Datini Âşi obiceiuri de MoÂş Nicolae

Moº Nicolae este una din cele mai frumoase ºi aºteptate sãrbãtori de cãtre copii. Cu acest prilej, în fiecare casã, cei mici - dar ºi unii adulþi - îºi pregãtesc ghetele, lustruindu-le ºi punîndu-le lîngã uºã. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune cã Moº Nicolae trece pe la toate gospodãriile, pentru a lãsa cîte ceva în ghete: cadouri pentru cei care au fost buni ºi cuminþi, sau cîte o nuia pentru cei neascultãtori. Poporul are habar mai puþin de identitatea ºi biografia realã a Sfîntului Nicolae, deºi îl þine foarte drag. Sîn' Nicoarã, cum era îndeobºte numit în lumea tradiþionalã, este mai degrabã un personaj mitologic, în jurul cãruia s-au þesut legende diverse ºi uneori nãstruºnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfînt fãcut de Dumnezeu ºi ar sta de-a stînga Acestuia (primul fãcut, Mihail, are cinstea sã stea de-a dreapta). Sîn' Nicoarã (ajutat de Sîn' Toader) pãzeºte Soarele, care are adesea tendinþa sã fugã, ca un cal nãrãvaº. Sîn' Nicoarã e acum bãtrîn, dar în tinereþile lui unii zic cã ar fi fost podar, iar alþii cã ar fi fost corãbier ºi pescar (ca protector al corãbierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scarã largã, atît în Rãsarit cît ºi în Apus). El ar fi oprit ºi apele Potopului, pe vremea lui Noe. Se pare cã ipostaza de Moº Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminþi, însã nuieluºe pentru cei neastîmpãrati) e o inovaþie orãºeneascã, prefigurînd dãrnicia mai substanþialã a lui Moº Crãciun. La þarã, în aceastã zi de sãrbãtoare, copii primesc fructe ºi colãcei, iar, la oraº, jucãriile sînt cele care bucurã copii. Din pãcate, din cauza traiului tot mai greu pe care îl au majoritatea românilor, Moº Nicolae ajunge doar cu dulciuri ºi pentru cei mai mulþi copii de la oraº