 CASE ÎN GHEAÞÃ
• la Izvoru Alb, Sãrbãtorile vor fi triste • lacul natural format în august dupã alunecãrile de teren a îngheþat • cu tot cu casele sãtenilor • „Dumnezeu ne-a încercat încã o datã. Asta este a treia oarã cînd ne mutãm sãlaºul în altã parte. A doua oarã a fost cînd ne-am strãmutat, cînd cu lacul de acumulare de la Bicaz. ªi acum, iarãºi apa! Mie mi-a înghiþit casa lacul cel blestemat la care nimeni nu se aºtepta sã rãsarã de-o datã aici între munþi“, a declarat o sãteancã • Izvoru Alb, zi de sãrbãtoare cînd reporterul Monitorul a ajuns în satul cel mai afectat de natura dezlãnþuitã din acest cumplit an 2005. 12 familii rãmase în varã fãrã adãpost, ca urmare a alunecãrii muntelui Dosul Izvorului peste locuinþe, continuã sã-ºi plîngã soarta. Lacul format prin barajul natural apãrut peste noapte în mijlocul satului, care a înghiþit, în august, cîteva gospodãrii, s-a transformat, o datã cu sosirea iernii, în pod de gheaþã, strîngînd acum ca într-o menghinã pereþii caselor. Izvorãnii încearcã sã realizeze, cu ajutorul unui utilaj trimis de Primãria Bicaz, un ºanþ de scurgere pentru eliberarea milioanelor de metri cubi de apã din lac. Zadarnic, deocamdatã. Cu sprijinul administraþiei locale, sãtenii au început amenajarea unui drum, pe versantul din stînga al proaspãtului lac natural, care sã refacã legãtura dintre cele douã pãrþi ale cãtunului. Cît priveºte construcþia caselor, deºi au intrat în posesia materialelor, cele 12 familii rãmase fãrã adãpost au reuºit pînã la lãsarea frigului sã toarne doar temeliile. Urmeazã ca oamenii sã locuiascã pînã în primãvarã fiecare pe unde poate. Douã dintre familiile sinistrate au hotãrît sã pãrãseascã satul definitiv. La rude, una la Bicaz, iar o alta în comuna Farcaºa. Restul au ales ca locaþii pentru ridicarea gospodãriilor zona Baicu, aparþinînd aceluiaºi sat. Acum douã duminici, primarul Bicazului, Constantin Catrinoiu, împreunã cu liderul local PD, Viorel Munteanu, s-au aflat în mijlocul izvorãnilor pentru a purta discuþii cu localnicii. S-a hotãrît de comun acord ca Primãria sã trimitã în zonã un buldozer pentru a termina drumul început. Preotul paroh al satului, Aurel Florea, apelînd la ajutorul altor parohii din judeþ, a reuºit sã acorde prin bisericã fiecãrei familii sinistrate cîte 15 milioane de lei. Dar Sãrbãtorile iernii lui 2005 îi vor gãsi pe izvorãni mult mai triºti decît în anii trecuþi.
Neputinþã
Toate acestea au fost aflate, cu cîteva zile în urmã, din discuþiile purtate de cãtre reporter cu sãtenii din Izvoru Alb, loc în care natura a luat-o razna în varã ºi o datã cu ea ºi pãmîntul de sub gospodãriile unor oameni paºnici ºi cu credinþã în Dumnezeu. La descinderea în zonã, pe mulþi dintre localnici aveam sã-i aflãm la bisericã, unde pãrintele Florea oficia Sfînta Lirughie de duminicã. Sãteni tãcuþi, învãluiþi de mirosul de tãmîie, apãsaþi de griji ºi de anii trãiþi aspru printre munþi. Din puþinul lor aduseserã ofrande bisericii, cîte ceva întru pomenirea morþilor, nu puþini la numãr dupã cum aveam sã aflãm dînd ascultare celor pomeniþi de preot. Printre localnici, se afla ºi primarul Bicazului, care cãlcase satul întru aflarea de noi pãsuri. „Am trimis aici un utilaj pentru a încerca sã mai dislocãm din barajul natural, lucrare care sã conducã la scãderea nivelului apei“, a spus primarul Catrinoiu. Iar mai apoi aveam sã înþelegem cele spuse de cãtre acesta, direct în teren. ÃŽntr-adevãr un canal de fugã lung de vreo 50 de metri, adînc de aproximativ trei metri ºi lat tot pe-atît, îºi fãcea acum loc printre mormanele de pãmînt adus în vale de prãpãdul din varã. Numai cã rostul sãu nu se prea regãsea în înãlþimea lacului, care ce-i drept scãzuse vreun metru, dar prea puþin. Casele se aflau tot sub prigoana apei îngheþate pînã aproape de uºorul uºilor. „Ne-ar trebui un buldozer care sã împingã la vale malul de pãmînt. Apoi tot cu acest utilaj sã continuãm drumul început pe coastã care sã facã legãtura dintre cele douã pãrþi ale satului“, a spus preotul satului. „Ne-a ajutat primãria cînd a putut. Oamenii au acum materiale pentru case, dar le lipseºte forþa de muncã. Aproape toþi sînt bãtrîni. Ce sã facã? Dar satul trebuie sã rãmînã sat, cãci oamenii sînt legaþi sufleteºte de glie“, a mai declarat preotul comunitãþii.
„Sã fie un blestem, o lucrare diavoleascã sau o încercare din partea lui Dumnezeu“
Dar, cei bãtuþi de soartã, acum, aproape jumãtate de an de la dezastru, cînd îºi vãd gospodãriilor înghiþite de ape ºi strînse între gheþuri o datã cu sosirea iernii, sînt pesimiºti.
„Vin sãrbãtorile peste noi ºi nevoia ne face sã le întîmpinãm printre strãini. Dumnezeu ne-a încercat încã o datã. Asta este a treia oarã cînd ne mutãm sãlaºul în altã parte. A doua oarã a fost cînd ne-am strãmutat, cînd cu lacul de acumulare de la Bicaz. ªi acum, iarãºi apa! Mie mi-a înghiþit casa lacul cel blestemat la care nimeni nu se aºtepta sã rãsarã de-o datã aici între munþi. De multe ori stau ºi mã gîndesc, sã fie un blestem, o lucrare diavoleascã sau o încercare din partea lui Dumnezeu?“, se întreba Miluþa Titianu, o izvorancã ce se apropie de 80 de ani. „Nu mã las, pînã nu-mi fac altã casã în Baicu, locul în care cu ajutorul lui Dumnezeu o sã ºi sfîrºesc pînã la urmã“, a mai adãugat bãtrîna.
ªi totuºi, din spusele ei, am aflat cã nu va renunþa nici la vechea casã, pe care, dacã apele o vor slobozi, „o va lãsa spre amintire urmaºilor, cã a fost o femeie zdravãnã, precum Ceahlãul“. Pe lîngã locul „rupt“ de puhoaie se aflau alte figuri care priveau parcã în gol cu chip pustiit de vlagã.
Erau unii dintre bãtrînii locului peste gospodãriile cãrora cãzuse „potop“ de pãmînt, distrugîndu-le tot ce agonisiserã o viaþã. ªi cum puteau fi percepuþi chiar ºi acum, dupã mai multe luni de la dezastru, altfel decît niºte oameni deznãdãjduiþi, cînd trãiserã pe viu ºi fuseserã pãrtaºi la imagini apocaliptice, în chiar propriile ogrãzi? „Nu se mai poate face nimic. Vin zilnic ºi privesc la locul în care am trãit zeci de ani, cu bucuriile ºi necazurile unei vieþi. Dar acum amintirile nãvãlesc una dupã alta. Am primit materiale pentru a-mi ridica o altã casã, însã mai sînt eu oare în stare la bãtrîneþe?“, ne-a spus, între douã oftaturi, un bãtrînel gîrbovit de frig. Mai încolo un altul, ºi tot aºa, precum niºte personaje dintr-o altã lume.
Izvoru Alb, prin alunecãrile de teren produse în varã, ca urmare a ploilor torenþiale abãtute asupra zonei, a rãmas în continuare o ranã deschisã ºi adînc încrustatã în conºtiinþa oamenilor din sat. Sãrbãtorile Crãciunului ºi cumpãna dintre ani vor afla cele 12 familii, cãrora le-a „fugit“ pãmîntul de sub case, mult prea triste ºi rãvãºite, încît sã poatã trãi din plin bucuria unor împliniri sufleteºti. Dar, aºa cum rãzbate din spusele sinistraþilor, SPERANÞA n-a murit.
(FOTO: Izvoru Alb, august ºi decembrie 2005)
|
Autentificare
