Cronica unui sfîrºit de grevã
Se împlinesc cinci zile de cînd s-a încheiat cea mai mare „vacanþã de toamnã“ din istoria ºcolii româneºti, avutã de ºcolãrimea românã, de la ciuma lui Caragea încoace, graþie celei mai mari greve a corpului didactic care a avut loc în România tot cam de atunci încoace.
Un an se împlineºte de cînd ucraineanul Iuºcenko a îmbrãcat caftanul portocaliu de preºedinte, care acum a început sã se uzeze vizibil pe la poale, mîneci ºi, mai ales, pe la buzunare, pe unde circulã corupþia mai des.
Pe la noi, nici n-a trecut bine anul ºi cei care mai înjurau de mamã, la greu, acum înjurã portocaliul cu buzunarele crãcãnate de atîta buget dosit.
Revoluþia portocaliului din noiembrie 2004 a stîrnit curiozitatea printre români ºi, de atunci, pe lîngã dictatura corupþiei, s-au pricopsit ºi cu dictatura mediocritãþilor.
Cadrele didactice ºi-au abandonat în stradã, acum o lunã, hanoracele portocalii de campanie, strigînd acum de zor „Jos Guvernul“, cu speranþa ca mãcar premierul Tãriceanu sã cadã, înainte ca bugetul sã fie schilodit iremediabil de cota unicã de impozitare de 16%.
ÃŽntr-o cursã „care pe care“ timp de o lunã, Guvernul nu a cedat un leu pentru salariile dascãlilor, dar nici dascãlii nu au murit de dorul claselor îngheþate ºi, în deplin consens cu elevii, au lungit vacanþa acestora din varã în decembrie cu încã o lunã.
Greva corpului profesoral, de departe cea mai gravã ºi de amploare din istoria lor, s-a confruntat nu numai cu incapacitatea de dialog a guvernului, dar ºi cu aroganþa acestuia, atîta timp cît premierul Tãriceanu ºi vicepremierul Pogea îºi fãceau de treabã prin strãinãtate, pentru a lipsi motivaþi de la negocieri.
Menestreli ai actualei puteri au cãutat sã acrediteze ideea cã greva profesorilor a fost coordonatã de cãtre PSD, cãutînd astfel sã canalizeze nemulþumirile populaþiei provocate de grevã cãtre acest partid.
Greva cadrelor didactice ar trebui sã fie cu atît mai semnificativã pentru actuala putere, cu cît acestea, în general, au fãcut parte din corpul electoral al Alianþei PNL-PD în alegerile din 2004.
În concluzie, greva nu a fost decît o rãzmeriþã de proporþii în interiorul electoratului Alianþei Dreptate ºi Adevãr, rãzmeriþã pe care, oricît i-ar fi convenit PSD-ului, acesta nu avea capacitatea sã o provoace ºi sã o coordoneze, ci doar sã o susþinã politic.
Sindicatele prevestesc o iarnã fierbinte, care sã compenseze apa lãlîie din calorifere, situaþie care pare sã convinã Guvernului, dacã e sã luãm în seamã dialogul rece al acestuia cu profesorimea grevistã.
Tîrnãcopul s-a dovedit mult mai înfricoºãtor pentru Guvern decît condeiul, aºa cã minerii au obþinut aproape tot ce ºi-au dorit, fãrã sã calce prin Bucureºti, pe cînd dãscãlimea ºi-a rupt pingelele degeaba între Palatul Victoria ºi Parlament, pentru o iluzorie creºtere de 11% la salarii.
Guvernul ºi-a bãtut joc de profesori, tratîndu-i cu aroganþã, iar în replicã, profesorii cer demisia premierului, în speranþa cã s-or alege cu ceva pînã la urmã. Noroc cu intervenþia de ultimã orã a preºedintelui Bãsescu, care le-a mai adãugat 0,33% la salar, trimiþîndu-i acasã.
Dupã nenumãratele negocieri sterile, Guvernul minte cu seninãtate cã a acordat învãþãmîntului 5% din PIB, care cicã este suma cea mai mare de la 1990 încoace, ceea ce ne-a fãcut sã rãsfoim a n-ºpea oarã bugetul, din scoarþã în scoarþã, pentru a constata cã lucrurile stau exact pe dos. Cu un buget rãmas de numai 3,76% din PIB, învãþãmîntul primeºte cea mai micã sumã bugetarã de la 1990 pînã în prezent, dovedind cã Guvernul nu este numai mincinos, ci ºi meschin.
Meschinãria Guvernului trebuia motivatã cumva, aºa cã pe piaþã a fost lansat zvonul cã, dacã profesorilor li se vor mãri salariile, inflaþia va creºte devastator pentru toþi cei 22 de milioane de români - aºa cã nu meritã mãrirea.
În continuare, Guvernului nu-i rãmîne decît sã se rupã în figuri, cu privire la transparenþa monologului cu sindicatele.
Promisiunile de creºtere salarialã 2006 pentru cadrele didactice nu se regãsesc în Bugetul de stat, votat în Parlament de cãtre Coaliþie, cu viteza luminii, ca sã nu se observe aceastã omisiune.
Creºterea salarialã promisã, de 5,5 % pe primele 9 luni ale anului 2006, nu acoperã decît inflaþia pe primele 5 luni ale anului respectiv, ceea ce înseamnã cã, pe lunile iunie-septembrie, profesorimea va reveni la salariul real din 2005. Urmãtoarea creºtere promisã, de 6,33% pentru trimestrul IV al anului viitor, va avea aceeaºi soartã în raport cu inflaþia, care dacã se va stabiliza la 9% pentru 2006, va trebui sã ne considerãm norocoºi.
Pe ansamblu, greviºtilor li s-a promis o creºtere salarialã în medie de 7% pe anul 2006, menitã sã acopere doar 80% din inflaþia optimist preconizatã.
Lustraþie în sindicate
Liderilor sindicali ajunºi parlamentar li se dau la gioale pe motive de lustraþie, considerîndu-se cã de acum, cînd unii dintre ei au ajuns multimilionari în euro, poziþia în topul superbogaþilor este incompatibilã cu poziþia de lider pe la sindicat. Ba mai mult, incompatibilitatea se doreºte sã nu se opreascã aici, unui parlamentar fiindu-i interzis sã fie membru de sindicat, ceea ce înseamnã cã liderii nu-ºi mai pot ataºa ºi titulatura de deputat sau senator lîngã aceea de boss sindical. Legea este propusã de un frustrat din Alianþã, pe motive cã aceasta nu are în Parlament ºi lideri de sindicat, aºa c-ar trebui sã moarã ºi capra PSD-ului.
Legea va fi durã, dar de o clarificare tot era nevoie, cã prea a dispãrut demarcaþia dintre patroni ºi lideri de sindicat, de nici numai ºti cum sã li te adresezi. ªi dacã mai sînt ºi parlamentari, nici atît.
În Parlament nu sînt puþini, care se gîndesc la o extindere a incompatibilitãþilor la primii 1.000 de oameni de afaceri, aflaþi într-un top al României, care pentru purificarea aerului ar trebui sã nu devinã deputaþi sau senatori vreo 10 ani, de acum încolo.
Oricît ºi-ar transfera aceºtia averile la soacre, cît sînt în Parlament numai la afaceri le este gîndul, iar prosperitatea acumulatã pe durata mandatului, de la mandat se trage, nu de la managementul soacrelor.
Aºa cã în lupta nesfîrºitã pentru un Parlament curat, ar fi bine ca cel puþin 10 ani sã nu mai calce pe acolo vreun picior de „oameni de afaceri“ din top.
|