 „Uneori fac sute de versiuni pentru cã scenariul e numai un plan. Scenariul final îl constituie opera însãºi“
• declaraþia aparþine regizorului Francis Ford Coppola, care a organizat ieri, în aer liber, o conferinþã de presã O conferinþã de presã cu Francis Ford Coppola la Piatra Neamþ nu putea avea loc decît în decorul glacial al „Tinereþii fãrã tinereþe“, în faþa casei Lalu, pe o bancã plinã de zãpadã. O bancã pe care, cu naturaleþe, regizorul s-a instalat întrebînd cãtre gazetari: „E bine?“ Cu o ºapcã închisã la culoare ºi un fular bleumarin, înfofolit într-o hainã groasã ºi pantaloni de schi, regizorul clipea blînd cãtre jurnaliºti. Greu sã întrebi despre un film care de abia se toarnã ºi al cãrui scenariu, deºi pãstreazã ºira povestirii lui Eliade, este ca o fiinþã vie, în continuã schimbare. Nu poþi sã ºtii felul în care va curge o poveste, fie ea scrisã ori filmatã, cãtre ce capãt ºi ce fel de final va duce, ce sensuri ascunse va scoate la luminã. Poþi întreba fie despre lucrurile mãrunte, concrete, fie despre perspectivã. Dar nu poþi vedea lucrurile care curg pe dedesubt ºi care construiesc para-realitatea filmului. Acel lucru imaterial care face din cadrele rupte, cum ar fi holul casei Lalu, cu modificãri minore, dar semnificative - un radio vechi, portretul lui Ceauºescu, niºte chei retuºate atent - o intrare vetustã de hotel. Poþi înþelege cã ochiul camerei vede diferit ceea ce noi considerãm a fi normalitate; o lume peste care s-a aºternut, de zeci de ani, patina cenuºie a unui mod de viaþã, a unei sãrãcii patente. Transformarea aceea subtilã, de la o graniþã la alta, de la Vest la Est, de la Nord la Sud. O hainã socialã frapantã pentru ochiul viu al unui nou venit. O hainã socialã inexistentã în ochiul rutinat al celor de dinãuntru. Dacã frigul interior va deveni artã, vom putea spune, încã o datã, în felul întors în care frumuseþea se rãzbunã uneori, cã sîntem norocoºi.
Reporter: Cum vi se pare Piatra Neamþ, cum vã par locurile, oamenii?
Francis Ford Coppola: Cred cã Piatra Neamþ este un oraº frumos. M-am simþit tare bine, este pentru a treia oarã cînd vin aici. ÃŽmi place locul, aºa cum e aºezat, între munþi. Este pentru a doua oarã cînd vin aici, în plinã iarnã. Oamenii sînt foarte drãguþi ºi foarte politicoºi ºi, deºi am filmat aici numai cîteva zile, oraºul ne-a ajutat foarte mult, ne-au ajutat inclusiv cu filmãrile de stradã. ªi poliþia a fost foarte cooperantã. Am fost sã vizitez Casa memorialã „Calistrat Hogaº“, care pãstreazã aerul de epocã. Dupã cum ºtiþi, în nuvela „Tinereþe fãrã tinereþe“, Eliade plaseazã casa personajului principal la Piatra Neamþ. Am cãutat prin oraº strada Episcopiei, dar n-am putut-o gãsi. De asemenea, Eliade vorbeºte despre cafeneaua Select, la care ar fi obiºnuit sã meargã Calistrat Hogaº, dar cafeneaua nu mai existã sau n-a existat niciodatã. Mã bucur, în schimb, cã pot filma în peisajul autentic din lucrarea lui Eliade.
Reporter: Sînteþi familiarizat cu miturile acestei zone, cu ceea ce a scris Eliade despre Ceahlãu sau despre vrãjitoare?
Francis Ford Coppola: Se zice despre Eliade cã n-a avut un gînd sã nu-l fi trecut pe hîrtie. ªtiu cã a scris foarte mult, de la roman ºi nuvelã la Istoria Religiilor ºi filosofie. Nu cunosc pe nimeni care sã fi citit chiar tot. E extrem de mult. Dar ºtiu cã în România ºi, în special în aceastã regiune, sînt foarte multe poveºti, povestiri, basme, incluzînd mitul din basmul „Tinereþe fãrã bãtrîneþe“. Cred cã Eliade s-a jucat cu cuvintele cînd a scris, dar sînt prea puþin familiarizat cu tradiþiile de aici.
Reporter: Aþi întrerupt filmãrile o perioadã lungã de timp. Reveniþi dupã 9 ani în film. De ce acum?
Francis Ford Coppola: Dupã cum ºtiþi filmul, ca toate afacerile moderne, reprezintã o întreprindere comercialã. De aceea, o parte dintre proiecte nici nu sînt prea interesante. N-am vrut doar sã fac filme. Am vrut sã ºi scriu ºi scrisul m-a condus, cu ajutorul unui prieten, la scrierile lui Mircea Eliade. Sînt interesat de temele timpului, conºtienþei, a reflexiei imaginaþiei în realitate, teme strîns legate de miturile Indiei; iar Eliade avea un adevãrat instinct al acestor lucruri. Cineva mi-a sugerat sã citesc povestirile sale, în ideea de a mã ajuta în scrisul meu ºi, citind, mi-am spus: „Din povestirea asta ar rezulta un mic film foarte frumos“. Numai cã deja nu mai e un mic film. Povestirea m-a inspirat ºi m-am gîndit cã ar fi interesant sã vin în România sã lucrez aici. Apropo, am citit într-un ziar cã 90% din echipa mea sînt români. Nu-i adevãrat! ÃŽn echipã, incluzîndu-mã ºi pe mine, sîntem numai trei strãini. Aºa cã echipa e 98% româneascã.
Reporter: Cum lucraþi cu actorii români? E adevãrat cã sînteþi superstiþios?
Francis Ford Coppola: Spuneþi: „modest superstiþios“, ca toþi italienii. Deºi fularul meu e bleumarin ºi are o culoare despre care se spune cã aduce nenoroc, eu îl port. Cît despre teatru... România are o mare tradiþie în teatru, în literaturã. Am întîlnit actori foarte buni aici. Am vãzut cã se joacã „Volpone“ la Teatrul Tineretului. Cred cã oamenii de teatru se simt bine unii cu alþii, indiferent ce limbã vorbesc. ªi sînt atît de mulþi tineri care vorbesc limba englezã. Oricum, cred cã limba vorbitã nu reprezintã nicidecum o barierã în lumea teatrului.
Reporter: Parafrazînd numele unuia dintre filmele dvs. celebre, „Naºul“, se poate spune cã aþi botezat un prim film românesc. S-ar putea zice cã sînteþi un „naº“ pentru cinematografia românã?
Francis Ford Coppola: Ar fi o onoare deosebitã, mi-aº dori asta. Dar aveþi deja o tradiþie semnificativã ºi în teatru, ºi în cinematografie: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie. Existã deja o tradiþie în aceastã parte a lumii. Dar
m-aº bucura sã devin o parte din ea.
Reporter: Cum vi se par româncele?
Francis Ford Coppola: Sînt faimoase pentru frumuseþea lor ºi se spune cã moldovencele sînt cele mai frumoase. Mai ales în Piatra Neamþ, toatã lumea este ºi binevoitoare, ºi prietenoasã.
Reporter: La a cîta variantã de scenariu vã aflaþi?
Francis Ford Coppola: Modific scenariul în fiecare zi. De vreme ce aceasta este bazat pe povestirea în sine, fac modificãri în scenariu în funcþie de ceea ce vãd ºi de ceea ce învãþ, în funcþie de lucrurile noi pe care le aduc actorii. Au fost, nu ºtiu?! Cinci, ºase, opt, nouã, zece versiuni ale scenariului. Dar uneori fac sute de versiuni pentru cã scenariul e numai un plan, aºa încît scenariul final îl constituie opera însãºi. Vã mulþumesc tuturor. Vã mulþumesc dvs. Mulþumesc oraºului Piatra Neamþ. Mulþumesc acestei frumoase case.
N.R: Am folosit întrebãrile tuturor redactorilor prezenþi la conferinþa de presã pentru a structura un interviu, aºa cum a curs el. Ar trebui sã adãugãm gentileþea regizorului care s-a fotografiat zîmbitor cu toatã lumea ºi a oferit autografe.
FOTO: Regizorul Francis Copola acordînd un autograf Cameliei Varvara, directorul Monitorul
|
Autentificare
