 In memoriam Ludovic Spiess
Maestrul Ludovic Spiess a trecut în teritoriul nesfîrºit al eternitãþii. Abrupt ºi pe neaºteptate, fãrã sã dea cel mai mic semn cã s-ar fi sãturat de lumea aceasta care i-a oferit nenumãrate bucurii, glorie, prestigiu, autoritate, dar, în acelaºi timp, nu l-a apãrat în nici un fel de adversitãþile ºi rãutãþile unor vremuri nãucite de politicã.
Se considera nãscut într-o zodie fericitã; ºi aºa trebuie sã fi fost de vreme ce soarta i-a hãrãzit un destin de excepþie. Pentru cã Ludovic Spiess a fost, se ºtie, o figurã impresionantã a artei lirice româneºti, care a cîntat pe cele mai mari scene ale lumii, de la Metropolitan la Scala, de la cele din Viena la Covent Garden, de la Roma la Buenos Aires, de la Moscova la Berlin ºi în alte multe temple ale operei mondiale. I-au fost parteneri, cîntãreþi celebri ai lumii, de la Birgitt Nielsen la Irina Arhipova, de la Dietrich Fischer Dieskau la Nicolai Ghiaurov, de la Anna Moffo la Montsserat Caballe, Eugenia Moldoveanu, Arta Florescu, Nicolae Herlea ºi mulþi alþii. ÃŽn acelaºi timp, a avut privilegiul de a lucra cu mari ºefi de orchestrã ºi ºi celebri regizori: Herbert von Karajan, Leonard Bernstein sau Franco Zefirelli. A avut prilejul sã observe ºi sã facã diferenþa dintre puritatea expresiei artistice, hãrãzitã numai celor înzestraþi de Dumnezeu cu daruri supreme ºi ingratitudinea mizerã a funcþiilor hãrãzite de ºleahta hãmesitã a celor ce nu se pot afirma altfel decît prin cultivarea lichelismului ºi oportunismului josnic. A venit pentru prima datã la Piatra Neamþ pentru a arunca o privire asupra celei de a XXXIII-a ediþii a „Vacanþelor Muzicale“.
„Eu sînt un tip cîteodatã incomod, ºtiu“
„ÃŽncã din primele ore am trãit cîteva bucurii. Dupã ce mi-am lãsat bagajele la hotel, primul drum a fost la Teatrul Tineretului, instituþie care a dat foarte multe valori culturii din aceastã þarã. Este un lucru foarte important, cum important mi se pare ºi evenimentul «Vacanþelor muzicale». Realmente, eram foarte curios sã aflu ce se întîmplã ºi care este avantajul tinerilor în urma unor asemenea vacanþe de lucru“, mãrturisea maestrul cu acel prilej.
ªi a aflat. Mai mult, a onorat urmãtoarea ediþie implicîndu-se activ în organizarea ºi buna ei desfãºurare în calitate de director ºi profesor al clasei de mãiestrie interpretativã. Am stat mereu aproape ºi acum pot sã mãrturisesc, fãrã teama de a fi suspectat de obedienþã, cã rar am vãzut o abordare mai temeinicã ºi mai serioasã a lucrului cu vocea umanã. Avea, neîndoios, ca tot omul, ºi pãcate. Pe unele le transforma în virtuþi.
„Eu sînt un tip cîteodatã incomod, ºtiu. Cu timpul sper cã noi vom fi cu toþii înþeleºi ºi vom accepta ideea cã trebuie sã ne schimbãm mentalitatea. Eu, patruzeci de ani, am fost hoinar prin lume. Nu întîmplãtor; ºi am învãþat foarte multe lucruri. Aceastã adaptare la economia de piaþã, la o altã concepþie, un alt curaj, o altã deschidere, o altã transparenþã, o altã plajã de a privi ºi de a analiza lucrurile, sînt componente ale libertãþii“.
Era foarte mîndru ºi fericit pentru titlul de Doctor Honoris Causa acordat de Universitatea de Muzicã din Bucureºti.
„A fost, realmente, un moment emoþionant. Faptul cã întreaga mea activitate a fost recunoscutã în acest fel, apreciatã, este o mulþumire. Acest titlu constituie o încununare a tot ceea ce am fãcut ºi cred cã sîntem datori cu totii sã ajutam, sã sprijinim ºi sã dãm tinerilor cîte ceva din tot ceea ce am acumulat, pentru ca drumul lor sã fie mai uºor în a se impune ºi a duce tradiþia þãrii noastre pe meridianele lumii“.
Aºa cum, la modul cel mai strãlucitor cu putinþã, a fãcut-o el însuºi. ªi astfel, maestrul Ludovic Spiess nu va rãmîne în istoria spiritului românesc în primul rînd ca ministru al culturii sau director al Operei Naþionale Române, ci, înainte de toate, ca o voce de aur a nemuritoarei galerii sonore a elitelor mondiale.
|
Autentificare
