ªpaga
Substantivul „ºpagã“ ne-a fost fãcut cadou de ruºi, ca ºi sinonimul sãu „mitã“. Alte sinonime : „ºperþ“, din germanã ; „peºcheº“ ºi „ciubuc“ din turcã º.a.m.d., toate denumind un obicei strãmoºesc la români, contra cãruia se îndîrjesc a se lupta mai marii satelor, oraºelor, regiunilor economice, ONG-urile, parchetele (cele din justiþie, pentru cã în pãdure treba merge strunã), penea, denea, poliþia economicã, mã rog toatã floarea naþiei, „tot ce stã în umbra crucii“, vorba Poetului.
ÃŽn limba de origine, „ºpaga“ înseamnã „baionetã“ ; iar în germanã, „ºperþul“ este un mãnunchi de ºperale (sau ºperacluri ?). Prima strãpunge, iar al doilea deschide orice încuietoare. Pãi cu asemenea adversari redutabili ne batem noi? ªi nu mai pun la socotealã vechimea dobînditã în mentalitatea românului, aproape de vremea lui Mahomed, cuceritorul Bizanþului (ca sã nu fie vreo suspiciune!).
Popoarele civilizate nu folosesc ºpaga. Acolo orice beneficiu peste costul real al serviciului este stipulat de lege ºi are un nume acoperit de moralitate. Chelnerul nu ia „ciubuc“, în nota de platã fiind cuprins ºi cîºtigul lui direct. La afaceri mari, cîºtigul personal se cheamã comision ºi este perfect moral. ÃŽn lumea aceea, o încercare de bacºiº, ciubuc sau cum i se mai zice devine o adevãratã insultã.
Deunãzi, avînd de ridicat oarece documente personale de la o prefecturã a Republicii Franceze, am ajuns în faþa ghiºeului cu douã minute dupã ce se terminase intervalul de muncã al funcþionarilor. Convins cã þin oamenii pe loc din vina mea, am dat sã spun cã voi veni a doua zi. Dar funcþionara de la ghiºeu, o doamnã de vîrstã destul de înaintatã, care stãtuse o zi în picioare, la dispoziþia petenþilor, a zîmbit cu amabilitate, asigurîndu-mã cã îi face plãcere sã mã serveascã. ªi a pierdut, împreunã cu funcþionara de la calculator, cu portarul ºi cu alþi slujbaºi, o jumãtate de orã pentru a nu mã mai obliga sã repet drumul.
Mi-am amintit atunci de un paznic de la o uºã a unei instituþii din urbea noastrã, unde mai marele îmi fusese pe vremuri elev. Acela, paznicul adicã, m-a pus sã-mi fac autobiografia, sã-i explic în detaliu ce voiam de la ºeful lui… ºi spontan i-am întins doamnei de la ghiºeu crizantema pe care o aveam în mînã. Femeia a rãmãs perplexã. Nu pricepea ce nebunie mã apucase, pentru cã vîrsta mea, ca ºi a dumneaei, o scutea de ideea unei oferte galante. Pur ºi simplu, nu era obiºnuitã sã primeascã o floare în timpul serviciului.
Nici aici n-o fi raiul pe pãmînt, dar nici þara lui ªpagã Împãrat nu e!
|
Autentificare
