Perfectul anonim
Este anonimul perfect. La o bere cu bãieþii, îl remarci doar cînd se face nota sau cînd ai nevoie de cineva sã cumpere þigãri. La birou, cît timp este subordonat, nu-l vezi decît la leafã sau la ziua ºefului. Nu are alte pãreri decît ale acestuia ºi vorbeºte doar cînd cineva ºi-a spus pãrerea, ca s-o aprobe. Nu conteazã cã peste 5 minute ºi-o schimbã. Conþopist de modã veche, i-a vãzut pe ºefi cum se îmbogãþesc ºi le-a copiat reþeta. S-a privatizat dupã metoda consacratã, „ce-i al tuturor poate fi ºi al meu“, a vîndut de la pantofi pentru morþi pînã la alcool (cu toate avantajele fiscale deduse din asta) ºi dupã ce a adunat mulþi bani a mai vrut ceva: onorabilitate! A ales din nou metoda consacratã: dacã ai bani, onorabilitatea, în România, o obþii de acolo unde totul se vinde ºi se cumpãrã. ÃŽn politicã. Aºa a ajuns anonimul perfect „cantidat“ cu pretenþii. ÃŽn preajma „greilor“, a învãþat cã „Sã trãiþi-ul“ slugarnic de pe vremea împuºcatului este la fel de valabil ºi acum, nu a zis niciodatã nu, fie cã a fost vorba de o ladã de bere pentru lipitorii de afiºe, fie de sute de milioane ºi a promovat imediat.
Onorabilitatea anonimului - trecut prin ºcoalã ca gîsca pe prund - trebuia sã se mai producã ºi pe planul diplomei. Unde s-a mai vãzut perfect fãrã patalama la mînã ºi doar cu liceul teminat cu chiu cu vai, cã se intrebau profesorii sãracii dacã n-au uitat notele peste 6? Adevãrul este cã tot modelul rusesc e cel sfînt: cadrili se avanseazã dupã dosar, notele merg pînã la cinci! ªi uite aºa a fãcut anonimul, precum Fãt Frumos doi ani într-unul la o facultate care te face deºtept la fãrã frecvenþã ºi a putut s-aspire, cu fireascã îndreptãþire, la funcþia de perfect între perfecti. Avantajele funcþiei erau enorme: erai numit ºi nu te întreba nimeni dacã în afarã de mercurial ai mai citit ceva, ai maºinla scarã, poþi sã-þi angajezi rudele unde vrea muºchii tãi - cã n-a zis nimeni nimic de creier. Poþi sã obligi angajaþii sã-þi spunã „sã traiþi“ cu intonaþia „politically correct“, poþi ordona sã nu þi se controleze firma, îi poþi face o farmacie fetei sau o poþi lansa pe urmele tale, copie perfectã, de la diploma aranjatã la politicã, poþi lua carnetul de conducere la duºmni sau cumãtrii ºi, ce e cel mai important, nimeni nu-þi cere pãrerea, tu doar execuþi.
Existã ºi cîteva dezavantaje, mici, dar enervante. Trebuie sã mai mergi pe la televizor ºi, la început, cînd îþi era fricã de camera de luat vederi cã o confundai cu reflectorul de la interogatoriile din filme ieftine, preferai sã dai interviuri noaptea tîrziu, în beznã, cînd nimeni nu auzea cum chinuieºti limba. A se înþelege limba românã. Mai sînt ºi afurisitele de conferinþe de presã, unde afurisiþii de ziariºti te întreabã despre ce vor ei ºi nu poþi citi rãspunsurile decît la întrebãrile aranjate. Important cã le-ai rezolvat ºi pe astea, te duci numai la emisiuni unde ºtii întrebãrile, aºa ca la concursurile cu gir gvernamental, mai un ºpriþ, mai o chiftea pentru ziariºtii acreditaþi, mai o ameninþare ºi gata! Esti PERFECT-ul fãrã probleme.
Evident, ai ºi vise: te visezi ministru, ginerele primar, altã rudã în locul tãu. Dimineaþa, trezit cu zimbetul pe buze ai o singurã problemã: oare funcþia de ministru e tot pe viaþã? ªi cît o fi costînd?
|
Autentificare
