 Protest al unui fost ofiþer de Securitate în cazul Teo Peter
• „i-am aºteptat pe americani 50 de ani, ca acum sã vinã ºi sã ne omoare, la noi acasã“, spune Costicã Rãdulescu • el crede cã nu mai putem primi „lecþii de democraþie de la unchiul Sam“ care ne umileºte, fãrã jenã • Pensionarul romaºcan Costicã Rãdulescu (foto), în vîrstã de 79 de ani, este hotãrît sã trimitã o scrisoare de protest adresatã ambasadorului SUA la Bucureºti, împotriva „sentinþei ruºinoase“ pe care a dat-o un tribunal militar american în cazul sergentului Christopher Van Goethem, declarat „nevinovat“ de uciderea basistului trupei „Compact“. „Are dreptate preºedintele Traian Bãsescu, cînd a declarat cã sentinþa datã de tribunalul militar american, în cazul cîntãreþului nostru, Teo Peter, pe care l-am iubit o naþiune întreagã, înseamnã «dispreþ» faþã de naþiunea românã. Eu mã numãr printre cele 22 de milioane de români indignaþi ºi v-aº ruga ca acest protest sã ajungã ºi prin intermediul ziarului dumneavoastrã la Ambasada Americii la Bucureºti, personal la Excelenþa SA, domnul Ambasador al SUA la Bucureºti, Nicholas F. Taubman. Sînt un simplu ºi umil pensionar romaºcan, care dupã o viaþã de muncã, trãiesc dintr-o pensie de doar 3,7 milioane lei. Sînt cu atît mai revoltat cu cît i-am aºteptat pe americani 50 de ani, ca acum sã vinã ºi sã ne omoare, la noi acasã. ªtiu cã nu este de vinã poporul american pentru acest lucru, ci doar miliardarii, bogãtaºii americani, care au dat mîna cu politicienii noºtri ºi au încheiat un acord «Ã®n genunchi» cu Guvernul SUA, în care s-a prevãzut ca un american sã nu poatã fi judecat de un tribunal din þara în care a luat viaþa unui om. Nu este just. Ce încredere sã mai avem noi, cei cãrora ni se oferã ca exemplu modelul de justiþie americanã? Cum poate fi declarat nevinovat, prin tertipuri avocãþeºti, un criminal? Cum s-a putut ajunge pînã acolo încît sã se afirme cã muzicianul nostru nu era în taxiul în care a fost omorît, cînd procurorii americani au venit în România sã-l invite ca martor pe ºoferul de taxi? Asta nu era o dovadã? Omul a declarat aici cã l-a transportat pe Teo Peter cu taxiul în noaptea aceea. Apoi au urmat cercetãrile fãcute de poliþiºtii ºi procurorii români, care au constatat cã Teo Peter se afla în acel taxi, din care l-au scos cei de la Descarcerare. Nici aceste dovezi nu sînt de luat în considerare? Toate acestea mã determinã, deºi, repet, mã tem pentru viaþa mea, sã nu mi se întîmple ceva, sã protestez împotriva sentinþei Tribunalului Militar american. Am 80 de ani, am trãit demn ºi vreau sã mã sting la fel“, a declarat Costicã Rãdulescu.
„ÃŽmi apãr dreptul cîºtigat la Revoluþie, cu sîngele tineretului....“
Reamintim faptul cã pensionarul romaºcan a lucrat prin anii 1950-1956 ca ofiþer de Securitate, dar a trebuit sã se retragã din cauza gravelor probleme de sãnãtate pe care le-a avut. Octogenarul romaºcan trãieºte, la vîrsta sa, intens, toate momentele politice importante, din viaþa acestei naþiuni. El poartã o întreagã corespondenþã cu mai marii care conduc aceastã þarã. Aºa încît, a considerat cã dreptul de a-ºi spune cuvîntul ºi a-i fi luat în seamã, este unul „cîºtigat la Revoluþie cu sîngele tineretului, care a murit pe baricadele de la Timiºoara ºi Bucureºti“ ºi nimeni nu mai are dreptul sã i-l ia. Dupã ce s-a închinat pentru binele þãrii, în ziua în care premierul Cãlin Popescu Tãriceanu a depus jurãmîntul, în 28 decembrie 2004, tot Costicã Rãdulescu a gãsit cã este dreptul sãu democratic, de cetãþean care a dat „un vot în alb“ sã-l tragã de „urechi“ pe premier cã nu i-a rãspuns, în decembrie trecut, fie ºi prin intermediul consilierilor sãi, aºa cum a fãcut-o preºedintele Bãsescu. Costicã Rãdulesu a trimis, în decembrie 2005, cîte o scrisoare de protest adresatã ºefilor celor douã camere ale Parlamentului, una cãtre Premierul Cãlin Popescu Tãriceanu ºi o alta cãtre preºedinte. ÃŽn acestea, îºi exprima protestul, public, faþã de faptul cã Parlamentul „a uitat“ sã comemoreze Ziua Naþionalã a României, în timp ce el, ca simplu cetãþean, are arborat steagul þãrii ºi stã cu o candelã aprinsã ºi se roagã, de fiecare datã cînd românii sãrbãtoresc o zi importantã sau pierd pe cineva drag. Aºa a fãcut atunci cînd a fost ucis Teo Peter, aºa a fãcut cînd Ludovic Spiess a murit la vînãtoare.
Constantin Rãdulescu este deþinãtorul unor colecþii impresionante de cãrþi rare, de monede, mãrci poºtale, reviste din strãinãtate, permise a fi citite în România, în vremea dictaturii ceauºiste, memorii, documente vechi, scrise în chirilicã, documente de pe vremea lui Cuza, sufrageria acestuia fiind un mic muzeu. Ca sã poatã trãi, pensionarul a fost nevoit anul trecut, sã vîndã o parte din piesele preþioasei sale colecþii, pentru a avea bani de mîncare.
|
Autentificare
