrii de sãnãtate din România, depãºesc cu foarte mult numãrul pe care îl contracteazã. Casa de Asigurãri nu are bani sã plãteascã ºi atunci minciuna se þine lanþ. În astfel de cazuri existã pericolul ca managerul de spital, împreunã cu partea contabilã a Ministerului de Finanþe, sã spunã aºa: lumea moare în spitale nu pentru cã nu sînt bani, ci pentru cã sînt proºti doctorii.
„Sistemul sanitar trebuie sã funcþioneze descentralizat“
Rep: Aceste probleme au fost dicutate în cadrul departamentelor speciale din cadrul Partidului Social Democrat? Dacã da, la ce concluzii s-a ajuns?
S.O. : De patru sãptãmîni discutãm aceste lucruri. Avem variante pentru aceste legi, ajustate în aºa fel încît sã pãstreze un principiu foarte clar: sistemul sanitar trebuie sã funcþioneze descentralizat. Spitalele trebuie sã fie actori, parteneri, medicii de familie - parteneri, ambulatoriile - parteneri. Asta nu-l deranjeazã cu nimic pe ministrul sãnãtãþii în implementarea strategiei pe care o are. Dar ei nu au o strategie, aºa cum nu au avut nici ai mei. Neavînd o strategie pe care sã lucrezi, ei aleargã cu tulumba în spate sã stingã zonele unde este crizã de bani. Sînt douã mari ºi late: una, îm martie, cu medicamentele compensate ºi una, în septembrie, cu banii pentru spitale. În acest moment, se vorbeºte iar de arierate, care vin din spate ºi se rostogolesc în continuare. Ieºirea din minciunã este urmãtoarea: pleci de la zero ºi achiþi aceste arierate, dupã care se vede exact care este actul administrativ. Nu poþi face treabã dacã nu recunoºti subfinanþarea ºi dacã nu ai o strategie pe care sã o calezi pe sumele pe care le ai la dispoziþie, asta pentru 2006. Ce poþi sã oferi bolnavului în ziua de azi: un strîns de mînã. Toate eforturile pe care le fac oamenii ãºtia în spitale sînt pentru a administra un act terapeutic. Nu este un act terapeutic civilizat, în sensul componentei lui financiare, dar îl salveazã de multe ori pe om. Unde vrem sã ajungem? Mergem cu contabilul în frunte ºi sã spunem cã 25 de lei am primit, de 25 de lei am operat. Dacã mergem pe acest sistem nu facem decît sã creem o stare de revoltã în rîndul populaþiei. Bani de revoluþie nu avem, dar de o rãscoalã de asta...
„Ori avem grijã de cetãþeni, ori ne batem joc de ei“
Rep: Ce ºanse sînt ca proiectele gîndite în cadrul Partidului Social Democrat sã fie puse în practicã?
S.O.: O sã aibã ºanse pentru cã poporul o sã vadã ce se întîmplã dacã admite proiectul propus de Alianþã. Noi, ca „tîmpiþii“, cerem ca aceste legi sã fie discutate în Parlament, ca sã venim ºi cu alte variante ºi sã o alegem pe cea mai bunã. Noi militãm pentru ca fondul unic al Asigurãrilor de Sãnãtate sã fie fond privat al statului, în felul acesta vom avea garanþia cã nu se va mai atinge nimeni de el. Noi spunem care sã fie sursele de la stat care sã alimenteze sursele de sãnãtate la dimensiunea lor realã. Nu la 100 de diabetici, la 100.000 de diabetici, cît sînt în România. Apoi, vaccinarea populaþiei îi aparþine statului. Acestea sînt domenii strategice. ÃŽn astfel de situaþii nu te joci. Nu poþi lua mai puþine vaccinuri, în loc de 100 sã iei numai 75, cã doar nu se îmbolnãvesc toþi odatã. Fereascã Dumnezeu, cã, dacã se îmbolnãvesc toþi odatã, nu mai apuci sã cumperi a doua oarã cã mori ºi tu cu seringa în mînã. Ori avem grijã de cetãþenii aceºtia, ori ne batem joc de ei. Fiecare are o mamã, un tatã, un copil sau o bunicã ºi dacã asistã la modul în care este efectuat serviciul de sãnãtate, condus de marele contabil al tuturor timpurilor interplanetare, atunci sã nu mai aud pe cineva cã strigã pe stradã cã a pãþit ceva unchiul, mama sau tata. Cînd e vorba de ai tãi, nu te mai poate liniºti nimeni cu cuvinte, ci ai nevoie de fapte. Ce fapte? Sã-l trateze cineva în condiþii civilizate.
Rep: Are ce cãuta politica în spitale?
S.O.: Politica nu are ce sã caute în spitale. Spitalele pot fi conduse foarte bine de doctori. Preoþii sã conducã bisericile, marinarii navele, doctorii spitalele.
„ÃŽi minþim pe cetãþeni cã sîntem gata sã-i tratãm“
Rep: Care este pãrerea dumneavoastrã despre introducerea sistemului de co-platã?
S.O.: Noi inventãm roata. Co-plata s-a practicat ºi pînã acum din cauza lipsurilor. I-am spus deschis pacientului: nu avem cu ce sã-þi facem analizele acestea. Unii au avut de unde plãti pentru reactivi sau alte materiale de acestea, alþii nu. În accepþiunea liderilor Alianþei, astfel s-ar mãri bugetul sãnãtãþii. În loc sã spunã Ministerului de Finanþe sã dea înapoi treimea aia din sumã care se strînge, în aºa fel încît sã se descurce pe o strategie realã, ei încep sã ia din nou bani de la populaþie. Populaþia nu va avea bani sã poatã achita aceste servicii. ªi atunci cînd nu are bani va fi haos. Ce faci? Îi laºi sã moarã? Bolnavii despre care discutãm astãzi, mîine sînt statisticã. Dacã ne convine sã ne purtãm aºa cu oamenii care ne înconjoarã, atunci vom ajunge sã fim înjuraþi. Pentru cã indiferent cine este la putere, le-a plãcut sã punã botul acolo, la banii populaþiei. Pînã în momentul în care nu le iei jucãria de acolo ºi ministrul nu vine cu o strategie care sã funcþioneze exact pe cîþi bani sînt, lucrurile vor fi într-un echilibru precar. Va funcþiona douã sãptãmîni, dupã care se epuizeazã banii. Banii trebuie sã rãmînã la nivelul caselor de asigurãri, Casa Naþionalã trebuie sã aibã un fond de rezervã, pentru cã nu toate regiunile sînt dezvoltate la fel ºi nu adunã toþi banii în aºa fel încît sã poatã menþine o stare de sãnãtate civilizatã, convenabilã, iar statul sã-ºi dimensioneze participarea lui clarã pentru programele de sãnãtate.
Rep: Este destul de sumbrã descrierea fãcutã de dumneavoastrã. ce se poate face pentru a ne apropia ne normalitate?
S.O. : Pã acum ce doriþi, sã vã dau o culoare a speranþei ºi sã vã spun cã de mîine vom trãi foarte bine? Nu am cum sã spun lucrul acesta pentru cã sînt ºef de secþie de chirurgie, pentru cã vãd oamenii cum suferã în pat ºi pentru cã ºtiu numai cîte mii de artificii contabile fac ca sã-i pot trata aºa cum trebuie. Este o minciunã ideea cã nu sînt protocoale ºi nu se cheltuieºte. Dacã sînt protocoale, atunci trebuie sã cheltuieºti pentru un bolnav 20 - 25 de milioane de lei vechi. Ce te faci cu bolnavii din reanimare care costã sute de milioane de lei noi? Opreºti aparatul cã nu ai bani? Asta este grija noastrã cînd discutãm de conducerea contabiliceascã ºi cînd discutãm de conducerea cealaltã. Sînt zone unde se lucreazã la cel mai înalt nivel tehnic, zona operaþiilor de transplant, care s-a extins aproape în întreaga þarã. Cît este moral sã cheltuieºti din banii pe care îi ai la dispoziþie? Au oamenii aceia un preþ? Nu au ºi atunci guvernanþii trebuie sã înþeleagã cã nu se pot rezolva aceste lucruri, un tratament civilizat, decît fãcînd sã funcþioneze toate segmentele sanitare: medicul de familie, ambulatoriul ºi spitalele. Abia dupã aceia discutãm de civilizaþia care a intrat în sistemul sanitar din România. Pînã atunci sîntem cu toþii niºte mincinoºi. Îi minþim pe cetãþeni cã sîntem gata sã-i tratãm. Ceea ce se întîmplã acum, cu acest pachet aberant de legi, înseamnã cã ne îndreptãm încet, încet, spre haos.
Rep: Ca senator, ce pãrere aveþi de colegii care îºi iau scutiri medicale pentru a putea lipsi de la lucrãrile Parlamentului?
S.O. : Nu este vorba de nici o scutire medicalã. Problema este în felul urmãtor: puterea doreºte sã-ºi treacã bugetul. Noi ne-am fãcut criticile ºi sîntem acolo, atît timp cît puterea nu este în salã sã-ºi voteze propriul buget, ce sã mã mai leg de colegii mei care sînt trataþi cu spatele? Problema se poate pune în felul urmãtor: vreþi sã vã treceþi acest buget aberant? Treceþi-vi-l bãieþi. Nenorocirea face cã nu au maºinã de vot. ( interviul a fost realizat înainte cu o sãptãmãnã de aprobarea bugetului pentru anul 2006 n.r).
|
Autentificare
