Ochiul public: Metamorfozarea sarmalei ĂŽn Belgia

AmÎn puÞin introducerea la prezentarea În mai multe episoade a puternicei ºi influentei structuri a Comitetului Regiunilor, pentru cã, nefiind oricum vreo grabã (la cÎt de puÞin se cunoaºte acasã despre CoR), sfÎrºitul sãptãmÎnii trecute mi-a prilejuit o experienÞã neaºteptatã. Mai puÞin a contat o sÎmbãtã stricatã oficial, cÎt raÞia de dezamãgire.
Fusesem anunþaþi din timp de o invitaþie generoasã primitã din partea organizaþiei Operaþiunea Satele Româneºti (OSR). În douã week-end-uri succesive, în localitatea La Louviere, undeva aproape de Mons, urma sã se þinã un salon tradiþional de promovare a turismului. În principiu, OSR nu are nevoie de prezentare, dacã pornim de la cît de multe ºi bune au fãcut de-a lungul anilor pentru recuperarea ºi valorizarea satului românesc. Cum sînt cunoscuþi ca o organizaþie cel puþin respectabilã, invitaþia primitã urcase deja la rangul de provocare, mai cu seamã cã, pe lîngã oarece asistenþã, ne puteam duce cu materialele noastre la standul lor, dedicat þãrii noastre. Sigur, nu mi-am fãcut iluzii cã voi da lovitura cu blidele ºi mãºtile, pentru care am ceva inutile materiale de promovare. ªi nici nu mi-am închipuit cã vor da belgienii buzna sã-mi strîngã mîna, iar eu sã le spun cã vin în Þinutul Muntelui Sfînt al Dacilor.
Dupã o cãlãtorie de circa o orã, cu trenul, aveam sã fim recuperaþi din gara La Louviere de o doamnã simpaticã ºi foarte fericitã cã reuºise sã procure cantitatea doritã de vin roºu românesc. Împreunã cu sarmalele, vinul promitea sã-ºi facã încã o datã datoria, exercitînd o clasicã atracþie româneascã.
Pavilionul expoziĂžional, un fel de hangar cu mai multe „saloane“, e un spaĂžiu generos, ĂŽn care s-a gĂŁsit loc inclusiv pentru o varietate de rulote Âşi alte tipuri de case pe roĂži sau o firmĂŁ de comunicaĂžii. BĂŁtaia cea mare era ĂŽnsĂŁ pe amenajĂŁrile realizate de promotorii destinaĂžiilor, traseelor turistice. Tejghele, neotarabe, Ăžarcuri, miniterase sau combinaĂžii ale acestora te ĂŽmbiau cu oferte turistice din toate colĂžurile Europei. Direct, dar Âşi prin agenĂži locali, erau reprezentate staĂžiuni, localitĂŁĂži Âşi regiuni de maximĂŁ notorietate, ĂŽn special din FranĂža, Spania Âşi Italia. Desantul polonez Âşi cel maghiar se asortau minunat cu insolita reprezentare a Bielorusiei. Risipa de materiale de prezentare Âşi varietatea combinaĂžiilor de servicii oferite erau cu adevĂŁrat impresionante, dacĂŁ le raportĂŁm la anvergura localitĂŁĂžii de lĂŽngĂŁ Mons. Standurile pentru degustĂŁri Âşi vĂŽnzĂŁri de produse tradiĂžionale, alĂŁturi de terase, creau un ambient cĂŁlduros ce aruncĂŁ direct ĂŽn comuna primitivĂŁ caraghioÂşeniile suportate de noi, la Piatra NeamĂž, de Ziua Municipiului sau la un festival al berii.
Plasat lîngã o uºã de acces ºi vizavi de standul firmei de comunicaþii, sectorul celor de la OSR cam cu avantajul poziþiei strategice avea sã rãmînã. La drept vorbind, ei îºi promovau propria afacere (ceea ce este de lãudat)!,anume o reþea de turism rural, construitã cu migalã, despre care habar n-aveam. Un numãr de 27 de comune româneºti sînt grupate în 12 trasee turistice, curat prezentate în singurul exemplar al unei broºuri tipãrite în condiþii grafice excepþionale. Printre aceste comune - nici una din Neamþ; de fapt Moldova contribuie doar cu douã localitãþi, ºi acelea din Suceava. În rest, o hartã a României de pe vremea lui Pazvante, cîteva poze (unele alb-negru fiind din vremurile de glorie ale OSR!), multe pliante ale unei importante firme de transporturi internaþionale, diverse chiþibuºuri nesemnificative ºi niºte ciudãþenii (de care mai bine se lipseau!) din portofoliul autoritãþii naþionale de specialitate. Cu alte cuvinte, cît au adunat, atît au expus. Puteau sa-ºi vadã liniºtiþi strict de afacerea lor, cu tot cu oferta de ceramicã, turþ, bibelouri ºi tricouri cu Dracula, fãrã a acorda atenþie ºi fondului, România adicã - poate le ieºea mai bine. Cît timp destinaþiile oferite sînt în România, e pãcat sã îi ignori, mi-am zis atunci, pe loc. Spre deosebire de alþii, ei aduc, nu carã de la noi.
Amabile ºi Îndatoritoare, gazdele ne-au invitat spre final la o masã tradiÞionalã româneascã. Vinul roºu a fost corect ales, sarmalele n-au apãrut nici azi ºi n-or sã fie nici sÎmbãta viitoare. PorÞia de sarmale, promisa atracÞie a standului, consta de fapt dintr-o chiftea cÎt o mandarinã ºi ceva ce seamãna cu cartofii Þãrãneºti. Dintr-o datã am realizat cã supa bosniacã, oferitã tot ca specialitate româneascã nu era o greºealã. Greºeala a fost a noastrã cã ne-am lãsat ÎnºelaÞi de marca OSR. Punem pe lista de contrafaceri ºi mergem mai departe.