Romaºcanii... voodoo
• mulþi dintre romaºcani cred în vrãji ºi farmece • preoþii considerã aceste practici „diavoleºti“, dar nu le neagã existenþa • Destul de mulþi cetãþeni din municipiul Roman ºi zona arondatã apeleazã, adesea, la „ghicitoare“ pentru a afla dacã au „spor“ în casã, dacã norocul va veni sau va ocoli familia, ori dacã au „duºmani“ care „le vor binele“, chiar dacã asta îi costã, adesea, bani grei. Cei care se ocupã cu ghicitul în cãrþi sau cu magia, fie ea albã sau neagrã, profitã de situaþie ºi „storc“ bani frumoºi de la creduli. Preoþii spun cã nu existã mijloace mai bune de curãþire a trupului ºi sufletului decît postul ºi rugãciunea. Vrãjile ºi farmecele sînt considerate „procedeele diavoleºti“ cele mai cunoscute. Dacã vrãjile sînt apanajul unor persoane care se cred cu un aºa-zis har într-ale magiei (albe ºi negre), farmecele nu trebuie fãcute neapãrat la vrãjitoare, ci pot fi activate de cãtre toþi cei necuraþi la suflet, rãi ºi invidioºi, care doresc rãul altcuiva. De fapt, aceste farmece reprezintã semne exterioare cãrora le sînt ataºate cu bunã ºtiinþã influenþe diabolice. ÃŽn categoriile farmecelor intrã cele rãspîndite direct, personal, ca o emanaþie ce pleacã din privire, voce, atingere, respiraþie, salivã, miros ºi cele în care fermecarea provine de la un obiect influenþat de practicant (apã, bãuturi, mîncare, scrisori). Cea de-a treia categorie, care este ºi cea mai periculoasã, include fermecarea cu ajutorul unor ingrediente disparate, amestecate cu particularitãþi care trezesc confuzia ºi dezordinea. Tot ce este mai abject ºi murdar, tot ce sugereazã oroare, formeazã materia primã a acestui procedeu hidos: reptile, broaºte, pãsãri, sînge, carne infectatã, apã în care s-a spãlat mortul, excremente, pãr de þap, de vrãjitoare. Aceste elemente disparate sînt unite în pacheþele ºi depuse de cãtre rãu-voitori în locurile unde trebuie sã opereze (grãdini, la poartã, aruncate peste gard), în aºa fel ca persoanele vizate sã calce pe ele. Alteori, aceste „otrãvuri diavoleºti“ sînt amestecate omogen în pudrã, pastã ºi unguente pe care urmeazã a le folosi cei vizaþi. Toate acestea servesc pentru a chema ºi pune în acþiune „îngerii“ întunericului. ÃŽmpotriva diavolului ºi a lucrãrilor lui este nevoie cã tot creºtinul sã lupte prin credinþa puternicã în Dumnezeu, cu post ºi rugãciune, însoþindu-se permanent de semnul Sfintei Cruci, ºtiind bine cã numai la acest semn cele diavoleºti îºi pierd toatã puterea. „Cînd un creºtin simte cã a fost atins de un farmec, este bine sã facã post negru ºapte vineri la rînd, consumînd doar apã curatã, de izvor, mergînd duminica la Bisericã ºi mãrturisindu-se la propriul duhovnic. ÃŽn post, rugãciunea este cel mai uºor auzitã de Dumnezeu! De mare folos este Psalmul 37 din Biblie. ÃŽn cazul farmecelor, ca ºi atunci cînd intervine ispita diavolului, de mare folos sînt Spovedania, ÃŽmpartãºania, Postul trupesc ºi sufletesc, Rugãciunea folosind Ceaslovul, Acatistierul ºi Psaltirea, sfinþind cît mai des casele noastre“, a precizat Florin Þuscanu, preot protopop în cadrul Protoieriei Roman. O rugãciune pentru dezlegare de farmece poate suna astfel: „O blestemaþilor ºi urîþilor diavoli, de oriunde sînteþi ºi oricîþi sînteþi, voi care fermecaþi ºi otrãviþi lucrurile ºi casele oamenilor, fugiþi cu toate descîntecele ºi farmecele voastre!“.
|
Autentificare
