Alex Nechita, complementaritatea icoanei
• debut expoziþional de bunã calitate al ziaristului Alex Nechita Expoziþia de icoane realizate de ziaristul Alex Nechita ºi gãzduitã, începînd de joi seara, de Galeriile de artã Vert Piatra Neamþ este un bun exemplu de împlinire prin complementaritate. Cele 20 de icoane pe lemn constituie un ansamblu unitar ºi dau dovada unui debut expoziþional de bunã calitate. Chipul lui Iisus, al Maicii Domnului ºi ale celor mai cunoscuþi sfinþi, în ipostaze tradiþionale, sînt realizate în stil neobizantin, cu tempera ºi emulsie, avînd, toate, suprafeþe importante acoperite cu foiþã de aur. Dupã o zi încãrcatã de toxinele din documentãri în hrubele vieþii politice ºi administrative locale, Alex Nechita îºi gãseºte echilibrul în reculegerea impusã de tehnica aparte a pictãrii icoanei. Plecînd de la o simplã bucatã de lemn, meºterul iconar trebuie sã elaboreze un proiect, sã îl transpunã în operã respectînd canoanele seculare ale Erminiei, astfel încît, în final, sã obþinã un obiect destinat adoraþiei. Fãrã doar ºi poate, acest lucru nu poate fi realizat în orice stare de spirit ºi în orice condiþii de igienã spiritualã. ÃŽnsã, deºi icoanele primesc închinarea oamenilor ºi sînt transfigurate prin semnificaþia lor divinã, cel care le realizeazã este menit anonimatului, cãci tradiþia bizantin-ortodoxã nu recomandã semnarea acestui fel de lucrãri.
Într-o lume tot mai secularizatã, în care manifestarea credinþei îºi pierde tot mai mult din importanþã, efortul unor oameni de a menþine în viaþã tradiþia icoanei este demn de tot respectul. Casa româneascã ortodoxã încã mai are în colþul dinspre rãsãrit al camerei, împodobitã ºi protejatã cu cel mai frumos ºtergar, cu un mãnunchi de busuioc alãturi, icoana protectoare a cãminului ºi a familiei. În spatele acesteia, dupã cum observa profesorul ªtefan Potop, cel care l-a îndrumat pe Alex Nechita în realizarea primei icoane, erau puse pentru maximã protecþie lucrurile cele mai de preþ ale casei. În faþa acestei icoanei îºi începe ziua românul ortodox cu prima închinare ºi tot în faþa acesteia îºi încheie osteneala zilei. Pentru ca aceastã tradiþie sã nu disparã, înghiþitã de rãceala vreunei imagisticii industriale sau cel mult pitoreºti, nici un efort nu este prea mare din partea celor care sînt rãspunzãtori de sãnãtoasa educaþie a poporului.
|