 Programul „Fermierul“, simplã fantezie fluturistã
Programul „Fermierul“, lansat cu promisiuni nemaipomenite de cãtre ministrul agriculturii, extrem de mediatizat, era aºteptat, fãrã îndoialã, de cãtre þãranii români care sperau de multã vreme într-o schimbare. Domnul ministru a insistat în numeroasele sale intervenþii asupra faptului cã agricultura din România va deveni - în scurt timp - una performantã, la nivelul exigenþelor impuse de cãtre Uniunea Europeanã. Ce-i drept, acest program este în fond, foarte bun, dar greu de aplicat în actualele condiþii, de aceea el devine nerealist ºi profitabil doar pentru un numãr extrem de redus de cetãþeni. Ca om care cunoaºte foarte bine realitatea satelor, voi demonstra cu argumente destul de convingãtoare de ce acest proiect ambiþios nu-i decît demagogie ºi înºelãtorie. Dacã am fost sceptic încã de la lansarea lui, apariþia normelor metodologice de aplicare m-au convins cã am avut dreptate.
Considerînd cã programul „Fermierul“ va rezolva problemele din agriculturã, ministerul de resort a eliminat pentru anul 2006 sprijinul financiar, primele ºi subvenþiile pentru produsele agricole tradiþionale: grîu, porumb, floarea-soarelui, soia, ovãz, plante furajere, lapte. Drept urmare, toþi producãtorii vor avea de suferit, iar consecinþele vor fi destul de grave: terenurile vor rãmîne nelucrate, numãrul vacilor de lapte va scãdea, iar România va deveni nu doar un mare importator, ci ºi un consumator al produselor de pe piaþa europeanã. ªi, asta, în condiþiile în care þara noastrã ar fi putut asigura, fãrã probleme, atît producþia pentru propriile nevoi, cît ºi pentru export.
Aplicarea programului a debutat cu o altã prevedere greºitã: suma de 7.000 miliarde lei de la bugetul de stat nu este acordatã direct agricultorilor, ci bãncilor, mai precis unei singure bãnci, BCR, care a primit, fãrã licitaþie, exclusivitatea privind implementarea acestui proiect. Deci Legea nr. 231/2005 prevede cã Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale acordã aceºti bani cu titlu gratuit bãncii, iar agricultorul solicitã credit de la BCR, urmînd sã depunã garanþii, sã demonstreze cã deþine bunuri imobile de valoare, sã achite dobînzile ºi comisionul.
Obþinerea creditului este extrem de anevoioasã, þinînd seama de faptul cã dosarul pentru contractarea lui prevede nu mai puþin de 26 de documente (!) care mai de care mai greu de obþinut. Dacã totuºi reuºeºte sã obþinã creditul, beneficiarul trebuie sã returneze suma în 10 ani, iar la un împrumut de 10 miliarde lei trebuie sã achite la BCR 14 miliarde lei. Pînã cînd nu-ºi achitã creditul, agricultorul nu este proprietarul investiþiilor realizate. Ca garanþie la creditele solicitate nu se acceptã construcþiile viitoare; de asemenea, nu se acceptã construirea de imobile în regie proprie. Chiar ºi la investiþii mici, de 10.000 - 20.000 euro este obligatorie existenþa autorizaþiilor de funcþionare (mediu, sanitar-veterinare etc.) care sînt destul de costisitoare ºi greu de procurat.
Pentru cã Legea nr. 231/2005, nu prevede, în mod expres, exceptarea de la achitarea dobînzilor pentru perioada de graþie - aºa cum susþine cu seninãtate ministrul Flutur - împrumutaþii vor achita în aceastã perioadã atît dobînzile, cît ºi comisioanele ºi taxele aferente.
Cã acest program este o simplã promisiune fantezistã, mincinoasã ºi nerealistã, o dovedeºte ºi faptul cã nu poþi realiza ferma-model cu ceea ce-þi oferã banca dupã ce-þi achiþi aceste datorii. Din cele 10 miliarde iniþiale poþi sã-þi cumperi un tractor de 210 - 240 CP, prevãzut cu plug, disc ºi semãnãtoare sau, o altã variantã, poþi înfiinþa o plantaþie de 10 ha de viþã de vie nobilã. Cu ce-þi susþii afacerea dupã ce banii s-au terminat într-o primã etapã a investiþiei?
„«Fermierul» are ºanse extrem de scãzute de implementare“
Pînã la obþinerea profitului sînt atîtea alte cheltuieli de fãcut, imposibile chiar ºi pentru cel mai destoinic întreprinzãtor. O altã mare pãcãlealã fluturistã þine de promisiunea cã un credit prin Programul „Fermierul“ se acoperã prin Agenþia SAPARD în proporþie de 50%, iar diferenþa de 50% prin BCR. Dar, conform normelor metodologice, BCR asigurã doar 85% din valoarea totalã, ceea ce înseamnã cã aportul propriu trebuie sã fie de 15% din valoarea proiectului.
ÃŽn altã ordine de idei: nici pînã astãzi Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale nu a stabilit care este formatul - standard al avizului ce trebuie emis de cãtre direcþiile pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã judeþene, iar BCR nu cunoaºte, încã, detaliile referitoare la modalitatea de utilizare a fondului care va fi alocat de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale pentru anul 2006. ÃŽn aceste condiþii, numãrul posibililor beneficiari ai acestui program va fi cu mult mai mic decît cel pe care-l anunþa lãudãrosul ministru, adicã peste 6.000 de fermieri din bugetul lui 2006. Dacã nu sînt luaþi în calcul agricultorii de peste 60 de ani ºi nici cei care n-au împlinit 18 ani (adicã cei care nu se pot obliga faþã de bancã), dacã se þine seama cã documentaþia necesarã contractãrii unui credit de investiþii este extrem de greu de întocmit, dacã cei care deþin bunuri imobiliare cu care sã garanteze împrumutul sînt extrem de puþini în lumea sãrãcitã a satelor, se ajunge la concluzia cã „Fermierul“ are ºanse extrem de scãzute de implementare.
Astfel, acest program atît de mediatizat se dovedeºte aproape inaccesibil pentru cei mai mulþi dintre românii care ºi-ar fi dorit cu adevãrat o astfel de afacere, atît din lipsa fondurilor, cît ºi din cauza birocraþiei excesive. Mai adaug faptul cã obligativitatea subvenþiei pe unitatea de suprafaþã ºi pe cap de animal intrã în vigoare de la 1 ianuarie 2007, în condiþiile în care pentru agricultorii români acordarea ei în 2006 ar fi contat foarte mult. În acest context, mã gîndesc dacã n-ar fi fost mai bine ca acele 7.000 miliarde lei vechi cu care Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale subvenþioneazã BCR sã fi fost utilizate pentru sprijinirea producãtorilor ºi susþinerea eficientã a agriculturii, începînd chiar din 2006. Cred cã acesta ar fi fost adevãratul ajutor de care au nevoie þãranii în acest moment.
P.S. Documente care dovedesc extrema dificultate de întocmire a dosarului de obþinere a unui credit: planul de afaceri; lista garanþiilor propuse; lista garanþiilor aferente creditelor contractate la alþi creditori; fluxul de lichiditãþi (cash - flow); studiul de fezabilitate; avize, acorduri pentru ocuparea terenurilor agricole, asigurarea cu combustibil, energie electricã, energie termicã, protecþia apelor, pãdurilor ºi mediului înconjurãtor, urbanism ºi sistematizare, etc; situaþia contractelor încheiate (copii dupã contracte cu furnizori ºi clienþi); situaþia surselor de finanþare (proprii); intabularea ipotecii; asigurãri; memorii justificative privind necesitatea acestor investiþii; liste de utilaje ºi alte dotãri care se vor ataºa planului de afaceri (etc. etc.). Destul de simplu pentru þãranul de rînd care vrea sã devinã fermier european, nu-i aºa?
|
Autentificare
