 ÎNTORªI DIN MORÞI
• doi muncitori au fost smulºi din ghearele morþii • ei au fost îngropaþi de un mal de pãmînt, la 7 metri adîncime • cei doi au avut noroc - pãmîntul i-a prins în picioare, nu i-a strivit • le-au dat viaþã colegii, toþi cei care au sãrit ºi au sãpat disperaþi pînã cînd i-au scos din groapa care ar fi putut sã le devinã mormînt • Un cumplit accident de muncã s-a petrecut, ieri, în jurul orei 14, pe ºantierul de la Sala Polivalentã Piatra Neamþ. ÃŽn timp ce lucrau la nivelarea unui ºanþ adînc de circa 7 metri, doi muncitori de la Energoterm au fost surprinºi de un mal de pãmînt care s-a prãbuºit peste ei, îngropîndu-i de vii. Disperaþi, colegii au alergat într-un suflet la locul accidentului, au luat lopeþi ºi tîrnãcoape ºi au început sã smulgã, efectiv, pãmîntul clisos care acoperea groapa în care se aflau cei cu care împãrþiserã atîþia ani pîinea amarã de ºantier: Vasile Rotariu, din Rediu, cãsãtorit, tatãl a patru copii, ºi Anton Misãilã, din Rãzboieni, cãsãtorit, tot patru copii.
„Se lucra la canalizare: excavatorul sãpa în capãt, iar noi montam un tronson de þeavã. Totul pãrea în ordine. Am ieºit din ºanþ - numai ei mai rãmãseserã sã sape la un puþ mai adînc decît restul ºanþului, unde urma sã bãgãm un bazin de decantare. Atunci, din partea stîngã, a cãzut malul ºi i-a prins. I-a astupat complet. Am sãrit imediat, cu toþii, la lopãtat: toatã echipa Energotermului, vreo 20 de oameni, plus bãieþii de la Moldocor. La un moment dat, am auzit ceva. I-am strigat, ne-au rãspuns. Erau în viaþã! Ne-am bucurat extraordinar de mult cã i-am auzit ºi am atacat toþi, prin rotaþie, cu lopeþile: dãi! dãi! ÃŽntre timp, au venit pompierii ºi au început ºi ei sã sape. Dupã vreo 20 de minute am dat de ei. I-am scos. I-am salvat. Trãiesc, sînt în siguranþã“, ne-a spus, cu glasul întretãiat de emoþie, maistrul Mircea Borcilã.
„Ne-a anunþat SMUR-ul ºi, în zece minute, am ajuns. I-am gãsit pe muncitori sãpînd. Ne-am rotit ºi noi la lopatã. La scoaterea lor am participat, efectiv, cu toþii: i-am extras de acolo, i-am pus pe targã, i-am dus la salvare. Erau într-o stare bunã - au avut ei o rezervã de aer cum au fost prinºi, altfel nu i-am fi gãsit în viaþã. Au avut zile“, a adãugat Segiu Þifui, plutonier major la Serviciul de Descarcerare din cadrul Inspectoratului pentru Situaþii de Urgenþã.
Cei doi au avut mare noroc: pãmîntul care i-a acoperit, un pãmînt mai moale, i-a prins în picioare, nu i-a strivit. Valul a luat ºi doi bulgãri mai mari care, în cãdere, au asigurat un oarecare spaþiu ºi, mai ales, aer. Altfel, muncitorii, care au stat vreo 20 de minute sub pãmînt, ar fi murit sufocaþi. Vasile Rotariu ºi Anton Misãilã pot spune cã s-au mai nãscut o datã. Le-au dat viaþã colegii, toþi cei care au sãrit ºi au sãpat disperaþi pînã cînd i-am scos din groapa care ar fi putut sã le devinã mormînt.
„Mi s-a pãrut cã a durat o veºnicie“
Investigaþiile efectuate la Spitalul Judeþean de Urgenþã Neamþ au demonstrat cã victimele teribilului accident au avut marele noroc de a scãpa nu doar vii, ci ºi nevãtãmate. Cu toate acestea, cadrele medicale ale Unitãþii de Primire a Urgenþelor Neamþ i-au þinut cîteva ore sub supraveghere. Aproape paralizaþi de spaimã cei doi bãrbaþi încercau sã îºi revinã din ºocul suferit ºi nãuciþi de faptul cã nu au nici o leziune, nu doreau decît sã ajungã acasã, în mijlocul famiilor lor.
Cu mîinile împreunate ca pentru rugãciune, Vasile Rotaru privea în gol, realizînd cã numai printr-o minune dumnezeiascã firul vieþii nu i-a fost curmat. „Nu mai þin minte decît cã am apucat sã strig la colegul cã vine malul peste noi ºi am fugit amîndoi, încercînd sã ne salvãm. Dintr-o datã ne-am trezit în întuneric, tremurînd de spaimã. Nu am avut nici mãcar putere sã strig dupã ajutor. Nu mai aveam atunci în minte decît cã trebuie sã mã rog la Dumnezeu ca sã ajung acasã sã-mi mai vãd o datã copiii. Am auzit la un moment dat zgomot în afarã ºi mi-am dat seama cã s-au adunat în jur colegii noºtri, care se chinuiau sã ne scoatã de acolo. Nu pot sã spun cît am stat aºa în beznã cu teama cã nu o sã mai vãd lumina zilei, dar mi s-a pãrut cã a durat o veºnicie“, a declarat Vasile Rotaru.
Cu glasul întretãiat de emoþie, Anton Misãilã, a spus la un moment dat, cu convingere: „Cred cã ãsta-i norocul copiilor ºi numai datoritã lor sînt în viaþã încã. E postul Crãciunului, e sfînta zi de vineri, am avut noroc“.
Întrebarea este cum de s-a putut petrece aºa ceva?
„La sãpãturi care depãºesc o anumitã adîncime trebuie sã existe sprjiniri de mal sau malurile taluzate, cu taluzuri corespunzãtoare. Se pare cã lucrul acesta n-a fost respectat cu stricteþe. Oricum, cea care va stabili împrejurãrile producerii accidentului este comisia numitã la nivelul unitãþii. E bine cã nu sînt victime - din cîte ºtiu, salariaþii sînt la spital, în afara oricãrui pericol“, a precizat Ioan Popescu, inspector ºef la Inspectoratul Teritorial de Muncã Neamþ.
|
Autentificare
