Sãrbãtoarea Sfîntului Grigorie Teologul
Biserica creºtinã pomeneºte an de an, pe 25 ianuarie, pe Sfîntul pãrinte Grigorie Teologul sau Cuvîntãtorul de Dumnezeu. Acesta a trãit în secolul IV ºi s-a nãscut în Capadochia, în cetatea Nazianz ºi a fost botezat dupã numele tatãlui sãu. Din fragedã pruncie, Grigorie era isteþ ºi înþelept, comportamentul lui find de om matur. Povãþuit de faptele bune ale mamei sale, tînãrul Grigorie a învãþat mult ºi a hotãrît sã trãiascã toatã viaþa în înfrînare ºi curãþie trupeascã ºi sufleteascã. Primii ani de ºcoalã i-a petrecut în Cezareea Capadochiei, cu cei mai aleºi ºi învãþaþi dascãli, apoi a plecat în Palestina ºi mai tîrziu în Alexadria. Se spune cã, dupã aceasta, dorind sã meargã la Atena, Grigorie s-a urcat într-o corabie cu necredincioºi. Plutind în noianul mãrii, s-a ridicat o mare furtunã ºi toþi erau speriaþi de moarte. Atunci Grigorie a început sã se roage lui Dumnezeu ca sã-i salveze. Furtuna s-a oprit ºi toþi cei din corabie au i-au mulþumit lui Grigorie, preamãrind pe Hristos Dumnezeul la care sfîntul s-a rugat. Ajuns la Atena, Grigorie s-a întîlnit ºi s-a împrietenit cu Sfîntul Vasile, ºi cu înþelepciunea ºi învãþãtura lor au devenit în scurtã vreme dascãli, în timpul împãratului Constanþiu, fiul marelui Constantin cel Mare.
Dupã o vreme, Vasile a plecat în Egipt, iar Grigorie a fost þinut de atenieni prin rugãminþi. La vîrsta de treizeci de ani, s-a întors în Nazians, unde tatãl sãu era episcop ºi dupã ce a primit Sfîntul Botez, a fost numit preot. Dar Sfîntul Grigorie dorind liniºtea monahiceascã, a fugit în tainã la prietenul sãu, Sfîntul Vasile care era preot ºi la o mãnãstire din Pont. Astfel, au început a vieþui în liniºte ºi au scris împreunã. Dupã o vreme, la rugãminþile insistente ale tatãlui sãu, Grigorie se întoarce în casa pãrinteascã, urmînd o perioadã grea de luptã împotriva ereziilor ºi astfel, fãcîndu-se cunoscut tuturor, sfînta bisericã l-a numit „Teologul“, de la el rãmînîndu-ne multe scrieri folositoare.
|
Autentificare
