Gazul ca pretext
Preºedintele Putin, un fost colonel KGB strãlucit - la fel de strãlucit, probabil, ca ºi omologii sãi vestici ajunºi la preºedinþie din structurile de informaþii - a fãcut, în cursul anului trecut, o declaraþie la care publicul nu a fost foarte atent. Putin considera destrãmarea URSS drept „cea mai mare catastrofã geopoliticã a secolului“. Rusia a pierdut nu doar ieºirea la mare ºi teritorii ori supremaþia militarã a lumii, Rusia a pierdut în ultimele decenii ale secolului XX mult mai mult. Rusia a pierdut un imperiu, în vreme ce harta Europei ºi a Orientului Mijlociu s-a redesenat, în ciuda eforturilor sale. Am asistat - asistãm - la un alt fel de rãzboi rece a cãrui ferocitate este reflectatã, deºi nimeni nu o spune explicit, în explozia de terorism internaþional. Redefinirea conceptului de rãzboi -drept considerat a aparþine, pînã acum, legal, numai statelor- ilustreazã ºi situaþia de acum. Rãzboiul s-a mutat în zone neconvenþionale: controlul resurselor sau manipularea unor focoase umane. ÃŽncleºtarea de acum - sã nu ne facem iluzii, ceea ce vedem azi are rãdãcini adînci - aratã cã s-a intrat într-o altã etapã a noului rãzboi rece.
Rusia foloseºte azi un plan vechi, structurat de inteligenþele feroce care ne-au modelat ºi nouã istoria: toate resursele din Uniune aveau un capãt de control la Moscova. Economia fostelor þãri satelite este astfel modelatã încît, undeva, pe traseu, sã existe mereu un robinet „made in“ Moscova, fie cã e vorba de gaz metan, petrol, electricitate, lemn sau metale rare.
Aºa cã Rusia, deranjatã pe multiple planuri, a trîntit un pumn zdravãn în robinetul cu gaz metan. Pantoful rusesc trîntit cîndva cu grosolãnie calculatã în masa tratativelor de la ONU îºi are astãzi echivalentul în manevrarea elegantã a robinetului cu gaz metan care încãlzeºte Europa.
Uniunea Europeanã - cea mai bine integratã structurã politicã ºi culturalã din lume, în acest moment, cu economii care ar putea sã se echilibreze relativ rapid - este un pol de putere cu atît mai nedorit, cu cît se apropie mai mult de Moscova. Chiar dacã în interiorul UE existã tendinþe de echilibrare - nu e o întîmplare efortul Austriei de a cumpãra atît Petrom, cît ºi BCR, ºi asta doar în România - faþã de preeminenþa Franþei ºi a Germaniei, structura este tot puternicã. Dargazul ar putea fi, iatã, o pîrghie de presiune semnificativã ºi un factor de negociere.
UE, ca putere, deranjeazã: „înghite“ ºi Þãrile Baltice, ºi România, ºi Bulgaria! O Ucrainã cu alegeri manipulate mai bine din altã parte decît din Rusia, deranjeazã. Despre un Irak devenit teatru de rãzboi ºi cu petrolul controlat de americani, nici nu mai vorbim. Sã adãugãm baze militare americane certe în România, ca ºi declaraþiile - aparent nãstruºnice- ale preºedintelui Bãsescu despre o integrare europeano-americanã a Republicii Moldova, drept în coasta armatei ruseºti, bine înþepenite de un deceniu în Transnistria. Baºca declaraþia referitoare la „Marea Neagrã, lac rusesc“.
Preþul impus la gaz metan þãrilor vecine descrie destul de exact situaþia geopoliticã. Un cerc tot mai strîns peste pieptul Rusiei care pare sã fi decis, spre finalul lui 2005, sã-ºi joace altfel cãrþile: re-naþionalizarea unora dintre companiile strategice ºi folosirea lor ca pîrghie de negociere politicã.
Faptul cã Putin a dat uºor înapoi în ultimele douã zile aratã însã cã ºi adversarii sãi îºi þin bine pîrghiile proprii în mîini. Nu e de crezut cã Rusia îºi doreºte în faþã un zid diplomatic compact, de care sã-ºi pocneascã þeasta. Ameninþarea Ucrainei - dispusã sã creascã preþul chiriei pentru flota ruseascã plasatã la Sevastopol, un punct strategic important - aratã o carte neplãcutã de jucat pentru toþi cei implicaþi. Dar valoroasã.
ªi undeva, în acest decor, ne aflãm ºi noi. Ca de obicei, cu factura istoricã a gazului metan în mînã. ªi cu puþinele resurse rãmase, de vînzare.
|
Autentificare
