Povestea mãrþiºorului
• conotaþiile pur comerciale au denaturat simbolul iniþial al mãrþiºorului • acesta marcheazã drama anotimpurilor - a unuia care se duce ºi a altuia care stã sã vinã • purtarea mãrþiºorului este legatã de o serie întreagã de superstiþii • în trecut, mamele erau cele care fãceau mãrþiºoarele, special pentru copii • ei primeau de la pãrinþi pe 1 martie, înainte de rãsãritul soarelui, un mãrþiºor de care se agãþa o monedã de argint sau de aur • Un fir roºu, altul alb. ÃŽmpletite, aduc bucurie. Se prind la reverul hainei, cu un zîmbet, an de an, de 1 martie. Se poartã cîteva zile sau pînã dã vremea caldã. Important este ca, indiferent de vremuri ori de lipsuri, românii gãsesc, la fiecare început de primãvarã, timp sã se aplece asupra tarabelor cu mãrþiºoare, sã le priveascã, sã le aleagã ºi sã le dãruiascã celor dragi. Este o tradiþie care a reuºit sã se pãstreze ºi chiar sã se dezvolte. La început a fost un bãnuþ. Apoi o ghindã, un nasture, un lemn mesteºugit ori o monedã gãuritã de care se legau douã aþe împletite - una albã ºi alta neagrã. ÃŽn timp, roºul a luat locul negrului. Iar de la monedã s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar ºi alte cadouri sînt acum legate cu ºnurul de mãrþiºor.
Iniþial, ºnurul avea douã culori, alb ºi negru, pentru cã înainte culoarea neagrã nu era asociatã morþii, suferinþei. Mai tîrziu, negrul a fost înlocuit de roºu, semn al tinereþii, al frumuseþii, al vitalitãþii. Roºu semnificã primãvara, asociatã unui început. Mãrþiºorul este un simbol care marcheazã drama anotimpurilor - a unuia care se duce ºi a altuia care stã sã vinã. Aþele mãrþiºorului mai pot însemna douã stãri opuse: întuneric-zi, iarna-primãvara, bucurie-tristeþe. Este un prag de trecere între anotimpuri.
În trecut, mamele erau cele care fãceau mãrþiºoarele, special pentru copii. Ei primeau de la pãrinþi în dimineaþa zilei de 1 martie, înainte de rãsãritul soarelui, un mãrþiºor de care se agãþa o monedã de argint sau de aur, care era purtat agãþat de gît sau la mînã ºi era scos ºi agãþat de ramura primului pom înflorit din grãdinã. Treptat, ele au început sã fie purtate ºi de fete, apoi ºi de femeile mai tinere. Bãrbaþii îl puneau la cãciula ori la pãlãrie. Se punea ºi la case, la porþi, pe acoperiº, sã fie locuinþa protejatã de duhurile rele ale iernii. Acum mãrþiºoarele se mai pun la revere. Însã în marile oraºe rar mai pot fi vãzuþi oameni care sã le poarte.
Superstiþii
Existã ºi cîteva superstiþii legate de mãrþiºor. De pildã, mamele, cînd puneau mãrþiºorul copilului, trebuiau sã aibã mare grijã sã nu fie vãzute de femeile însãrcinate. O altã credinþã popularã vorbeºte despre faptul ca mãrþiºorul are proprietatea de a-l apãra pe purtãtor de diferite boli. Copilul trebuie sã fie rumen la faþã ºi sã nu aibã pete de la vînt. Pentru asta trebuia sã poarte mãrþiºorul. ªi fetele, se spunea, erau apãrate de razele soarelui, sã nu se bronzeze, de cãtre mãrþiºor. Aþele mãrþiºorului trebuiau neapãrat împletite pentru cã „nodurile sau împletiturile þin ghinionul în loc, iar cine purta mãrþiºor nu era scuturat de friguri peste varã“. Se mai spune cã mãrþiºorul alungã ºi deochiul. O altã superstiþie este legatã de „babe“. De pe 1 pînã pe 9 martie, se alege o zi din acest interval, o „babã“ adicã. Cum va fi vremea în acea zi, aºa îi va merge tot anul celui care ºi-a ales-o.
1 Martie a devenit, în mare mãsurã, doar un prilej de a dãrui. Obiceiul mãrþiºorului, extrem de vechi, a cãpãtat astãzi conotaþii pur comerciale ºi lasã mult de dorit. Pentru cã majoritatea sînt kitsch-uri. Acum mãrþiºorul a devenit un ritual cu conotaþii de dragoste - de aici ºi formele de trifoi, de inimi, de flori.
În trecut, de 1 martie era obiceiul ca toþi membrii familiei sã fie îmbrãcaþi în straie de sãrbãtoare pentru a întîmpina venirea primãverii ca un nou început. De Mãrþiºor, acum, nu mai existã decît o singurã regulã - aceea de a dãrui. Ne-am obiºnuit însã ca bãrbaþii sã dãruiascã femeilor, iar copiii - celor mai în vîrstã. Doar prin Moldova fetele dãruiesc bãieþilor, urmînd ca ele sã primeascã daruri de 8 Martie. Însã, indiferent cine dã ºi cine primeºte, un lucru este cert: începutul primãverii este ºi va rãmîne un prilej de a dãrui, de a arãta celor din jur cã ne pasã de ei.
|