Români captivi în þara lor
• atunci cînd îºi cer redobîndirea cetãþeniei, locuitorii din Soroca au declarat cã sînt ignoraþi, aruncaþi în hãþiºurile birocraþiei ºi, mai grav, sînt taxaþi ca „bolºevici“, de cãtre cei care ar trebui sã îi apere Viaþa românilor de peste Prut constituie, în prezent, o problemã mult dezbãtutã pe toate canalele mass-media din þara „mamã“ dar foarte puþini sînt cei care ºtiu cã informaþiile savurate sînt „selectate“ cu grijã. Cu tot afluxul de ºtiri ºi noutãþi, care parcã au saturat presa românã, realitatea de zi cu zi, pe care o trãieºte basarabeanul de rînd, nu ajunge la urechile publicului interesat. Doar cei care hotãrãsc sã vadã cu ochii lor cum stau lucrurile îºi pot da seama de faptul cã, ceea ce credeau cã ºtiu, reprezintã foarte puþin ºi, de cele mai multe ori, tocmai pe dos, iar adevãrul a fost trunchiat cît s-a putut. Un redactor de la „Monitorul de Roman“ a avut ºansa de a se convinge de cele spuse ºi de a revedea micul orãºel, de pe malul Nistrului, Soroca, unde, pentru cei circa 30.000 de locuitori, lucreazã un numãr mic de ziariºti de la Publicaþia Periodicã Independentã „Observatorul de Nord“. Aceºtia sînt printre puþinii oameni de presã, care cautã, cu disperare, sã facã lumii cunoscutã realitatea din þara lor. Localitatea de graniþã, aflatã la 170 kilometri de capitala Moldovei, Chiºinãu, este o aºezare istoricã, iar oamenii care vieþuiesc acolo sînt parcã desprinºi dintr-o frescã. Pentru runda schimbului de experienþã moldo-românã a ziariºtilor din presa localã, scopul lãuntric al jurnalistului din Roman a fost de a încerca sã cunoascã viaþa realã a sorocenilor ºi a locuitorilor de la sate, precum ºi de a confirma sau infirma zvonul despre presupusa sãrãcie a acestei þãri. ÃŽn scriptele oficiale sînt trecuþi aproape 40.000 de locuitori, dar, în realitate, numãrul lor s-a împuþinat, deoarece foarte mulþi soroceni au luat calea pribegiei prin þãri strãine, în cãutarea unei slujbe mai bine plãtite, ca ºi la noi. Existã chiar ºi un zvon, care spune cã aproape jumãtate din populaþia Republicii Moldova ar fi peste graniþe. Una dintre problemele majore care existã este legatã de lipsa informaþiilor sau, mai bine zis, de îngrãdirea accesului liber la ºtirile de interes public. Legea le dã dreptul ziariºtilor sã afle aproape tot, dar sistemul birocratic este astfel alcãtuit, încît oricine întreabã, are toate ºansele sã se lase pãgubaº. ÃŽntr-o astfel de documentare, alãturi de reporterul Vadim ªterbate, pentru descîlcirea iþelor unui caz de tentativã de omor, traseul investigaþiei a fost barat de un „zid“ invizibil. Acelaºi lucru s-a întîmplat ºi în cazul unui presupus grãnicer înecat, în timp ce ar fi încercat sã prindã o raþã aflatã pe Nistrul îngheþat bocnã. Oficialitãþile au pãrut amabile, au cooperat într-un fel, dar informaþiile exacte nu au fost dezvãluite sau au fost negate. ÃŽn viaþa de zi cu zi, existã, pentru soroceni, ºi momente impresionate. Asistarea la o petrecere organizatã de Liga Femeilor de Afaceri din Soroca, în cinstea zilei de „Valentine's Day“ a constituit o adevãratã revelaþie. ÃŽntreprinzãtoarele locale au ales sã le ofere cîteva ore de bucurie unor cupluri de pensionari, care, timp de decenii, au rezistat ºi au arãtat cã dragostea ºi iubirea nu are vîrstã. Specificul întîlnirii, de la restaurantul „La Cetatea Veche“, neobiºnuit în România, a fost punctat cu dansuri, cîntece, întreceri amuzante, fãrã plictiseala specificã spectacolelor similare de la noi. Pînã la urmã, printre picãturi, a fost aflat ºi secretul ce îi caracterizeazã pe moldovenii din cetatea lui ªtefan cel Mare, ºi anume ospitalitatea desãvîrºitã. Nu conteazã categoria socialã din care fac parte cetãþenii, important este modul în care îi cinstesc pe cei care vin în „ospeþie“. De la bucatele puse pe masã ºi pînã la grija deosebitã, cu ajutorul cãreia este înconjurat musafirul, nimic nu este lãsat la voia întîmplãrii. De acest lucru s-a convins, încã o datã, jurnalistul român atunci cînd a fost gãzduit la familia Cobãsneanu, Victor ºi Elena, cei care conduc sãptãmînalul local, cu mai bine de 7.000 de abonaþi. Pe lîngã cele spuse, mai existã un aspect prezent la toþi basarabenii ºi anume iubirea faþã de România. Oare cîþi români iubesc Basarabia? Aºa cum ei considerã, sînt prizonieri în propria þarã, neluaþi în seamã de nimeni. Atunci cînd îºi cer, de drept, redobîndirea cetãþeniei, pe care au pierdut-o ºi au plãtit acest preþ cu sînge, sînt ignoraþi, aruncaþi în hãþiºurile birocraþiei ºi, mai grav, sînt taxaþi ca „bolºevici“, de cãtre cei care ar trebui sã îi apere, adicã de români.
FOTO: Soroca, localitate istoricã, locuitã de români fãrã cetãþenie
|