TVA Prigoanã ºi cota unicã Bahmuþeanu
Comentariile pe teme economice sînt plicticoase. Cotã unicã, TVA, dividende, impozite pe venit ºi profit, productivitate ºi predictibilitate sînt expresii care obosesc ochiul ºi mintea. ÃŽn România se poartã discuþiile despre divorþurile ºi împãcãrile lui Prigoanã cu Bahmuþeanu. Sau se cascã ochii la cei mai iubiþi Andreea ºi ªtefan ori Iri(nel) ºi Monica. E mai comod ºi aparent mai relaxant sã priveºti ore, ba chiar zile în ºir discuþiile televizate despre „crima din Primãverii“, decît sã iei aminte la ce s-ar putea întîmpla de mîine sau de poimîine cu economia româneascã. Dar într-o zi se întîmplã. Narcotizantul Prigoanã dispare, luîndu-i ºi pe Gigi sau pe Bahmu dupã el, iar locul ºtraifului cu „senzaþional“ e ocupat, brusc, de o veste-surprizã: creºte TVA! Sau: creºte cota unicã de impozitare! ªi-atunci sã te þii spectacol, durere ºi uimire…
România are nevoie de bani. Aºa ar rosti-o Prigoanã sau Gigi. În termenii plicticoºi folosiþi de alde Dãianu, Vlãdescu sau Popescu, România are nevoie de venituri bugetare mai mari. De la 1 ianuarie 2007, dacã devenim membri UE, va trebui sã contribuim la bugetul comunitar cu aproape un miliard de euro anual. Încã un miliard ºi-un pic face cofinanþarea unor proiecte pe bani europeni. Tot de anul viitor. Total, ceva peste douã miliarde de euro. ªi asta, fãrã a mai pune la socotealã propriile proiecte de infrastructurã (în cazul în care ne ajunge mintea sã ne apucãm de vreunul!). Vorba lui Tãnase: de unde, mãi, nene?!
Aici începe maneaua. Altfel spus, dansul din buric al finanþiºtilor, care trebuie sã împace toþi mesenii. Soluþiile nu pot fi decît douã: creºte TVA sau creºte nivelul cotei unice de impozitare! Ori, ori. A treia cale, menþinerea unui status quo fiscal, e imposibilã. O mai scriu o datã, pentru cei care, poate, nu s-au desprins încã din faþa televizoarelor pe care se difuzeazã ultimele episoade ale telenovelei cu promisiuni portocalii din campania electoralã: fãrã bani mai mulþi la buget mergem degeaba în UE. Dacã nu le dovedeºti europenilor cã poþi sã cofinanþezi proiecte, nu-þi rãmîne decît sã te uiþi la fondurile comunitare precum ºomerul la rafturile din supermarket.
Printr-o deducþie simplã, incomparabil mai simplã decît misterioasa împuºcãturã a misteriosului aviator Iovan, ne aºteaptã încã o mare dilemã naþionalã: creºtem TVA sau cota unicã? În ciuda previzibilelor þipete populiste ale lui Boc-ªtie-Tot, probabil cã va creºte TVA. Cota unicã de impozitare abia acum a început sã devinã interesantã, mai ales pentru investitorii strãini care descoperã sau redescoperã România. O majorare a ei, adicã un fel de schimbare a modificãrii, ne-ar face de mirul lumii. E adevãrat cã n-ar fi nici prima ºi nici ultima oarã, dar parcã n-are niciun haz sã vezi cã, ºi-n materie de fiscalitate, România e la fel de imprevizibilã precum mariajul dintre Bahmu ºi al ei Prigoanã.
|