 Perdanþii privatizãrii
• „privatizarea, în România, a fost un eºec“, susþine analistul economic Ilie ªerbãnescu • el nu a putut prezenta decît douã exemple de privatizãri de succes: Dacia Piteºti ºi Sidex Galaþi • hoþiile financiare au afectat atît de grav credibilitatea capitalului autohton, încît integrarea României în UE a fost condiþionatã de preluarea, de cãtre investitori strãini, a tuturor sectoarele profitabile • „Este pregãtitã economia pentru aderare?“ a fost tema seminarului organizat la Iaºi, în perioada 17-18 februarie, cu sprijinul Freedom House, Bancpost România ºi Asociaþiei Patronale a Editorilor Locali. Rãspunsul a conturat puncte de vedere diferite. Cel sumbru îi aparþine cunoscutului analist economic Ilie ªerbãnescu, fost ministru în timpul guvernãrii Ciorbea. Captivant ºi ironic, Ilie ªerbãnescu a convins audienþa, formatã din jurnaliºti din presa localã, cã, pe drumul cãtre aderare, economia româneascã a pierdut, în primã fazã, la capitolul „privatizare“.
Privatizarea, în România, a fost un eºec - susþine cunoscutul analist. Procesul a început foarte tîrziu, cînd primul val de interes pentru zonã deja dispãruse. Neprivatizate la timp, întreprinderile de stat, demodate de trecerea timpului ºi distruse de furturi ºi devalizãri, s-au umplut de datorii. „O privatizare poate fi consideratã «de succes» în cazul unei întreprinderi care funcþiona prost cînd se afla în proprietatea statului, care avea probleme cu ocuparea forþei de muncã în acea perioadã ºi care nu era în stare sã-ºi achite obligaþiile la stat, dar care, odatã trecutã în proprietatea unui privat, a ajuns o unitate care îºi plãteºte obligaþiile cãtre furnizori ºi cãtre bugetele publice ºi care deþine poziþii puternice pe piaþã, cu asigurarea unor locuri de muncã bine plãtite. Din industrie, eu, personal, nu cunosc decît douã exemple de astfel de privatizãri «de succes». Prima este cea a societãþii Dacia Piteºti, care putea funcþiona ºi rãmînînd în proprietatea statului, dar nu cu poziþionarea datã de forþa unui investitor de marcã pe piaþa auto. A doua - fie cã ne place sau nu - este privatizarea societãþii Sidex Galaþi, pentru cã actualul proprietar a reuºit, fãrã nici o investiþie, sã scoatã profit dintr-o societate care înregistra pierderi de un milion de dolari pe zi. Pãrerea mea este cã, exceptînd privatizarea utilitãþilor - care a fost oricum mai mult un cadou decît o privatizare propriu-zisã - investiþiile strãine noi ºi nu privatizãrile au fost cele care au curãþat ºi au repoziþionat, atît cît s-a putut, economia României“, a precizat analistul economic Ilie ªerbãnescu.
Bilanþ negativ
Cu numai douã cazuri „de succes“, nu-i de mirare cã bilanþul general al privatizãrii a fost unul negativ. Privatizarea a devenit, în timp, un proces extrem de costisitor pentru statul român. Dupã estimãri oficiale, pînã la mijlocul anului trecut se cheltuiserã pentru privatizãri - mai precis pentru a face privatizabile societãþile de stat scoase la vînzare mãcar prin ºtergeri de datorii - sume de trei ori mai mari decît cele obþinute din vinderea lor. Un caz elocvent a fost cel al privatizãrii Petrom ºi a distribuþiilor din sistemul energetic. Aceste structuri nu doar cã aveau datorii, ci ºi foarte multe creanþe rezultînd din neplãþi din partea clienþilor lor, îndeosebi de stat. Pentru a le vinde, cumpãrãtorul, adicã statul român, a preluat ºi aceste creanþe.
Grav este cã, pentru statul român, procesul nu a însemnat doar costuri foarte mari, ci ºi înstrãinarea tuturor sectoarelor profitabile. România este singura þarã din zonã care ºi-a privatizat întregul sistem energetic, întregul sistem bancar, compania petrolierã º.a., cu un investitor strategic, adicã pierzînd orice control asupra lor. Conform analistului citat, privatizãrile au fost fãcute la presiuni externe, integrarea României în Uniunea Europeanã fiind, practic, condiþionatã de preluarea sectoarelor de profitabilitate de rang I. Se pare cã a fost singura soluþie pentru stoparea furturilor din aceste sectoare. Hoþiile financiare româneºti au lovit atît de grav credibilitatea capitalului autohton, încît au oferit capitalului strãin oportunitatea de a-l scoate din joc în domenii de primã mînã ºi de a-i lãsa doar rîndurile din spate, unde profitabilitatea este scãzutã ºi, deci, capacitatea de acumulare pentru investiþii ºi ºansele de perspectivã sînt slabe. Astfel cã, la întrebarea „Este pregãtitã economia pentru aderare?“, rãspunsul este cã sectoarele economice profitabile, au intrat deja, prin noii proprietari, în Uniunea Europeanã. Restul (sau resturile) nu conteazã.
FOTO: Aspect de la seminarul de la Iaºi
|
Autentificare
