Picãtura de otravã: Generaþia de sacrificiu ºi generaþia sacrificatã
Fete abia ieºite din adolescenþã, goale pe Internet. Liceene cu note maxime la învãþãturã care se sinucid dupã certuri cu pãrinþii sau înghit bolduri ºi sticlã pisatã, pentru cã aºa au vãzut pe Discovery sau în telenovele. Focuri de armã pentru a o convinge pe iubitã sã revinã. Sãli de Internet ºi baruri pline. Consum de bãuturã ºi de droguri. Copii de opt ani prinºi cã sparg maºini. Copii care omoarã copii pentru cîteva sute de mii, dupã ce se cinstesc din belºug cu bere în apartamentul pãrinþilor plecaþi la muncã. Într-un cuvînt: viitorul României. De unde vine aceastã generaþie? Dintr-o interminabilã perioadã de tranziþie. Cu jafuri de miliarde din banii noºtri, ai tuturor, cu exod masiv în strãinãtate, cu oameni din ce în ce mai sãrãci ºi mai cenuºii. Dintr-o perioadã de tranziþie în care ori de cîte ori cineva, oricine, îndrãznea sã se revolte ºi mãcar sã întrebe cînd o sã trãiascã mai bine, i se rãspundea cã asta e situaþia: trebuie sã existe o generaþie de sacrificiu pentru a trece de la ororile comuniste la dulcele huzur occidental. Nimeni nu ne-a spus însã cã, dupã generaþia de sacrificiu, stigmat pe care mulþi dintre noi am ajuns sã ni-l asumãm poate mult prea repede ºi uºor, va urma o generaþie sacrificatã. Mai exact copiii noºtri. Copii ai unor pãrinþi sãraci, aruncaþi de deznãdejde în braþele beþiei, fugari peste hotare în cãutarea unei slujbe mai bune, sfîºiaþi de griji între întreþinere ºi rata la bancã. Visul Occidentului, atît de arzãtor în epoca de tristã amintire ºi chiar în zorii României de dupã Revoluþia din '89, s-a destrãmat neîndurãtor de repede. Despãrþind familii, lãsînd copii doar în grija unor bunici care nu pot sã facã faþã unei realitãþi care se poate cuantifica simplu în doar trei coordonate: sex, droguri ºi violenþã. Ingrediente ale unei vieþi dezrãdãcinate amestecate, în proporþii diferite, de fiecare dintre adolescenþii de astãzi dupã pofta proprie. O Românie condusã încã de trecut. Privind pofticios la o Europã a fãgãduinþei. La trecutu-þi mare, mare viitor
|