Viaþã de cîine
Nu are nici un rost sã comentez pentru domniile voastre conþinutul zicerii „viaþã de cîine“. Destul mi-e sã-mi amintesc de soarta multor cotarle din satul meu natal, hrãnite cu lãturi ºi þinute toatã viaþa în lanþ scurt, ºi îmi piere orice chef de comentarii.
Azi însã vã povestesc pe scurt despre destinul unui cîine din tagma celor ce par destinaþi hingherilor. Nimeni nu ºtie de unde vine ºi în ce fel a vieþuit pînã vîrsta de vreo zece luni. Într-o zi toridã de iulie, pe o strãduþã de la marginea unui oraº francez, o trecãtoare a observat cã într-un aototurism prãfuit, tras pe marginea drumului, agonizeazã doi cãþelandri. Întrebînd vecinii dacã au habar ce e cu bieþii cãþelandri, femeia a aflat ca animalele stau acolo, închise fãrã apã ºi mîncare, de vreo douã zile. Au fost anunþate autoritãþile, pe aici societãþile de felul celei conduse de doamna Bardot fiind bine puse la punct. Aºa cã, negãsind stãpînul maºinii cu pricina, au spart un geam ºi au scos cãþeii afarã din cuptorul unde se coceau de vii. Unul mai slab a pierit dupã cîteva ore. Celãlãlt a fost dus la un aºezãmînt de ocrotire a cîinilor pribegi, unde i s-au acordat îngrijirile necesare.
Readus la viaþã, bietul animal, rãpciugos ºi acoperit de rãni, s-a oploºit într-un þarc cu confraþi paºnici. Acolo s-a întremat cît de cît, pînã într-o zi de august a anului 2003.
În ziua aceea, o femeie înaltã, cu aliurã de scandinavã, cu pãrul cînepiu ºi ochii verzi, însoþitã de un dop de copilã, o zgîtie brunetã, cu pãrul negru ºi cu obraz de japonezã, au intrat în adãpost, în trecãt, sã vadã dacã nu cumva gãsesc un cãþeluº de rasã piticã, pe care sã-l creascã în casa lor. Nu au gãsit ce doreau, dar, la recomandarea directoarei acelui adãpost, o doamnã cu sînge albastru din nobilimea francezã, au acceptat sã-l ia, de probã, pe acest caþelandru fãrã de nume.
De la început l-au numit Neige (Zãpadã), pentru cã, dupã ce l-au spãlat ºi l-au oblojit, au descoperit cã noua lor achiziþie caninã este albã ca laptele, cu o singurã patã, de mãrimea unui bondar, pe partea interioarã a urechii.
Dupã încã zece luni, Neige a devenit vedetã. Pe pagina de internet destinatã cîinilor frumoºi, de vreo doi ani încoace, Neige ocupã primul loc, fiind declarat prin mii de voturi de pe tot globul, cel mai frumos cîine din lume! Dacã vreþi sã verificaþi informaþia, dupã ce aþi vãzut poza din ziar, deschideþi pagina de internet ºi priviþi.
ªi de ce vã povestesc dumneavoastrã acestea toate? Pentru întîmplãtorul motiv cã stãpînii lui Neige sînt români.
|
Autentificare
