Omul ºi legea
ÃŽncep sã sufãr de o infirmitate dobînditã în Occident: cred tot mai mult cã legea ºi procedurile juridice sînt create într-o lume democraticã tocmai pentru a-l proteja pe cetãþean de abuzuri ºi a-l pãzi contra infractorilor. ªi asta se poate doar dacã legea, vorba lui Kogãlniceanu, „e tare“. ªi dacã nu se aplicã discriminatoriu. Numai cã legea este fãcutã de oameni ºi, precum oamenii, poate fi de multe ori imperfectã.
Puþini prieteni înþelegeau, cînd eram membru al Adunãrii Constituante, cã purtam o adevãratã piatrã de moarã pe umeri: cînd ºtii cã printr-o simplã ridicare de mînã poþi determina soarta unei þãri pe termen îndelungat, simþi cã povara depinde insuportabilã. Unii prieteni credeau cã mã fasolesc. Aveam totuºi dreptate. Iatã, am votat ºi eu Legea privind securitatea naþionalã ºi nu am bãgat de seamã cã existã acolo un articol care, interpretat stalinist, adica aºa cum le place unor justiþiari de la noi, poate trimite un nevinovat dupã gratii. Regret aceastã eroare. Faptul cã nu sînt jurist nu mã scuteºte de rãspunderea moralã a votului dat pe o lege imperfectã, care a scandalizat presa în ultimele zile.
Aici, în Apus, nu este mai puþinã corupþie decît la noi, drept pentru care niºte miniºtri au fost judecaþi ºi condamnaþi. Aici, ca ºi la noi, ºeful statului are pe rol un dosar suspendat, privind anii, ce coincidenþã! cînd era primarul Capitalei. Multe sînt ca la noi, dar nu am auzit ca oamenii legii, indiferent cum s-or fi chemînd, sã calce procedurile cu dezinvoltura noastrã balcanicã. Deºi procesele din „lumea mare“ dureazã cu anii ºi cu deceniile, nimeni nu calcã procedura, cãci procedura este LEGE!!! ªi pînã la urmã se face dreptate. Dacã oamenii legii nu ar respecta procedurile, sancþiunea din partea poporului, prin Parlament, ar fi durã.
Dacã un angrenaj al justiþiei dã un verdict eronat, rejudecat la Curtea Europeanã, statul plãteºte oalele sparte, dar persoanele implicate în eroare îºi pierd postul din justiþie. Definitiv ºi irevocabil. Nu sînt avansaþi, în dauna statului.
Aºtept cu detaºare sfîrºitul spectacolului ridicol de la noi, cu combaterea corupþiei la nivel înalt prin emisiuni politizate, de televiziune, ºi începerea proceselor cu uriaºele panamale, care au privat România de miliardele de dolari aflaþi acum cine ºtie unde.
Procurorului care va instrumenta cel dintîi un asemenea caz meritã o statuie, ca Di Pietro, italianul cu „mîinile curate“. Aº cotiza ºi eu pentru monument, deºi mã tem cã atunci voi fi de foarte multã vreme pe ceea lume.
|
Autentificare
