Concesionarea, o soluþie pentru a stopa degradarea monumentelor istorice
• rãmîne de vãzut cîþi amatori se vor arãta interesaþi de a investi într-o astfel de afacere Guvernul pregãteºte o ordonanþã de urgenþã privind concesionarea monumentelor istorice, prin trecerea lor în administrare ºi folosinþã privatã pe o perioadã determinatã. Potrivit proiectului, operatori privaþi sau nonguvernamentali ar urma sã preia anumite edificii pe o perioadã de maximum 49 de ani, cu obligaþia de a le consolida, punîndu-le în evidenþã valoarea culturalã ºi istoricã ºi folosindu-le ca surse de venituri din turism sau din alte activitãþi, în funcþie de profilul monumentului sau zonei respective.
„Este o idee mai veche, încã din vremea cînd la conducerea Ministerului Culturii era Ion Caramitru. Sînt foarte multe cazuri, mai ales în mediul rural, unde bugetele locale nu permit lucrãri de anvergurã privind reabilitarea monumentelor. Concesionarea lor ar fi o soluþie. Deci este o idee bunã, ºi, mai ales, europeanã, pentru cã în Europa sînt foarte multe castele, hanuri ºi alte obiective istorice care au fost fie concesionate, fie vîndute unor proprietari care pot sã le întreþinã. Fireºte, nu vor fi concesionate bisericile sau mãnãstirile catalogate drept obiective de patrimoniu, ci doar acele monumente istorice care se preteazã la aºa ceva, hanurile, de exemplu. Doar persoanele interesate sã concesioneze un monument nu fac efortul financiar de dragul artei, ci ca sã obþinã profit. Avem cîteva monumente istorice care ar putea fi concesionate, cum ar fi Hanul de la ªerbeºti sau Casa Semaca din Piatra Neamþ“, a afirmat Adrian Alui Gheorghe, directorul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Neamþ.
Hanul de la ªerbeºti, din care nu au mai rãmas decît niºte pereþi de piatrã nefasonatã, a fost zidit în timpul domniei lui Vasile Lupu, care ar fi stabilit aici loc de popas pentru cãruþele negustorilor ºi pentru olãcari. Vechiul drum se oprea în faþa hanului cu intrare monumentalã ºi porþi grele, ghintuite. În dreapta, trei încãperi ocupau mai mult de jumãtate din latura de rãsãrit, iar în stînga, pe aceeaºi lungime, erau alte douã camere ºi intrarea boltitã a unui beci, rãmînînd astfel spre nord - de o parte ºi de cealaltã a zonei centrale - spaþiul necesar pentru adãpostirea cailor. Acoperiºul a ars în timpul primului rãzboi mondial, fiind refãcut dupã aceea. Hanul a funcþionat pînã la începutul anilor 50, cînd a fost abandonat ºi lãsat sã se ruineze, toate încercãrile de restaurare de pînã acum eºuînd din lipsã de fonduri.
Casa Albu-Semaca, o clãdire cu etaj, ziditã pe la jumãtatea veacului XIX, este situatã pe strada ªtefan cel Mare, în faþa Parcului Cozla. Ea se individualizeazã în ansamblul construcþiilor din jur prin orientarea ºi arhitectura sa. Parterul corpului principal are înfãþiºarea unui portic pe ale cãrui coloane se sprijinã prispa (în stil românesc) a etajului. Sub acest aspect, casa Albu-Semaca poate fi consideratã ca un exemplu tipic de conciliere arhitecturalã a noilor tendinþe urbanizant-moderne cu tradiþia vechilor construcþii în lemn. Ulterior, construcþia a fost amenajatã ca internat pentru elevi ºi mai apoi ca un complex de ateliere pentru practica ºcolarã.
|
Autentificare
