Politica ºi ºcoala
• argument: La ºcoala numãrul 10 din Piatra Neamþ, cunoscutã pentru rezultate bune ºi organizare modernã, a doua garniturã de directori din ultimul an a demisionat!? ÃŽn Europa modernã, deci ºi în România interbelicã, prin legi ºi prin cutumã, chiar s-a încercat ºi de multe ori s-a reuºit ca un principiu foarte important ºi anume desprinderea ºcolii de orice interferenþã cu politica sã se aplice cu consecvenþã. La desele schimbãri de guvern din România anilor 1918-1938, se schimbau la nivel înalt persoanele cu funcþii politice, adicã miniºtrii ºi secretarii de stat, rareori bãtea vîntul ºi prin revizoratele ºcolare judeþene (echivalente cu inspectoratele judeþene actuale). Chiar ºi în ministere, corpul tehnic, directorii generali ºi inspectorii ministeriali rãmîneau în funcþii, fãrã a fi bãtuþi de vînturile electorale, zeci de ani; acesta este cazul inspectorului ministerial Costicã Popescu, de la Dobreni, unul dintre „eterni“, pe care chiar ºi comuniºtii l-au pãstrat în post pînã la pensionare.
Uneori însã moriºca se învîrtea prin revizoratele judeþene, dar se oprea aici, de directorii destoinici din ºcoli neatingîndu-se nimeni. Va zice vericine cã atunci istoria se oprise ºi în aceastã nemiºcare nu era nevoie de împrospãtarea cadrelor. Nimic mai eronat! Cine are curiozitatea sã citeascã presa pedagogicã din deceniile trei ºi patru ale secolului trecut va descoperi cu bunã surprizã ºi cu amuzament cã mai toate noutãþile cu care se luptã ºi se laudã ºcoala româneascã actualã erau la ordinea zilei atunci. Mijloacele de învãþãmînt erau altele, mai sãrace ºi mai direct-omeneºti în relaþia profesor-elev, dar marile întrebãri pedagogice ºi didactice, precum ºi numeroase soluþii moderne trãiau aievea: ºi „pas cu pas“, ºi metoda „proiectelor“, ºi „învãþãmîntul prin descoperiri“, ºi „breinstorming“ul ºi aºa mai departe. Progrese s-au fãcut doar în detalii, în terminologie ºi în mijloace, aºa cã acum unii reinventeazã zadarnic roata.
Dar sã ne întoarcem la titlu! Colegi de generaþie ºi consãteni, N.M. ºi Constantin Luchian, ambii învãþãtori de frunte, figurînd în „Dicþionarul oamenilor de seamã din judeþul Neamþ“ de Constantin Prangati, o vreme colegi de catedrã la aceeaºi ºcoalã, fãceau parte din douã partide rivale: primul era þãrãnist, al doilea liberal. ÃŽn anii 1932-1933, pe timpul guvernului þãrãnist, N.M. a fost revizor ºcolar al judeþului Neamþ. Venind liberalii la guvernare, din voinþa prefectului liberal de Neamþ, a fost adus la revizorat, în locul lui N.M., Constantin Luchian, mai tîrziu un stîlp al ºcolii judeþene ºi naþionale.
Rãu sfãtuit sau poate cu cele mai prieteneºti intenþii, îndatã ce a fost numit în funcþie, prima inspecþia a lui Constantin Luchian s-a îndreptat spre Dobreni, unde fostul revizor, þãrãnistul N.M. era director. A nimerit acolo taman dupã ce N.M., la ora de lucru manual cu elevii dintr-o clasã mare, îi învãþase cum se croieºte o coadã zdravãnã de topor dintr-un lemn sãnãtos (cãci ºcoala avea un atelier de lucru manual). Þãrãnistul a pus lemnul dupã uºa cancelariei ºi se spãla pe mîini cînd a fost anunþat cã a venit un domn care a intrat în clasa lui ºi chestioneazã elevii.
Intrigat de cele relatate, învãþãtorul a intrat în clasã ºi l-a vãzut pe inspector la catedrã. Ca vechi prieten, localnicul l-a invitat de îndatã pe musafir în cancelarie, l-a instalat pe un scaun cu spãtar ºi i-a cuvîntat cam aºa: „Costicã, dacã tu ai gîndit asta, rãu cap ai avut; iar dacã te-au sfãtuit alþii, rãu te-au sfãtuit. Tu trebuia sã vii aici dupã ce bãteai toate ºcolile judeþului, ca sã nu te cîrîie lumea ºi sã nu cred eu cã îmi faci o inspecþie politicã. Prin urmare, ai douã soluþii, la alegere. Una, sã bei o cafea la mine acasã ºi sã te urci apoi în briºca revizoratului cu zîmbetul pe buze. A doua… “ ºi N.M. nu a continuat, dar s-a uitat lung ºi semnificativ la reteveiul de dupã uºã.
Inteligent ºi înzestrat cu simþul umorului, Costicã Luchian a rîs copios ºi a ales sã bea cafeaua acasã la învãþãtorul din sat, duduia Mãrioara, soaþa lui N.M., fiind neîntrecutã în aceastã fierturã cu dichis.
Era în 1933 ºi N.M. a continuat sã conducã ºcoala din Dobreni indiferent de culoarea politicã a guvernului, pînã ce, în anii de dupã rãzboi, comuniºtii l-au dat afarã din funcþie ºi l-au alungat din sat, de unde i s-a tras ºi moartea, prin atac de cord. Deci liberalul Luchian nu se cobora pînã la meschinãria de a destitui un director de ºcoalã cunoscut prin valoarea sa pentru cã îi era adversar politic. ªi nici Guranda, liderul liberal al judeþului. nu-i fãcea pricinã lui Constantin Luchian pentru cã a bãut o cafea în casa unui adversar politic. Erau alte vremuri, mai aºezate, cînd încrîncenarea tembelã (de azi) în politicã nu se manifesta decît la mahala, între mardeiaºi ºi chiar acolo doar la alegeri.
ªi mai aproape de noi, l-am admirat pe Mihai Lãcãtuºu, inspector general de Neamþ nu de multã vreme, pentru cã l-a numit inspector de istorie pe un adversar politic, consilierul judeþean PD de atunci, de care liderii PD au scãpat pe urmã, ca ºi de alþi oameni de valoare (dar asta îi priveºte), pe cunoscutul profesor ºi eminentul director de liceu Iuliu Buþincu.
Nedumerit de discursul neologistic pînã la criptare al unor dascãli cu lecturi selective, care pãcãtuiesc crezînd cã istoria ºcolii româneºti începe cu domniile lor ºi dorind sã o previn de eroarea fatalã de a amesteca politica în ºcoalã, izvor de oportunism ºi de carierism sec, aceste mici istorisiri de mai sus voiam sã i le spun cu un an în urmã, dacã ar fi avut timp sã asculte, dragei mele foste eleve Dorina, la instalarea sa ca inspector general ºcolar al judeþului. Acum, din pãcate, este prea tîrziu…
|
Autentificare
