 „Nebuni“ dupã Occident
• mulþi dintre nemþenii care merg la muncã în strãinãtate se întorc cu grave afecþiuni psihice • medicii psihiatri spun cã problemele acestora sînt provocate de neadaptarea la viaþa din Vest • cei mai mulþi dintre pacienþi suferã sindroame de dezrãdãcinare • victime colaterale devin copiii sau membrii familiei care rãmîn în þarã • Sãrãcia, traiul la limita subzistenþei, lipsa unui loc de muncã sau a unei locuinþe, precum ºi lipsa unei perspective, îi aduc la disperare pe mulþi nemþeni. Hotãrîþi sã îºi schimbe viaþa ºi sã le ofere mãcar copiilor o ºansã, aceºtia iau calea strãinãtãþii, unde muncesc pe rupte pentru a cîºtiga un ban în plus.
Singuri printre strãini, departe de familie ºi de cei apropiaþi, adesea umiliþi de cãtre cei pentru care muncesc sau de cei pe care îi îngrijesc, cei mai mulþi dintre nemþenii plecaþi sã îºi caute norocul în alte þãri, suferã tulburãri emoþionale majore, care duc la apariþia unor afecþiuni psihice. Secþia Psihiatrie a Spitalului Judeþean Neamþ are tot mai mulþi pacienþi proveniþi din rîndul celor care se întorc din strãinãtate. Majoritatea femei, pe care le copleºesc singurãtatea, dorul de familie, izolarea sau condiþiile vitrege de muncã. Anul acesta au ajuns aici opt persoane care, sacrificîndu-se la maximum pentru a cîºtiga bani, au suferit sindroame de dezrãdãcinare.
Potrivit precizãrilor fãcute de cãtre doctor Cornelia Vulpe, ºefa secþiei Psihiatrie, douã dintre ele constituie cazuri mai speciale. „Este vorba de douã doamne, una de 45 ºi cealaltã de 47 de ani, care, mergînd în Italia, dupã o lunã de zile au dezvoltat un delir senzitiv de relaþie, avînd senzaþia cã sînt urmãrite, cã existã persoane care vor sã le otrãveascã ºi chiar sã le omoare. Punctul comun al cazurilor a fost izolarea de mediu, ambele trãind singure în casã cu niºte bãtrîne. Una dintre ele îngrijea o bãtrînã care nu putea vorbi ºi nici nu auzea. Aceasta a decedat, iar doamna care avea grijã de ea s-a simþit vinovatã de sfîrºitul bãtrînei. ÃŽn momentul în care bãtrîna a murit, ea s-a speriat foarte tare, a intrat într-o stare de ºoc, astfel fiind declanºatã boala psihicã. Cealaltã doamnã a plecat din casa unde muncea în Italia ºi s-a întors în România, deoarece nu a suportat regimul de viaþã, fiind bãtutã cu bastonul de cea pe care o îngrijea“.
Cele mai frecvente cazuri de boalã gravã se manifestã la persoane cu vîrste între 40 ºi 45 de ani, care suferã pierderea simþului realitãþii, depersonalizare, deliruri senzitive de relaþie, deliruri halucinatorii. Reacþia patologicã se referã la persoanele sãnãtoase care nu sînt pregãtite pentru modul de viaþã de „afarã“. Principalul ºoc suferit de românii care ajung în strãinãtate este al schimbãrii mediului, iar cel de-al doilea este al necunoaºterii limbii. 90% dintre aceºtia nu cunosc limba þãrii unde se duc sã munceascã ºi, atunci cînd se trezesc într-un mediu total necunoscut ºi nu pot sã-ºi comunice niºte intenþii foarte simple, se simt frustraþi, suferã extrem de mult.
„Astfel, apar în primul rînd reacþii depresiv-anxioase, care pot cãpãta chiar intensitate delirantã. Cu pregãtirea psihologicã necesarã, aceste reacþii pot trece neobservate, dupã o spitalizare de douã-trei sãptãmîni ºi un tratament de minimum ºase luni. Existã însã ºi o a doua categorie de reacþie patologicã severã care apare pe un teren preexistent de îmbolnãvire sau pe un teren genetic sensibil la îmbolnãvire, iar ºocul neadaptãrii la noul sistem de viaþã declanºeazã boala cu care individul rãmîne pe perioadã îndelungatã“, afirmã doctor Cornelia Vulpe.
„Testarea psihologicã îþi aratã cã existã niºte tendinþe cãtre o exacerbare emoþionalã sau a unor trãsãturi de caracter“
Un lucru reiese foarte clar: aceste persoane care aleg lucrul în diverse þãri nu sînt pregãtite psihologic sã facã faþã acestui fapt, drept dovadã fiind faptul cã, în foarte multe dintre cazuri, boala debuteazã în strãinãtate. Astfel, mulþi pacienþi cu astfel de probleme au fost internaþi în spitale din Italia, Spania, Anglia, Franþa, iar psihiatrii nemþeni au purtat corespondenþã cu medicii strãini în legãturã cu starea acestora. „Eu îi sfãtuiesc pe toþi cei care pleacã în strãinãtate sã se investigheze psihologic, sã îºi pregãteascã noþiuni concrete de limbã pentru o conversaþie obiºnuitã, sã nu suporte acolo ºocul imposibilitãþii de a comunica ºi apoi, fiecare om sã aibã grijã de propria sãnãtate. Testarea psihologicã îþi aratã cã existã niºte tendinþe cãtre o exacerbare emoþionalã sau a unor trãsãturi de caracter. Psihologul deceleazã boala ca atare ºi recomandã întãrirea personalitãþii pe anumite trãsãturi de caracter. Nu ºtiu cîþi dintre cei care vor sã plece la muncã în strãinãtate sînt testaþi psihologic, iar dintre cei testaþi nu ºtiu cîþi respectã recomandarea unui specialist de a face psihoterapie pînã pleacã. Psihoterapia ajutã foarte mult ºi este recomandatã ºi în toate cazurile de care am vorbit. Avînd în vedere cã în România termenul de psihoterapie înseamnã bani ºi vorbã lungã, cã oamenii nu cred decît în leacuri bãbeºti sau în medicaþie datã de nu ºtiu ce profesor universitar de la Bucureºti, psihoterapia este luatã în derîdere. Cîþi dintre români ºtiu cã psihoterapia este o tehnicã de tratament deosebit de completã, precisã ºi ºtiinþificã, atunci cînd este fãcutã de oameni care au studii de specialitate. Eu le recomand celor care merg la psihoterapeut sã vadã diploma acestuia, pentru cã oriunde în lume psihoterapeutul trebuie sã îºi afiºeze în cabinet diploma cu ºcoala terminatã. Un psiholog sau psihiatru poate fi foarte bun în meseria lui, dar, dacã nu are ºcoalã de psihoterapie, este nul în acest sens. Avînd în vedere cã ºedinþele de psihoterapie la un cabinet particular costã destul de mult, nu meritã sã cheltui ºi bani ºi timp cu impostori“, a susþinut doctor Cornelia Vulpe.
Copiii ºi restul famiei, victime colaterale
Nu doar cei plecaþi în strãinãtate ajung sã sufere de afecþiuni psihice mai mult sau mai puþin importante, ci ºi membrii familiei lor, rãmaºi acasã, fie cã este vorba despre partenerul de viaþã sau despre copiii lor. Potrivit precizãrilor fãcute de cãtre medicul amintit, existã persoane care dezvoltã diverse sindroame psihice din cauza geloziei ºi a obsesiei legate de faptul cã soþul sau soþia aflat la mii de kilometri distanþã de casã îºi gãseºte un alt partener de cuplu.
Medicul Vulpe a afirmat cã sînt femei care au nevoie de tandreþea soþului ºi nu pot concepe altfel existenþa lor. Pe de altã parte, în ultima vreme multe dintre cãsnicii se fac foarte rapid ºi nu pe baze solide, sufleteºti ºi de înþelegere. De aici apar foarte multe probleme. Existã soþi care timp de zece ani au trãit bine ºi la un moment dat apar probleme, nu se mai înþeleg, pentru cã personalitãþile ºi caracterele se schimbã ºi astfel în calea unei cãsnicii apar fel de fel de obstacole. ÃŽn astfel de situaþii, cînd unul dintre soþi pleacã departe de casã, existã riscul de a se rupe cuplul. „Am în tratament o doamnã care a înnebunit aflînd de la «binevoitori» cã soþul plecat în strãinãtate are o relaþie acolo. A plecat dupã el, l-a urmãrit zi ºi noapte ºi în cele din urmã s-a convins cã totul era fals. S-a întors acasã, dar a decis sã plece totuºi înapoi, în ideea cã «dacã apare cineva ?». Ea are o problemã majorã, generatã de gelozie. O femeie geloasã nu o sã accepte niciodatã ca bãrbatul sã plece de acasã mai mult de douã sãptãmîni, fãrã sã îi intre în cap ideea cã o sã plece cu alta“, a mai susþinut Cornelia Vulpe.
Mult mai gravã este însã situaþia copiilor rãmaºi acasã, fãrã unul dintre pãrinþi sau chiar fãrã amîndoi. Aceºtia devin minori problemã, cu greutãþi în a se adapta unor norme de viaþã. Fie neglijeazã ºcoala, fie comit infracþiuni, fie devin dependenþi de bani, avînd în vedere cã acesta este, la un moment dat, cel mai important lucru pe care îl primesc de la pãrinþi. Mulþi dintre cei care trãiesc astfel de experienþe triste devin apatici sau agresivi, consumã alcool, tutun ºi chiar droguri, nu mai au motivaþia de a învãþa ºi sînt obsedaþi de plecarea în strãinãtate unde sã facã orice numai sã facã bani.
Psihiatrii nemþeni au sesizat cã în ultimii ani capãtã amploare un fenomen extrem de ciudat - multe persoane care revin în þarã de la muncã ºi încep tratamentul de specialitate, îl întrerup dupã o perioadã, din proprie iniþiativã, ºi, deºi boala avanseazã ºi devine cronicã, ei pleacã din nou sã munceascã afarã. Nevoia acutã de bani ºi de mijloace de existenþã este cea care devine prioritarã ºi astfel oamenii nu conºtientizeazã cã problema sãnãtãþii lor mintale este foarte gravã.
„De aceea, eu, ca specialist, am mari rezerve vizavi de mîndria Guvernului ca, an de an, sã trimitã tot mai multe persoane la muncã în strãinãtate. Dupã cîteva luni ºi un pumn de bani strînºi, nu ºtiu dacã din punct de vedere material este un beneficiu sã devii client al Psihiatriei. Medicaþia este foarte scumpã, costurile familiale ale îngrijirii sînt, de asemenea, foarte importante, iar calitatea vieþii individului ºi a familiei sînt mult modificate“, a conchis doctor Cornelia Maria Vulpe.
Drame
Nu puþine sînt cazurile cînd dupã o perioadã petrecutã în strãinãtate de unul din membrii familiei apar drame iremediabile. ªi enumerãm aici sinucideri sau alte fapte de violenþã extremã. Pe 8 noiembrie 2005, o femeie de 40 ani, din Sãbãoani, ºi-a pus capãt zilelor, aruncîndu-se sub roþile unui tren. Motivul suicidului nu a putut fi elucidat, dar victima, mamã a trei copii, revenise, în urmã cu o lunã, din Italia, de la muncã.
Se pare cã gelozia soþului rãmas în þarã a fost mobilul unei crime petrecute pe 12 octombrie 2004, la Gîdinþi. Constantin C. ºi-a bãtut soþia cumplit, între cei doi existînd o stare conflictualã mai veche, generatã de acuzaþiile de infidelitate proferate de bãrbat. Relaþiile dintre soþi s-au depreciat mai ales de la începutul lui octombrie 2004, cînd femeia s-a întors acasã dupã trei luni de ºedere în Italia.
La proces, acuzatul a declarat magistraþilor cã regretã fapta comisã ºi a susþinut cã nu a intenþionat s-o omoare, dar fusese orbit de gelozie mai ales cã în ziua crimei un vecin i-a spus despre presupusele infidelitãþi ale soþiei. Constantin C. a primit pentru fapta sa 8 ani de închisoare, fiind acuzat de omor calificat.
|
Autentificare
