 De la reîncãrcarea lui Will la Shakespeare revolution
• interviu cu regizorul ªtefan Iordãnescu De data aceasta l-am abordat pe regizorul ªtefan Iordãnescu, imediat dupã premiera cu „Shakespeare reîncãrcat“, la modul cel mai abrupt.
Reporter: Este un joc?
ªtefan Iordãnescu: Este un joc, da. Ne jucãm de-a Shakespeare.
Rep.: Credeþi cumva cã spectatorul ar trebui sã fie unul avizat?
ª.I.: Nu, nu cred de loc asta. E un spectacol care se adreseazã ºi publicului avizat. Sînt mai multe nivele de percepþie, dar e un spectacol pentru spectatorii neavizaþi, în primul rînd, pentru cã nu face altceva decît sã trezeascã gustul ºi apetitul pentru niºte viitoare mari spectacole.
Rep.: Îl socotiþi cumva un soi de reader-digest?
ª.I.: Da, este o prefaþã. E un moment din care pot sã þîºneascã niºte posibile viitoare mari spectacole. Tot ceea ce aþi vãzut constituie o trecere în revistã a unor puncte de vedere a propos de niºte texte shakespeariene.
Rep.: Bãnuiesc cã decupajul nu a fost deloc uºor de alcãtuit. ªi apoi, scena finalã, cu acel retur al acþiunii...
ª.I.: Asta este pentru spectatorii avizaþi. Nu toatã lumea o sã înþeleagã rostul acestui demers. Spectacolul conþine ºi o serie de citate, e adevãrat, foarte libere, din niºte montãri celebre. Fragmentul la care vã referiþi se inspirã dintr-un spectacol celebru al lui Robert Willson, „Die Hamlet Maschine“, scris de Heiner Muller. E un spectacol care s-a jucat ºi la noi, în '93 mi se pare, la Teatrul Naþional din Bucureºti, fãcut de Bob Willson. Omagiem, într-un fel, acel spectacol. Dar mai sînt ºi alte omagii în spectacolul nostru. Astfel, „Romeo ºi Julieta“ e fãcut în maniera propusã de Cãtãlina Buzoianu în '77-'78 cu studenþii, pe atunci, Mariana Buruianã ºi Adrian Pintea, la Studioul „Casandra“, costumele sînt inspirate în linii mari din cele ale Liei Manþoc, „Titus Andronicus“ e un omagiu liber ºi chiar parodic la spectacolul lui Silviu Purcãrete de la Craiova, „Macbeth“ e un citat dintr-un spectacol de-al meu mai vechi fãcut la Tîrgu Mureº ºi exemplele ar putea continua. De pildã, ca sã continuãm, „Furtuna“ e fãcut din citate ºi montaj cinematografic, de la „Titanic“ la „Matrix“ ºi la lumea virtualã. Prima parte din „Hamlet“ foloseºte niºte fragmente din spectacolul lui Ciulei de la Bulandra, cu Marcel Iureº, ca ºi muzica ce este semnatã de aceeaºi autoare, deci ne-a mers. Spectatorii avizaþi vor descoperi lucrurile astea, dar, dincolo de asta, cred cã este un spectacol în primul rînd pentru tineret. El are rolul sã deschidã ochii asupra lui Shakespeare ºi demonstreazã cã marele dramaturg se poate trata la zi chiar ºi în secolul XXI. Acesta a fost pariul nostru. Am lucrat cu ºase actori foarte buni care sînt - pentru cã pomeneaþi de acest lucru - autorii decupajului. Ne-am ales împreunã fragmentele. Am avut mai mulþi actori la început... A trebuit sã restrîngem la ceea ce aþi vãzut pentru cã erau probleme care þineau de timp. Aº fi vrut sã fac douã spectacole, de fapt. Mi-am dat seama destul de tîrziu cã aveam material suficient pentru douã spectacole cuplate în douã zile.
Rep.: Inepuizabilul Shakespeare. Ar fi fost un lucru inedit pentru peisajul teatral.
ª.I.: Da, da, da. Poate cã data viitoare, dacã o sã mai avem chef ºi o sã ne simþim bine, o sã facem un Shakespeare revolution.
Rep.: Sau Shakespeare se întoarce... Sau se reîntoarce...
ª.I.: Eu am vrut sã demonstrez cã este ºi o opþiune de repertoriu a unei instituþii. Am verificat chestia asta mai demult, prin locurile prin care am fost director. Eu cred cã pentru publicul din ziua de azi, care este în proporþie de optzeci la sutã tînãr, liceeni ºi studenþi, este mult mai important sã faci lucruri de tipul ãsta, comercial, decît sã faci cine ºtie ce comedii bulevardiere, prãfuite, care nu intereseazã pe nimeni; poate pe niºte bãtrînei simpatici care-ºi mai aduc aminte de vremurile de mult apuse. Cred cã acest tip de spectacol comercial este mult mai interesant ºi folositor.
Rep.: Oricum, aºa cum am mai spus - e un truism - Shakespeare e inepuizabil...
ª.I.: Fireºte. De aia ne tot oprim la el.
|
Autentificare
